Dupa cum unii dintre voi stiu deja, Panasonic lanseaza curand prima lor camera mirrorless full frame, iar in contextul acesta am fost invitat in premiera sa o testez. Cei de la Panasonic mi-au lasat pe mana Lumix S1R timp de doua saptamani, timp in care am descoperit ca este un aparat de fotografiat minunat si am sa va povestesc de ce cred asta, in cele ce urmeaza.
Nu cred ca sunt doi fotografi care sa foloseasca aparatele de fotografiat exact la fel, fiecare dintre noi avem diverse criterii pe baza carora ne alegem aparatura, iar in contextul acesta probabil ca stim destul de bine ce ne foloseste. Eu sunt un fotograf de portret, uneori fotografiez si pe strada pentru ca am mereu un aparat de fotografiat la mine, dar performanta mea fotografica se intampla in zona portretului, a fotografiei publicitare, de studio, sau a experimentului fotografic. Pentru asta, indiferent de camera pe care o aleg, caracteristicile importante sunt aceleasi: rezolutie cat mai mare, performante cat mai bune in low light si un “auto-focus” rapid si precis. Daca aceste trei puncte sunt atinse, pot sa fiu multumit cu orice tip de echipament. In cazul Lumix S1R am descoperit foarte rapid ca aparatul pe care l-au realizat cei de la Panasonic puncteaza foarte bine acolo unde ma intereseaza pe mine: rezolutie impresionanta, performante excelente in low-light si un sistem de auto-focus cu care m-am inteles foarte bine.
In cazul in care nu ati realizat deja, nu mi-am propus un review foarte tehnic, specificatii de genul acesta veti gasi foarte curand, daca nu exista deja pe website-urile de specialitate. Eu prefer sa cred ca, in contextul in care informatia tehnica e oricand la indemana, poate fi valoroasa si un tip de opinie subiectiva, de utilizator care nu va ajunge vreodata sa foloseasca chiar toate functiile pe care aparatura moderna le ofera. E adevarat, in “utilizarea reala” asta se intampla cu toate aparatele de fotografiat moderne pe care le utilizez, cele mai multe dintre functii, chiar daca sunt foarte utile in teorie, ele raman de cele mai multe ori nefolosite. Asadar, acesta este un review cat se poate de subiectiv.
Panasonic a realizat o camera construita impecabil. De la prima atingere se simte imediat ca nu exista nici un compromis aici. E un aparat de fotografiat facut sa dureze, e un obiect pe care pare ca te poti baza si care pare a fi pregatit pentru conditii extreme. Nimic nu este lasat la intamplare, iti poti imagina cu usurinta sutele de ore consumate pe design si pe calitatea ansamblului, nu e un aparat de fotografiat facut in graba, se vede foarte clar dedicatia si pasiunea uriasa puse in constructia lui. Calitatea realizarii vine cu un pret, in acest context Lumix S1R nu este o camera usoara si nu este nici mica. Nu ai cum sa mergi neobservat pe strada cu un astfel de echipament, e un obiect de forta, vizibil, nu unul de discretie.
Rezolutia este impresionata, senzorul full-frame livreaza 47 de megapixeli de o calitate care rivalizeaza cu aparatele de fotografiat de format mediu. Eu am utilizat Lumix-ul impreuna cu un obiectiv LUMIX S PRO 50mm F1.4 L S-X50 certificat de Leica, poate situatia ideala pentru un astfel de senzor (despre obiectiv am scris mai jos). Rezultatele sunt extraordinare, nici nu cred ca am ce sa adaug la acest capitol, rezolutia si calitatea imaginii livrate de aceasta camera sunt pur si simplu “mindblowing” (nu am gasit un cuvant in limba romana suficient de bun pentru a sublinia aceste aspecte).
