It’s October, and as you surely know, it’s the month I usually meet Anastasia Olaru for our annual portrait, so here it is. This time we have a beautiful round number, 20 images since we started the project.
It started in October 2003, 19 years ago, when Anastasia entered my studio for the first time. With that occasion unscheduled, I’ve made her a portrait. Luckily, as a coincidence, Anastasia came again to my studio the following year, in October, and I took her a second portrait similar to the first one. From that moment, it was clear that this could be a long-term project, so we decided to meet each other again every October for as long as possible, annually repeating our portrait and adding new images to this set.
Apostol Gâlmeanu fotografiat în propriul studio, în jurul anului 1935
V-am mai povestit despre Apostol Gâlmeanu, primul fotograf din familia mea, dar între timp am făcut destul de multe cercetări și am noutăți. Sigur, imaginea pe care o am despre acest fotograf este departe de a fi completă, cred că acesta e și rostul articolului de față, să vă rog să mă ajutăți să descopăr cât mai multe informații despre ruda mea. Am să va spun mai jos tot ce știu despre Apostol, poate cu prea multe detalii, iar dacă după ce citiți, informațiile se conectează cumva cu alte lucruri pe care le cunoașteți, va rog să le împărtășiți, pe mine cu siguranță m-ar ajuta.
O mică introducere
Apostol Gâlmeanu a fost unul dintre fotografii bucureșteni activi în prima jumătate și la mijlocul secolului al XX-lea. Fotograful a fost membru în conducerea Uniunii Fotografilor din România începând cu 1935 și a devenit vice-președinte al acestei Uniuni în 1945. El a mai făcut parte din conducerea unui spectru larg de asociații profesionale ale diverselor bresle de fotografi. În acest context, Apostol a fost una din vocile care au susținut profesionalizarea meseriei de fotograf, contribuind la dezvoltarea artei fotografice și la apărarea intereselor fotografilor profesioniști din țară, după cum o să vedeți mai jos.
I’m happy to announce that one of my pictures depicting the tennis legend Ilie Nastase is out for an auction at Artmark. The print is beautifully printed at gallery/museum standards, on a size of 70 by 60 cm, rolled on D-bond. As a limited print edition, this particular image is the first piece from the limit of 10.
Zic să scriu repede articolul ăsta, până nu trece luna. Aprilie e în general o luna de sărbătoare în cariera mea, dar aprilie de anul acesta este cu totul special. Acum 30 de ani, în aprilie 1992, am realizat primele mele fotografii. Uite că de atunci, aparatul de fotografiat mi-a dat trei decenii de viață frumoasă și de realizări speciale, dar, poate mai mult de atât, mi-a dat o cale în viață pe care a trebuit doar să o urmez. Despre multă muncă și eventuale sacrificii nu am să vă povestesc, nu e cazul, chiar dacă au existat amândouă din belșug, dar am să vă spun despre noroc și binecuvântare. Sunt cu siguranță dovadă vie că astrele se aliniază și am să fiu recunoscător forever tuturor planetelor pentru că s-au aliniat într-un fel în care să pot trăi din propria mea pasiune, ceea ce va doresc și vouă.
Ce făceam acum 30 de ani? Realizam fotografiile astea, care nu sunt nici frumoase și nici importante. Am fotografiat peisajul pe care îl puteam vedea de pe acoperișul casei părintești. Vroiam de fapt să consum un film pe care să îl developez, pentru că de fapt asta mă interesa, developarea. Am tras în grabă toate cadrele filmului, un Azopan de 21 DIN, fotografiat cu un Smena rudimentar primit cadou de la fratele meu. Apoi am developat, dar prost, ba chiar cum nu se poate mai prost. Doar patru cadre au “scăpat” developarii mele defecte, chiar și acelea pline de zgârieturi și pete. Totuși, pentru mine a fost ca primul pas pe Luna. Ok, nu a fost nici un pas pe nici o Luna, dar primul pas cu siguranță a fost.
Acum mă uit înainte, în depărtare, la următorii 30 de ani de fotografie care sper că vor urma. Atât de multe lucruri s-au schimbat în meseria asta în aceste trei decade, încât cu greu îmi pot imagina ce vor aduce următoarele. Totuși, orice va aduce viitorul, promit să primesc cu bucurie. Mulțumesc.
Ana Ularu fotografiata la lumina unei brichete cu Canon EOS R5 si RF 50mm F1.2 L USM (ISO 6400, f/1.2, 1/160 sec, developare Lightroom).
Vara aceasta Canon Romania mi-a facut o surpriza foarte placuta. M-a invitat sa realizez o sedinta foto cu Ana Ularu, testand si unui minunat aparat de fotografiat Canon EOS R5, cu aceasta ocazie.
Intalnirile mele fotografice cu Ana Ularu au fost mereu fabuloase. De fiecare data am avut sansa experientelor si experimentelor vizuale. Ana iubeste o forma de creatie care presupune spontaneitate si improvizatie creativa de moment, iar eu sunt incantat sa documentez astfel de stari si situatii irepetabile. Ana intelege arta fotografica, ii cunoaste efervescenta, dar, in plus de asta, ea rezoneaza foarte bine si cu toate cautarile mele vizuale, asa ca intalnirile noastre sunt memorabile.
In urma cu cateva saptamani am avut ocazia sa vorbesc cu jurnalista Alexandra Cheroiu despre activitatea mea fotografica. Discutia noastra s-a concretizat sub forma unui destul de consistent interviu publicat in Adevarul Literar si Artistic. “Spread”-ul din editia tiparita este amplu, dar versiunea online e chiar mai cuprinzatoare (de citit aici).
It is October, and as you probably already know, it is the month I usually meet Anastasia Olaru for our annual portrait, so here it is.
It all started in October 2003, 18 years ago, when Anastasia entered my studio for the first time. With that occasion, totally unscheduled, I’ve made her a portrait. Luckily, as a coincidence, Anastasia came again to my studio the following year, in October, and I’ve taken her a second portrait, similar to the first one. From that moment, it was clear to me that this could be an exciting project, so we decided to meet each other again every October, for as long as possible, annually repeating this portrait.
Este octombrie si asa cum v-am obisnuit in ultimii 17 ani, public o noua fotografie din seria de portrete pe care i le fac anual Anastasiei. Ce nu am intuit la inceputul proiectului, este ca octombrie 2020 ne va prinde in plina pandemie, cu restictii de circulatie si cu situatii complicate. Fotografia cu numarul 18 este aparte, a fost realizata in conditii neobisnuite, la distanta, cu mine in Bucuresti si Anastasia in Londra.
Este octombrie si, asa cum probabil va asteptati, Anastasia a revenit pentru fotografia cu numarul 15.
Pentru cei care nu cunosc povestea, o fotografiez pe Anastasia in fiecare octombrie, o data pe an. Totul a inceput in 2003 si de atunci s-au adunat 15 imagini pe care le puteti vedea mai jos.
