a side dish for www.alexgalmeanu.com
Uite așa, de dragul comparației, dar și pentru că am avut ocazia, am refăcut dintr-un unghi asemănător, o panoramă a Bucureștiului anului 1985. Schimbările le intuim cu toții, mai ales pe cele evidente, dar mai sunt multe detalii ce scapă fără șansa unui termen de comparație. Ar fi lucruri de zis, vă voi lăsa pe voi, sunt sigur că vor fi destui ce au încă plăcerea descoperirii, enjoy!
continuare pe muzeuldefotografie.ro
Este octombrie, Anastasia revine. A trecut încă un an și avem o nouă fotografie. Vă reamintesc faptul că Anastasia vine în studioul meu în fiecare octombrie pentru un portret. Prima fotografie a fost realizată 2003, acum am ajuns la cea cu numărul nouă. Evident, scopul este unul documentar, folosim aparatul de fotografiat pentru a observa evoluția timpului asupra dezvoltării noastre.
De curând am avut parte de un proiect interesant ce a venit cu experiențe de viață revelatoare. Am realizat pentru asociația Little People și compania Danone, prin al ei program “Zâmbet pentru Viitor“, o serie de imagini în centrele de oncopediatrie din București și Iași. Totul s-a concretizat într-o expoziție foto pentru ei, dar și cu o experiență profundă pentru mine.
Continue reading “Un proiect fotografic cat o experienta de viata”
Am inaugurat oficial studioul cel nou. A fost o petrecere dublă cu forțe pe măsură: deschiderea studioului și (re)lansarea Decât o Revistă Nr.7. Am avut și o expoziție foto cu “Nealesele”, propunerile de copertă DoR finaliste la selecția materialelor foto, dar ce nu au văzut tiparul, variantele secundare, fotografii oricând bune de prima pagină care au ramas în umbra câștigatoarelor oficiale.
Ne-am distrat și nu oricum, am avut aliați puternici. Absolut a făcut posibilă expoziția foto și a oferit votca, Grolsch a făcut cinste cu berea, Red Bull ne-a dat aripi, Samburești a adus vinul și Aqua Carpatica ne-a stins setea.
Uite că am făcut-o și pe asta. Astăzi am alergat primul meu maraton (am mai avut ceva experiențe cu jumătăți, dar nu există termen de comparație). M-am clasat “doar” cu trei ore în spatele recordului mondial, e ok, sunt pe aproape. :)) Am învățat și ceva anatomie, la câte crampe musculare am avut pe ultmii 12-13km, știu fiecare mușchi la ce folosește. Mi-au dat și o medalie, așa că, succes pe toată ramura.
Dacă aveți cont pe google+, ne întâlnim și aici. :)
Din categoria fotografii fac “lucruri trăsnite”… m-am apucat de realizat pantofi. Nu, nu mi-am schimbat domeniul de activitate dar n-am putut să refuz invitația Idelier de a participa la “First Live Magazine, no.2” Să nu credeți că i-am făcut singur, tot suportul tehnic a venit din partea Mihaelei Glăvan.
more on www.alexgalmeanu.com
UPDATE! – Fotografii de la eveniment
Dacă se întâmplă să vă aflaţi la Reykjavik în Islanda… vă invit la o expoziţie foto. În cadrul Festivalul Internaţional de Film ce se ţine în acest oraş , voi expune o serie de portrete cu oameni din cinematografia românească.
Continue reading “Expun la Reykjavik “Portrete Subiective” – Update!”
Pe străzile din Bangkok m-am întâlnit cu Buddha. Nu într-un sens religios ci fizic, pe trotuare, în case şi magazine, pe alei dosite, în depozite şi ateliere, în vopsitorii şi spălătorii, printre biciclete parcate, rufe şi resturi de fiare aruncate. Am intrat fără să vreau într-o enormă uzină ce se întinde pe suprafaţa unui cartier întreg unde zeci, poate chiar sute de oameni lucrează pentru acelaşi lucru. O industrie ciudată, în care Buddha este produs, chituit, vopsit şi lustruit, împachetat şi expus iar în ultimă instanţă, vândut. Un Buddha de cartier, urban, strălucitor, contrafăcut, lipsit de magie, aflat parcă în aşteptarea unui oricare templu.