a side dish for www.alexgalmeanu.com
Uneor chiar și afișele electorale se pot transforma într-un soi de artă. Trec peste mesaje, peste evenimente, peste politică și încerc să mă axez pe formă. Da, este o artă involuntară, cu mai mulți autori necunoscuți, ce intervin repetat asupra unui fundal. Rezultatul este unul nou, diferit de original ca mesaj sau formă, o artă colectivă, anonimă, accidentală, dar interesantă.
Un mic test video pentru Harper’s Bazaar dar și un preview al următorului material de modă. Restul, în numărul de revistă ce stă să apară. :)
more on www.alexgalmeanu.com
Expoziția “Portrete Subiective” merge în Irlanda. Expun, la Cork Film Festival, în cadrul programului România în Focus, organizat de Institutul Cultural Român din Londra. Expoziția poate fi văzută pe toată durata festivalului, în periada 6-13 noiembrie 2011.
Este octombrie, Anastasia revine. A trecut încă un an și avem o nouă fotografie. Vă reamintesc faptul că Anastasia vine în studioul meu în fiecare octombrie pentru un portret. Prima fotografie a fost realizată 2003, acum am ajuns la cea cu numărul nouă. Evident, scopul este unul documentar, folosim aparatul de fotografiat pentru a observa evoluția timpului asupra dezvoltării noastre.
De curând am avut parte de un proiect interesant ce a venit cu experiențe de viață revelatoare. Am realizat pentru asociația Little People și compania Danone, prin al ei program “Zâmbet pentru Viitor“, o serie de imagini în centrele de oncopediatrie din București și Iași. Totul s-a concretizat într-o expoziție foto pentru ei, dar și cu o experiență profundă pentru mine.
Continue reading “Un proiect fotografic cat o experienta de viata”
more on www.alexgalmeanu.com
Pe străzile din Bangkok m-am întâlnit cu Buddha. Nu într-un sens religios ci fizic, pe trotuare, în case şi magazine, pe alei dosite, în depozite şi ateliere, în vopsitorii şi spălătorii, printre biciclete parcate, rufe şi resturi de fiare aruncate. Am intrat fără să vreau într-o enormă uzină ce se întinde pe suprafaţa unui cartier întreg unde zeci, poate chiar sute de oameni lucrează pentru acelaşi lucru. O industrie ciudată, în care Buddha este produs, chituit, vopsit şi lustruit, împachetat şi expus iar în ultimă instanţă, vândut. Un Buddha de cartier, urban, strălucitor, contrafăcut, lipsit de magie, aflat parcă în aşteptarea unui oricare templu.
Nu mi-am ascuns niciodată pasiunea pentru alergat. Mi-ar fi fost imposibil să nu profit de ocazia de a face o tură pe noul pod Basarab. Daca ați vazut un zăpăcit alergând ca nebunul prin mulțimea aflată într-o nesfârită promenadă… mda, eu. :)
Nu m-am fotografiat in fiecare octombrie, asa cum fac cu Anastasia, dar regasind celebra fotografie de clasa intai pe care probabil cu totii o avem prin casa, am gasit motiv de joaca.