[Video] Prietenul Andi Moisescu m-a invitat la o discuție despre fotografie. Am fost în studioul lui în septembrie, iar Andi a ales să difuzeze materialul la sfârșit de octombrie, fix de ziua mea. Am vorbit despre fotografie în cele mai diverse feluri, cu idei care cred eu că se aplică și altor domenii de activitate, ba chiar și în “viață”, în general. Dacă aveți o ora la dispoziție, atât eu, cât și Andi, am fi onorați să ne urmăriți.
It’s October, and as you surely know, it’s the month I usually meet Anastasia Olaru for our annual portrait, so here it is. This time we have a beautiful round number, 20 images since we started the project.
It started in October 2003, 19 years ago, when Anastasia entered my studio for the first time. With that occasion unscheduled, I’ve made her a portrait. Luckily, as a coincidence, Anastasia came again to my studio the following year, in October, and I took her a second portrait similar to the first one. From that moment, it was clear that this could be a long-term project, so we decided to meet each other again every October for as long as possible, annually repeating our portrait and adding new images to this set.
Am o veste bună de împărtășit cu voi. Una dintre campaniile sociale la care am lucrat a fost premiată “Campaign of the Year” (secțiunea NGOs, Associations & Institutions), acum câteva zile la Digital Communication Awards 2022. Este vorba despre campania “Atingeri nedorite“, realizată împreună cu prietenii de la Mercury 360 pentru Asociația Telefonul Copilului și Poliția Română. În contextul acesta, eu am realizat atât componenta video (hai să îi zicem directing-DOP) cât și partea de fotografie, după o idee venită din departamentul de creație al agenției.
Zic să scriu repede articolul ăsta, până nu trece luna. Aprilie e în general o luna de sărbătoare în cariera mea, dar aprilie de anul acesta este cu totul special. Acum 30 de ani, în aprilie 1992, am realizat primele mele fotografii. Uite că de atunci, aparatul de fotografiat mi-a dat trei decenii de viață frumoasă și de realizări speciale, dar, poate mai mult de atât, mi-a dat o cale în viață pe care a trebuit doar să o urmez. Despre multă muncă și eventuale sacrificii nu am să vă povestesc, nu e cazul, chiar dacă au existat amândouă din belșug, dar am să vă spun despre noroc și binecuvântare. Sunt cu siguranță dovadă vie că astrele se aliniază și am să fiu recunoscător forever tuturor planetelor pentru că s-au aliniat într-un fel în care să pot trăi din propria mea pasiune, ceea ce va doresc și vouă.
Ce făceam acum 30 de ani? Realizam fotografiile astea, care nu sunt nici frumoase și nici importante. Am fotografiat peisajul pe care îl puteam vedea de pe acoperișul casei părintești. Vroiam de fapt să consum un film pe care să îl developez, pentru că de fapt asta mă interesa, developarea. Am tras în grabă toate cadrele filmului, un Azopan de 21 DIN, fotografiat cu un Smena rudimentar primit cadou de la fratele meu. Apoi am developat, dar prost, ba chiar cum nu se poate mai prost. Doar patru cadre au “scăpat” developarii mele defecte, chiar și acelea pline de zgârieturi și pete. Totuși, pentru mine a fost ca primul pas pe Luna. Ok, nu a fost nici un pas pe nici o Luna, dar primul pas cu siguranță a fost.
Acum mă uit înainte, în depărtare, la următorii 30 de ani de fotografie care sper că vor urma. Atât de multe lucruri s-au schimbat în meseria asta în aceste trei decade, încât cu greu îmi pot imagina ce vor aduce următoarele. Totuși, orice va aduce viitorul, promit să primesc cu bucurie. Mulțumesc.
Am vorbit de curand cu cei de la Curatorialist.ro. Andreea Mira m-a intrebat despre relatia mea cu timpul, despre prima fotografie, despre cum cred eu ca arata o imagine buna, dar si despre proiecte recente. De citit aici.
Filmul “No One Gets Out Alive” este o productie Netflix filmata in mare parte in Romania. In acest context am fost invitat sa realizez imaginile de promovare si afis pentru acest proiect. Au fost trei zile de lucru intense, probabil una dintre cele mai faine sedinte foto realizate in 2020 (filmarile au avut loc in 2020, iar filmul s-a lansat efectiv in septembrie 2021, pe platforma Netflix).
Evident ca i-am fotografiat pe toti actorii principali si am tras un munte de imagini, dar deocamdata pot sa va arat doar imaginea aleasa pentru poster. Pe masura ce vor deveni publice, am sa va arat si alte fotografii.
Ana Ularu fotografiata la lumina unei brichete cu Canon EOS R5 si RF 50mm F1.2 L USM (ISO 6400, f/1.2, 1/160 sec, developare Lightroom).
Vara aceasta Canon Romania mi-a facut o surpriza foarte placuta. M-a invitat sa realizez o sedinta foto cu Ana Ularu, testand si unui minunat aparat de fotografiat Canon EOS R5, cu aceasta ocazie.
Intalnirile mele fotografice cu Ana Ularu au fost mereu fabuloase. De fiecare data am avut sansa experientelor si experimentelor vizuale. Ana iubeste o forma de creatie care presupune spontaneitate si improvizatie creativa de moment, iar eu sunt incantat sa documentez astfel de stari si situatii irepetabile. Ana intelege arta fotografica, ii cunoaste efervescenta, dar, in plus de asta, ea rezoneaza foarte bine si cu toate cautarile mele vizuale, asa ca intalnirile noastre sunt memorabile.
Sunt incantat sa va anunt ca editia de noiembrie a revistei Harper’s Bazaar se poate cumpara de la punctele de distributie a presei. Coperta si unul dintre editorialele de moda din interiorul revistei sunt realizate de mine. Go & buy it!
In urma cu cateva saptamani am avut ocazia sa vorbesc cu jurnalista Alexandra Cheroiu despre activitatea mea fotografica. Discutia noastra s-a concretizat sub forma unui destul de consistent interviu publicat in Adevarul Literar si Artistic. “Spread”-ul din editia tiparita este amplu, dar versiunea online e chiar mai cuprinzatoare (de citit aici).
