Este octombrie si asa cum v-am obisnuit in ultimii 17 ani, public o noua fotografie din seria de portrete pe care i le fac anual Anastasiei. Ce nu am intuit la inceputul proiectului, este ca octombrie 2020 ne va prinde in plina pandemie, cu restictii de circulatie si cu situatii complicate. Fotografia cu numarul 18 este aparte, a fost realizata in conditii neobisnuite, la distanta, cu mine in Bucuresti si Anastasia in Londra.
Continue reading “Anastasia, fotografia cu numarul 18 (realizata la distanta)”Moromeții 2 – fotografia de afiș
Unele ședințe foto sunt doar job-uri, altele devin chestiuni personale, cum este cazul proiectului despre care vreau să vă vorbesc acum. Filmul Moromeții mi-a urmărit copilăria: a fost deseori subiect de discuție în casa părintească, iar, apoi, după ceva vreme, mi-a fost chiar și subiect la un examen. În contextul acesta, realizarea fotografiei afișului Moromeții 2 a fost un lucru pe care mi-am dorit să îl fac. Părea că astfel se va încheia un cerc, memorii ale copilăriei care revin și de care ai ocazia să îți legi numele peste ani, profesional.
Continue reading “Moromeții 2 – fotografia de afiș”Anastasia, fotografia cu numarul 16
Acum 15 ani, in octombrie 2003, o primeam pe Anastasia in primul meu studio foto, un mic apartament convertit in acest scop, situat intr-o casa interbelica din cartierul Vitan. Acolo, dupa o sedinta foto cu Andrei Gheorghe, am realizat prima fotografie din aceasta serie. Nu a fost un proiect inceput cu intentie, el a fost premeditat doar de la a doua imagine, anunci cand coincidenta fericita a facut ca Anastasia sa revina in studioul meu tot intr-o zi de octombrie, in anul urmator. De atunci, an de an, octombrie de octombrie, o zi a fost dedicata Anastasiei, iar, pana acum, amandoi ne-am respectat intalnirea. Luna aceasta am realizat fotografia cu numarul 16, pe care vi-o prezint aici.
Continue reading “Anastasia, fotografia cu numarul 16”Cu ochii pe peretii lumii – despre expozitie.
Daca imi urmariti contul de Instagram @alexgalmeanu, probabil ca stiti deja ca stau destul de mult cu ochii pe pereti. Ok, nu chiar pereti, ci fatade de cladiri, dar in esenta, tot pereti. La un moment dat, va povesteam ca seria asta o sa devina “blestemul” meu, in sensul ca, fotograf de portret fiind, colectia de fatade a devenit una dintre cele mai virale chestiuni pe care le-am facut pana acum.
Continue reading “Cu ochii pe peretii lumii – despre expozitie.”