a side dish for www.alexgalmeanu.com
Zilele trecute am primit o invitație la cină, dar nu la orice cină și nu în orice loc, ci chiar “La Cină”, emisiunea podcast realizată de către Ionela Năstase și Adi Hădean. A fost o ocazie nouă să povestim despre copilărie, dar și de-ale fotografiei, într-un cadru frumos și, evident, cu mâncare excelentă.
Continue reading “O invitație “La cină””
Anul trecut v-am povestit despre Spioni de Ocazie, filmul documentar realizat de Oana Bujgoi Giurgiu, cu ajutorul a 48.000 de imagini fotografiate de mine. Noutatea este că filmul a fost nominalizat în cadrul Premiilor Gopo 2023, la multiple categorii: “Cel mai bun film documentar”, “Cel mai bun sunet”, “Cea mai bună muzică originală”, “Cele mai bune decoruri” și “Cele mai bune costume”. Vom vedea la sfârșit de aprilie câte dintre nominalizări se vor transforma în premii. Baftă să avem!
Continue reading “Filmul documentar “Spioni de Ocazie”, nominalizat la Premiile Gopo 2023″
[Video] Prietenul Andi Moisescu m-a invitat la o discuție despre fotografie. Am fost în studioul lui în septembrie, iar Andi a ales să difuzeze materialul la sfârșit de octombrie, fix de ziua mea. Am vorbit despre fotografie în cele mai diverse feluri, cu idei care cred eu că se aplică și altor domenii de activitate, ba chiar și în “viață”, în general. Dacă aveți o ora la dispoziție, atât eu, cât și Andi, am fi onorați să ne urmăriți.
Continue reading “O discuție despre fotografie cu Andi Moisescu”
It’s October, and as you surely know, it’s the month I usually meet Anastasia Olaru for our annual portrait, so here it is. This time we have a beautiful round number, 20 images since we started the project.
It started in October 2003, 19 years ago, when Anastasia entered my studio for the first time. With that occasion unscheduled, I’ve made her a portrait. Luckily, as a coincidence, Anastasia came again to my studio the following year, in October, and I took her a second portrait similar to the first one. From that moment, it was clear that this could be a long-term project, so we decided to meet each other again every October for as long as possible, annually repeating our portrait and adding new images to this set.
Continue reading “Anastasia, fotografia cu numărul 20”
V-am mai povestit despre Apostol Gâlmeanu, primul fotograf din familia mea, dar între timp am făcut destul de multe cercetări și am noutăți. Sigur, imaginea pe care o am despre acest fotograf este departe de a fi completă, cred că acesta e și rostul articolului de față, să vă rog să mă ajutăți să descopăr cât mai multe informații despre ruda mea. Am să va spun mai jos tot ce știu despre Apostol, poate cu prea multe detalii, iar dacă după ce citiți, informațiile se conectează cumva cu alte lucruri pe care le cunoașteți, va rog să le împărtășiți, pe mine cu siguranță m-ar ajuta.
Apostol Gâlmeanu a fost unul dintre fotografii bucureșteni activi în prima jumătate și la mijlocul secolului al XX-lea. Fotograful a fost membru în conducerea Uniunii Fotografilor din România începând cu 1935 și a devenit vice-președinte al acestei Uniuni în 1945. El a mai făcut parte din conducerea unui spectru larg de asociații profesionale ale diverselor bresle de fotografi. În acest context, Apostol a fost una din vocile care au susținut profesionalizarea meseriei de fotograf, contribuind la dezvoltarea artei fotografice și la apărarea intereselor fotografilor profesioniști din țară, după cum o să vedeți mai jos.
Continue reading “Searching for a photographer – Apostol Gâlmeanu”
I’m happy to announce that one of my pictures depicting the tennis legend Ilie Nastase is out for an auction at Artmark. The print is beautifully printed at gallery/museum standards, on a size of 70 by 60 cm, rolled on D-bond. As a limited print edition, this particular image is the first piece from the limit of 10.
