There are jobs, and then there are jobs. Anul trecut, pe vremea aceasta, am fost implicat într-un proiect deosebit, căruia îi aștept cu nerabdare apariția. În noiembrie 2021, am fost angajat să îi fotografiez pe actorii principali ai serialului Django pentru campania de lansare a acestei producții cinematografice.
Seria Django a fost filmată în 2021, în Romania și va fi difuzată de Sky TV și Canal+ undeva în prima parte a lui 2023. În preajma lansării, vor exista mult mai multe imagini pe care să vi le arăt dar, deocamdată, am disponibil acest poster, care a “scăpat” deja în “lume”.
It’s October, and as you surely know, it’s the month I usually meet Anastasia Olaru for our annual portrait, so here it is. This time we have a beautiful round number, 20 images since we started the project.
It started in October 2003, 19 years ago, when Anastasia entered my studio for the first time. With that occasion unscheduled, I’ve made her a portrait. Luckily, as a coincidence, Anastasia came again to my studio the following year, in October, and I took her a second portrait similar to the first one. From that moment, it was clear that this could be a long-term project, so we decided to meet each other again every October for as long as possible, annually repeating our portrait and adding new images to this set.
I’m happy to announce that one of my pictures depicting the tennis legend Ilie Nastase is out for an auction at Artmark. The print is beautifully printed at gallery/museum standards, on a size of 70 by 60 cm, rolled on D-bond. As a limited print edition, this particular image is the first piece from the limit of 10.
Dacă ar fi să mă întrebe cineva care au fost cele mai spectaculoase top 10 repere fotografice din cariera mea, cred că aș fi foarte tentat să includ și proiectul Spioni de Ocazie în această listă. Uriașa serie de fotografii pe care am realizat-o pentru acest film documentar a fost pentru mine o experiență fără precedent care mi-a întărit încă o dată convingerea că fotografia este un instrument de expresie vizuală extraordinar.
În cazul în care nu știți deja, Spioni de Ocazie este un film documentar realizat de Oana Bujgoi Giurgiu, cu un subiect legat de un episod al celui de Al Doilea Război Mondial, mai exact din primăvara anului 1944, atunci când biroul serviciului secret MI5 din Cairo a decis recrutarea unor posibili spioni pentru organizarea unei evadări dorite a unor prizonieri de război din Europa de Est. Filmul a fost produs de Libra Film, avându-l că producător pe Tudor Giurgiu, iar printre actorii filmului se numără și Paul Ipate.
Zic să scriu repede articolul ăsta, până nu trece luna. Aprilie e în general o luna de sărbătoare în cariera mea, dar aprilie de anul acesta este cu totul special. Acum 30 de ani, în aprilie 1992, am realizat primele mele fotografii. Uite că de atunci, aparatul de fotografiat mi-a dat trei decenii de viață frumoasă și de realizări speciale, dar, poate mai mult de atât, mi-a dat o cale în viață pe care a trebuit doar să o urmez. Despre multă muncă și eventuale sacrificii nu am să vă povestesc, nu e cazul, chiar dacă au existat amândouă din belșug, dar am să vă spun despre noroc și binecuvântare. Sunt cu siguranță dovadă vie că astrele se aliniază și am să fiu recunoscător forever tuturor planetelor pentru că s-au aliniat într-un fel în care să pot trăi din propria mea pasiune, ceea ce va doresc și vouă.
Ce făceam acum 30 de ani? Realizam fotografiile astea, care nu sunt nici frumoase și nici importante. Am fotografiat peisajul pe care îl puteam vedea de pe acoperișul casei părintești. Vroiam de fapt să consum un film pe care să îl developez, pentru că de fapt asta mă interesa, developarea. Am tras în grabă toate cadrele filmului, un Azopan de 21 DIN, fotografiat cu un Smena rudimentar primit cadou de la fratele meu. Apoi am developat, dar prost, ba chiar cum nu se poate mai prost. Doar patru cadre au “scăpat” developarii mele defecte, chiar și acelea pline de zgârieturi și pete. Totuși, pentru mine a fost ca primul pas pe Luna. Ok, nu a fost nici un pas pe nici o Luna, dar primul pas cu siguranță a fost.
Acum mă uit înainte, în depărtare, la următorii 30 de ani de fotografie care sper că vor urma. Atât de multe lucruri s-au schimbat în meseria asta în aceste trei decade, încât cu greu îmi pot imagina ce vor aduce următoarele. Totuși, orice va aduce viitorul, promit să primesc cu bucurie. Mulțumesc.
Filmul “No One Gets Out Alive” este o productie Netflix filmata in mare parte in Romania. In acest context am fost invitat sa realizez imaginile de promovare si afis pentru acest proiect. Au fost trei zile de lucru intense, probabil una dintre cele mai faine sedinte foto realizate in 2020 (filmarile au avut loc in 2020, iar filmul s-a lansat efectiv in septembrie 2021, pe platforma Netflix).
Evident ca i-am fotografiat pe toti actorii principali si am tras un munte de imagini, dar deocamdata pot sa va arat doar imaginea aleasa pentru poster. Pe masura ce vor deveni publice, am sa va arat si alte fotografii.
Ana Ularu fotografiata la lumina unei brichete cu Canon EOS R5 si RF 50mm F1.2 L USM (ISO 6400, f/1.2, 1/160 sec, developare Lightroom).
Vara aceasta Canon Romania mi-a facut o surpriza foarte placuta. M-a invitat sa realizez o sedinta foto cu Ana Ularu, testand si unui minunat aparat de fotografiat Canon EOS R5, cu aceasta ocazie.
Intalnirile mele fotografice cu Ana Ularu au fost mereu fabuloase. De fiecare data am avut sansa experientelor si experimentelor vizuale. Ana iubeste o forma de creatie care presupune spontaneitate si improvizatie creativa de moment, iar eu sunt incantat sa documentez astfel de stari si situatii irepetabile. Ana intelege arta fotografica, ii cunoaste efervescenta, dar, in plus de asta, ea rezoneaza foarte bine si cu toate cautarile mele vizuale, asa ca intalnirile noastre sunt memorabile.
Sunt incantat sa va anunt ca editia de noiembrie a revistei Harper’s Bazaar se poate cumpara de la punctele de distributie a presei. Coperta si unul dintre editorialele de moda din interiorul revistei sunt realizate de mine. Go & buy it!
It is October, and as you probably already know, it is the month I usually meet Anastasia Olaru for our annual portrait, so here it is.
It all started in October 2003, 18 years ago, when Anastasia entered my studio for the first time. With that occasion, totally unscheduled, I’ve made her a portrait. Luckily, as a coincidence, Anastasia came again to my studio the following year, in October, and I’ve taken her a second portrait, similar to the first one. From that moment, it was clear to me that this could be an exciting project, so we decided to meet each other again every October, for as long as possible, annually repeating this portrait.
