A trecut timpul și am uitat să vă anunț că particip la o expoziție colectivă atât cu o parte dintre imaginile seriei “As I found it”, cât și cu câteva fotografii din colecția “muzeuldefotografie.ro”. Totuși, informația nu vine prea târziu, pentru că expoziția foto mai poate fi vizitată până pe 2 iulie 2023.
Uite că a venit vremea să existe un film și despre mine, ocazie cu care am bifat încă unul dintre lucrurile de pe lista mea de “nice to have”. Trecând peste gluma, videoclipul despre care vreau să vă vorbesc face parte dintr-o serie foarte frumoasă de cinci episoade realizate de către Black Rhino Radio, numită More Than a Hustle. Se pare că am fost atractiv pentru realizatori, în calitatea mea de fotograf bucureștean, pentru că acesta este subiectul general al seriei, oameni ai Bucureștiului. De văzut aici.
Anul acesta am făcut parte din juriul Premiilor Superscrieri, fiind prima mea experiență de acest fel. Am evaluat lucrările secțiunii de Fotojurnalism și am anunțat câțiva dintre câștigători în cadrul galei de premiere. Totuși, nu vreau să vă scriu neapărat despre prezența mea acolo, ci mai degrabă despre onoarea de a fi jurizat unele dintre cele mai bune lucrări de fotojurnalism românesc din 2022. Ioana Moldovan, Andrei Pungovschi și Cosmin Bumbuț, munca voastră a fost excepțională. Felicitări!
Zilele trecute am primit o invitație la cină, dar nu la orice cină și nu în orice loc, ci chiar “La Cină”, emisiunea podcast realizată de către Ionela Năstaseși Adi Hădean. A fost o ocazie nouă să povestim despre copilărie, dar și de-ale fotografiei, într-un cadru frumos și, evident, cu mâncare excelentă.
Vă spuneam acum ceva timp că “Spioni de ocazie“, filmul documentar realizat de Oana Bujgoi Giurgiu, cu ajutorul a 48.000 de imagini fotografiate de mine, a fost nominalizat pentru o serie de premii la Gala Premiilor Gopo 2023. Vestea bună este că pelicula a câștigat două dintre sectiuni: filmul a fost considerat “Cel mai bun film documentar” al acestei gale, dar și producția cu “Cel mai bun sunet”. Merită menționat și faptul că documentarul a fost onorat cu încă trei nominalizări: “Cea mai bună muzică originală”, “Cele mai bune decoruri” și “Cele mai bune costume”. Mă bucur foarte mult de faptul că acest film a ajuns atât de departe, cu siguranță Premiile Gopo reprezintă una dintre cele mai importante recunoașteri pe care le poate oferi cinematografia românească.
Anul trecut v-am povestit despre Spioni de Ocazie, filmul documentar realizat de Oana Bujgoi Giurgiu, cu ajutorul a 48.000 de imagini fotografiate de mine. Noutatea este că filmul a fost nominalizat în cadrul Premiilor Gopo 2023, la multiple categorii: “Cel mai bun film documentar”, “Cel mai bun sunet”, “Cea mai bună muzică originală”, “Cele mai bune decoruri” și “Cele mai bune costume”. Vom vedea la sfârșit de aprilie câte dintre nominalizări se vor transforma în premii. Baftă să avem!
There are jobs, and then there are jobs. Anul trecut, pe vremea aceasta, am fost implicat într-un proiect deosebit, căruia îi aștept cu nerabdare apariția. În noiembrie 2021, am fost angajat să îi fotografiez pe actorii principali ai serialului Django pentru campania de lansare a acestei producții cinematografice.
Seria Django a fost filmată în 2021, în Romania și va fi difuzată de Sky TV și Canal+ undeva în prima parte a lui 2023. În preajma lansării, vor exista mult mai multe imagini pe care să vi le arăt dar, deocamdată, am disponibil acest poster, care a “scăpat” deja în “lume”.
[Video] Prietenul Andi Moisescu m-a invitat la o discuție despre fotografie. Am fost în studioul lui în septembrie, iar Andi a ales să difuzeze materialul la sfârșit de octombrie, fix de ziua mea. Am vorbit despre fotografie în cele mai diverse feluri, cu idei care cred eu că se aplică și altor domenii de activitate, ba chiar și în “viață”, în general. Dacă aveți o ora la dispoziție, atât eu, cât și Andi, am fi onorați să ne urmăriți.
It’s October, and as you surely know, it’s the month I usually meet Anastasia Olaru for our annual portrait, so here it is. This time we have a beautiful round number, 20 images since we started the project.
It started in October 2003, 19 years ago, when Anastasia entered my studio for the first time. With that occasion unscheduled, I’ve made her a portrait. Luckily, as a coincidence, Anastasia came again to my studio the following year, in October, and I took her a second portrait similar to the first one. From that moment, it was clear that this could be a long-term project, so we decided to meet each other again every October for as long as possible, annually repeating our portrait and adding new images to this set.