Acum ceva vreme, am livrat cel mai mare print fotografic pe care l-am vândut vreodată, un mic record personal. Sigur, vorbesc de categoria print de autor, semnat și inseriat, în ediție limitată, adică un “limited edition print” cum se numește el în industrie. Iar dacă tot mi s-a întâmplat acest record, zic că e bine să scriu două rânduri, cât să împărtășesc și cu voi lucrurile care mă bucură.
Uite că nu vorbesc doar despre fotografie, în cazul în care credeați că doar la asta îmi stă gândul. Bine, aici nu e vorba de gând, ci de picioare, picioare în alergare, pentru că subiectul acestui podcast este running-ul.
Corina Taraș-Lungu, redactor al Revistei Cultura, m-a invitat la o foarte frumoasă discuție despre fotografie, cultură și artă. Am atins mai multe puncte, mai ales cele în care fotografia devine un instrument de comunicare, de socializare, dar și fundament al unor posibile filozofii vizuale. Îmi imaginez că lucrurile discutate nu se aplică doar domeniului fotografic, ci și multor altor domenii. Context în care lectura acestui material ar putea fi utilă pentru o bună parte dintre voi. De citit aici.
Iar m-am luat cu alte lucruri și am uitat să vă spun că am fost unul dintre invitații Ioanei Bâldea Constantinescu pentru al patrulea episod din noul sezon al podcastului Editurii Litera, #CuVoceTare. Am vorbit despre noua cultură vizuală a Instagramului, despre ideea de a documenta trecerea timpului, despre filozofii în fotografie, dar și despre călătorii, joacă sau muncă serioasă. Ba chiar și un pic despre mentorat și inovație tehnologică.
Zilele trecute s-a întâmplat ceva simpatic. Am participat cu una dintre imaginile document din colecția mea (și implicit colecția MuzeuldeFotografie.ro) la o expoziție numită ”Amzei Atunci și Acum”, organizată de The Institute împreună cu partenerii lor de la BAZA
Organizatorii declară faptul că își propun să prezinte cele mai importante etape istorice ale Pieței Amzei și ale țesutului urban din zonă. Totodată, ei își doresc să genereze și un proces de consultare publică despre potențialul zonei în viitor.
Expoziția este încă deschisă, așa că vă invit să o vedeți. Totul se întâmplă în spațiile din zona Amzei ale Centrului Cultural al Primăriei Sectorului 1 (Platoul Amzei).
A trecut timpul și am uitat să vă anunț că particip la o expoziție colectivă atât cu o parte dintre imaginile seriei “As I found it”, cât și cu câteva fotografii din colecția “muzeuldefotografie.ro”. Totuși, informația nu vine prea târziu, pentru că expoziția foto mai poate fi vizitată până pe 2 iulie 2023.
Uite că a venit vremea să existe un film și despre mine, ocazie cu care am bifat încă unul dintre lucrurile de pe lista mea de “nice to have”. Trecând peste gluma, videoclipul despre care vreau să vă vorbesc face parte dintr-o serie foarte frumoasă de cinci episoade realizate de către Black Rhino Radio, numită More Than a Hustle. Se pare că am fost atractiv pentru realizatori, în calitatea mea de fotograf bucureștean, pentru că acesta este subiectul general al seriei, oameni ai Bucureștiului. De văzut aici.
Anul acesta am făcut parte din juriul Premiilor Superscrieri, fiind prima mea experiență de acest fel. Am evaluat lucrările secțiunii de Fotojurnalism și am anunțat câțiva dintre câștigători în cadrul galei de premiere. Totuși, nu vreau să vă scriu neapărat despre prezența mea acolo, ci mai degrabă despre onoarea de a fi jurizat unele dintre cele mai bune lucrări de fotojurnalism românesc din 2022. Ioana Moldovan, Andrei Pungovschi și Cosmin Bumbuț, munca voastră a fost excepțională. Felicitări!
Zilele trecute am primit o invitație la cină, dar nu la orice cină și nu în orice loc, ci chiar “La Cină”, emisiunea podcast realizată de către Ionela Năstaseși Adi Hădean. A fost o ocazie nouă să povestim despre copilărie, dar și de-ale fotografiei, într-un cadru frumos și, evident, cu mâncare excelentă.
Vă spuneam acum ceva timp că “Spioni de ocazie“, filmul documentar realizat de Oana Bujgoi Giurgiu, cu ajutorul a 48.000 de imagini fotografiate de mine, a fost nominalizat pentru o serie de premii la Gala Premiilor Gopo 2023. Vestea bună este că pelicula a câștigat două dintre sectiuni: filmul a fost considerat “Cel mai bun film documentar” al acestei gale, dar și producția cu “Cel mai bun sunet”. Merită menționat și faptul că documentarul a fost onorat cu încă trei nominalizări: “Cea mai bună muzică originală”, “Cele mai bune decoruri” și “Cele mai bune costume”. Mă bucur foarte mult de faptul că acest film a ajuns atât de departe, cu siguranță Premiile Gopo reprezintă una dintre cele mai importante recunoașteri pe care le poate oferi cinematografia românească.