Viața a făcut în așa fel încât nu l-am cunoscut pe bunicul din partea tatălui. Existența lui a fost mai mereu o enigmă pentru mine. Sigur că știu povești de la tatăl meu, sigur că mai am și niște informații de la unchi sau veri, dar realitatea este că, în afară de două fotografii, mi-a fost un om total necunoscut. Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că a murit cu 18 ani înainte să mă nasc eu, suficient timp încât, mai ales când am ajuns la vârsta la care să înțeleg ceva din poveștile lui, chiar și pentru tata bunicul devenise o amintire mult prea difuză. A murit tânăr, la doar 61 de ani, în condiții de sănătate precară, datorate regimului comunist român.
Știam că a fost arestat și a stat pentru un timp în penitenciarele comuniste, știam și motivul, anume pentru că se întâmpla să fie un țăran bogat, chiabur cum ar veni, dar nu știam detaliile.
Continue reading “Un episod din comunism, prin perspectiva bunicului meu, Vasile G. Gâlmeanu”
