Povestea unei linii albe

Linia alba

La Nisa există o faleză deja celebră. Plimbarea de noapte la malul Mediteranei a devenit, probabil, o formă de religie, dar nu despre asta este vorba în fotografiile acestea, ci despre un gard. Faleza Nisei este delimitată de o balustradă cu rol evident, unul funcțional. La o mai mare atenție însă, pe lângă protecție și decorare, linia albă pare a avea și o dimensiune psihologică. Element în aparență discret, ea devine importantă pentru un anumit comportament de grup, un fel de decor pentru povești diverse, un marcaj necesar declanșării unor sentimente, reperul unui micro-climat social. Contrastul liniei albe în întunericul lipsit de detalii al Mediteranei, siluetele ce se proiectează pe fundalul închis, sunt o invitație cât se poate de directă pentru un mini-proiect fotografic.

Continue reading “Povestea unei linii albe”

Alex Galmeanu’s Diary – Audienta cat o revista

În septembrie am lansat un experiment: Alex Galmeanu’s Diary. Acum, după o primă lună avem și niste cifre, am depășit pragul de 10000 de vizualizari.

Experimentul l-aș putea considera un jurnal, dar este mai degrabă o colecție de fotografii apărută și actualizată ca un efect secundar al faptului că am întodeauna un aparat de fotografiat la mine. Este un soi de reportaj neîntrerupt, nu adun fotografii frumoase, nu este un portofoliu ci o documentare a motivelor ce mă determină să îmi utilizez camera.

Mai multe aici: www.alex.ro

 

Maroc

Ce face un fotograf în vacanță? Evident… fotografii. Asta am făcut și eu în Maroc, mi-am încercat mâna cu un reportaj de călătorie. Nu aș fi putut să gasesc un loc mai bun, țara nord-africană este ideală din punctul acesta de vedere. Pot să declar că Marocul este “fotogenic”.

Continue reading “Maroc”

New on alexgalmeanu.com

more on www.alexgalmeanu.com

Buddha Corporation

Pe străzile din Bangkok m-am întâlnit cu Buddha. Nu într-un sens religios ci fizic, pe trotuare, în case şi magazine, pe alei dosite, în depozite şi ateliere, în vopsitorii şi spălătorii, printre biciclete parcate, rufe şi resturi de fiare aruncate. Am intrat fără să vreau într-o enormă uzină ce se întinde pe suprafaţa unui cartier întreg unde zeci, poate chiar sute de oameni lucrează pentru acelaşi lucru. O industrie ciudată, în care Buddha este produs, chituit, vopsit şi lustruit, împachetat şi expus iar în ultimă instanţă, vândut. Un Buddha de cartier, urban, strălucitor, contrafăcut, lipsit de magie, aflat parcă în aşteptarea unui oricare templu.

Continue reading “Buddha Corporation”