Anastasia, fotografia cu numarul 18 (realizata la distanta)

Este octombrie si asa cum v-am obisnuit in ultimii 17 ani, public o noua fotografie din seria de portrete pe care i le fac anual Anastasiei. Ce nu am intuit la inceputul proiectului, este ca octombrie 2020 ne va prinde in plina pandemie, cu restictii de circulatie si cu situatii complicate. Fotografia cu numarul 18 este aparte, a fost realizata in conditii neobisnuite, la distanta, cu mine in Bucuresti si Anastasia in Londra.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Am sa va povestesc exact cum s-a intamplat, dar intai un pic de istorie. Anastasia a venit pentru prima data in studioul meu in 2003 cand, neprogramat, la finalul unei alte sedinte foto, i-am realizat un portret. Proiectul s-a concretizat doar de la a doua imagine, anul urmator, atunci cand o coincidenta a facut ca Anastasia sa intre inca o data in studioul meu, tot in octombrie. De atunci, an de an, octombrie de octombrie, Anastasia a revenit pentru intalnirea noastra fotografica. Luna aceasta am realizat fotografia cu numarul 18, pe care o public aici.

Va spuneam mai sus ca fotografia de anul acesta este aparte. Anastasia traieste de niste ani buni la Londra, iar anul acesta i-a fost imposibil sa revina in Bucuresti, asa cum s-a intamplat anii trecuti. Cazurile de Covid cresc alarmant in Europa, iar in contextul acesta, restrictiile de calatorie se modifica rapid. Venirea Anastasiei ar fi presupus doua saptamani de izolare in Romania si inca doua saptamani de izolare in Londra, la intoarcere. Evident, un drum al meu acolo ar fi presupus acelasi nivel de carantina si in privinta mea. Aproape o luna de izolare, ar fi fost un lucru pe care nici unul dintre noi nu si l-ar fi permis, asa ca am cautat solutii alternative.

Mi-am propus sa pastrez calitatea tehnica a proiectului si sa evit optiunea sedintelor la distanta de tipul “pozeaza monitorul” (nu ne aflam in situatia unul lockdown care probabil ar fi justificat o astfel de abordare). Mi-am dorit sa am si “ownership” asupra butonului de declansare, adica sa declansez in continuare camera foto, asa ca am decis sa inchiriez un studio in care Anastasia sa poata intra, in Londra.

• 

• 

• 

Inchirierea unul studio foto in capitala britanica s-a dovedit a fi o mica aventura. Am scris unui numar marisor de astfel de studiouri, cu rezultate mixte. O parte dintre stabilimente nu au raspuns de niciun fel, altele mi-au trimis fee-uri mult mai mari decat imi imaginam sau imi puteam permite. Ma indreptam rapid catre o usoara depresie cand, surprinza, un reply a venit scris direct in limba romana. Asa l-am cunoscut pe Radu Palicica, nascut in Romania, owner-ul Clapham Studios in Londra, care si-a inceput email-ul cu fraza: “cred ca ati ajuns la locul potrivit”. Radu stia de proiectul Anastasia, cunostea si o parte din activitatea mea, a inteles imediat situatia in care ne aflam si a decis sa ne ajute free of charge.

• 

• 

• 

• 

• 

Sedinta foto a mers mult mai usor decat imi imaginam. Radu avea in studioul lui toate echipamentele necesare, posibilitatea de fotografie “tether”, un internet de foarte buna calitate, precum si dorinta de a ma asista. Tehnic, sesiunea la distanta a implicat un aparat foto conectat la un computer, o aplicatie de tethering, un program de desktop sharing, precum si un soft de video conferinta. Eu am avut posibilitatea de a declansa camera foto direct, cu ajutorul acestor aplicatii, ca si cum as fi avut o telecomanda cu fir de 2000 de km.

Ma simt privilegiat de faptul ca am avut ocazia sa “salvez” acest proiect, sa il pot continua chiar si in conditii de pandemie. Sansa a facut sa il cunosc pe Radu si cu ajutorul lui sa ni se alinieze toate astrele. Trebuie sa le multumesc Iuliei Sas pentru partea de organizare, lui Theo Cucu pentru research-ul de posibile studiouri in Londra si lui Alin Purcaroiu pentru suportul tehnic din Bucuresti.

“Like it” if you like it.