The piece is a part of a larger photographic collection that will be auctioned today, along with images picturing other international legends like Joseph Beuys, David Hockney, Emil Cioran, Mircea Eliade, and others.
Continue reading “Ilie Nastase out for auction”
Zic să scriu repede articolul ăsta, până nu trece luna. Aprilie e în general o luna de sărbătoare în cariera mea, dar aprilie de anul acesta este cu totul special. Acum 30 de ani, în aprilie 1992, am realizat primele mele fotografii. Uite că de atunci, aparatul de fotografiat mi-a dat trei decenii de viață frumoasă și de realizări speciale, dar, poate mai mult de atât, mi-a dat o cale în viață pe care a trebuit doar să o urmez. Despre multă muncă și eventuale sacrificii nu am să vă povestesc, nu e cazul, chiar dacă au existat amândouă din belșug, dar am să vă spun despre noroc și binecuvântare. Sunt cu siguranță dovadă vie că astrele se aliniază și am să fiu recunoscător forever tuturor planetelor pentru că s-au aliniat într-un fel în care să pot trăi din propria mea pasiune, ceea ce va doresc și vouă.
Ce făceam acum 30 de ani? Realizam fotografiile astea, care nu sunt nici frumoase și nici importante. Am fotografiat peisajul pe care îl puteam vedea de pe acoperișul casei părintești. Vroiam de fapt să consum un film pe care să îl developez, pentru că de fapt asta mă interesa, developarea. Am tras în grabă toate cadrele filmului, un Azopan de 21 DIN, fotografiat cu un Smena rudimentar primit cadou de la fratele meu. Apoi am developat, dar prost, ba chiar cum nu se poate mai prost. Doar patru cadre au “scăpat” developarii mele defecte, chiar și acelea pline de zgârieturi și pete. Totuși, pentru mine a fost ca primul pas pe Luna. Ok, nu a fost nici un pas pe nici o Luna, dar primul pas cu siguranță a fost.
Acum mă uit înainte, în depărtare, la următorii 30 de ani de fotografie care sper că vor urma. Atât de multe lucruri s-au schimbat în meseria asta în aceste trei decade, încât cu greu îmi pot imagina ce vor aduce următoarele. Totuși, orice va aduce viitorul, promit să primesc cu bucurie. Mulțumesc.
Vara aceasta Canon Romania mi-a facut o surpriza foarte placuta. M-a invitat sa realizez o sedinta foto cu Ana Ularu, testand si unui minunat aparat de fotografiat Canon EOS R5, cu aceasta ocazie.
Intalnirile mele fotografice cu Ana Ularu au fost mereu fabuloase. De fiecare data am avut sansa experientelor si experimentelor vizuale. Ana iubeste o forma de creatie care presupune spontaneitate si improvizatie creativa de moment, iar eu sunt incantat sa documentez astfel de stari si situatii irepetabile. Ana intelege arta fotografica, ii cunoaste efervescenta, dar, in plus de asta, ea rezoneaza foarte bine si cu toate cautarile mele vizuale, asa ca intalnirile noastre sunt memorabile.
Continue reading “O memorabila intalnire cu Ana Ularu si Canon”
In urma cu cateva saptamani am avut ocazia sa vorbesc cu jurnalista Alexandra Cheroiu despre activitatea mea fotografica. Discutia noastra s-a concretizat sub forma unui destul de consistent interviu publicat in Adevarul Literar si Artistic. “Spread”-ul din editia tiparita este amplu, dar versiunea online e chiar mai cuprinzatoare (de citit aici).
It is October, and as you probably already know, it is the month I usually meet Anastasia Olaru for our annual portrait, so here it is.
It all started in October 2003, 18 years ago, when Anastasia entered my studio for the first time. With that occasion, totally unscheduled, I’ve made her a portrait. Luckily, as a coincidence, Anastasia came again to my studio the following year, in October, and I’ve taken her a second portrait, similar to the first one. From that moment, it was clear to me that this could be an exciting project, so we decided to meet each other again every October, for as long as possible, annually repeating this portrait.