Despre performantele in low-light ale acestei camere pot sa spun ca sunt, cu siguranta, excelente. Lumix S1R impresioneaza chiar si la ISO 12800, valoare la care se pot obtine imagini absolut publicabile. Acum ceva timp glumeam cu colegii mei spunand ca o mana de lanterne vor fi suficiente pentru studiourile foto ale viitorului, dar acest “viitor” pare ca se intampla deja de azi. Daca iau in considerare cei trei factori care conlucreaza pe aceasta directie: obiectivul luminos (cu diafragma 1.4), performanta in low-light si stabilizarea mecanica a senzorului pe 5 axe, cu siguranta descopar o camera care poate fi utilizata cu usurinta in conditii considerate extrem de dificile cu cativa ani in urma. As putea lansa ideea ca mai avem doar cateva etape tehnologice pentru ca relatia dintre ISO si “noise” sa fie, probabil, complet irelevanta.
Camera: Panasonic LUMIX DC-S1R, Lens: LUMIX S PRO 50mm F1.4, Shutter speed: 1/125, Aperture value: f/2.0, ISO: 12800
Auto-focus-ul este de obicei o “durere” destul de mare in viata fotografilor (e adevarat ca nu am testat toate camerele de pe planeta, ba chiar as putea spune ca am testat destul de putine, dar asta a fost intodeauna principala mea “emotie” utilizand aparate de fotografiat moderne). Rezolutia mare scoate in evidenta si cele mai mici erori de focus, iar megapixelii multi nu folosesc la nimic daca nu poti controla componenta asta de focalizare. Trebuie sa recunosc ca Lumix S1R convinge si la acest capitol, autofocusul e precis, iar functia de recunoastere faciala, (prin care software-ul camerei identifica in timp real fetele umane prezente in cadru si le focalizeaza), e ceva ce de data asta chiar functioneaza (si in low-light si cand subiectul poarta ochelari de soare, etc). Beneficiile acestui tip de auto-focus, in zona “street photography”, dar chiar si in cazul portretului de studio, sunt, cu siguranta, majore.
Alte lucruri pe care le-am descoperit si merita luate in calcul ar fi urmatoarele: focalizarea manuala se poate realiza si ea destul de usor, fiind asistata de diverse elemente ajutatoare foarte eficiente (un “zoom” ecran in ecran ce mareste o portiune a imaginii, precum si peaking-ul devenit deja clasic). Stabilizarea “in-body” pe 5 axe e de o eficenta deosebita si si se dovedeste a fi foarte utila. Bateria de capacitate marita permite o utilizare indelungata si se poate incarca direct prin USB-C. De asemenea, camera poate functiona la nevoie si cu o baterie USB externa. Buffer-ul memoriei permite o cadenta de cadre mare la rezolutie maxima, numarul exact poate fi gasit in specificatiile tehnice, dar in utilizarea de zi cu zi nu am gasit nici un moment in care sa fiu nevoit sa astept o golire a acestui buffer. Declansarea este silentioasa, discreta din punct de vedere al zgomotului de utilizare, iar toate celelalte functii de gasit in camerele foto moderne, sunt prezente (wi-fi, tether, rezolutie mai mare prin pixel-shift, dual slot, ecran rabatabil, shutter electronic cu viteza de pana la 1/16000, sau altele mult prea multe pentru a fi insirate aici).
Despre obiectivul LUMIX S PRO 50mm F1.4 L S-X50 pe care l-am utilizat la acest test, pot sa vorbesc doar la superlativ. Certificarea Leica vine cu motive foarte intemeiate. Obiectivul se potriveste cu camera atat din punct de vedere al calitatii constructiei, dar si din punct de vedere optic. Se vede aceeasi pasiune in constructie, design si ergonomie, se observa materialele de calitate din care este construit (metal si sticla, extrem de robust), dar cel mai bine se vede in imagini. Nici aici nu am sa insist pe specificatii tehnice care sunt usor de gasit, dar am sa va spun ca in cazul in care decideti sa utilizati Lumix S1R, obiectivul acesta este o incantare, dar si o necesitate.
In concluzie, daca sunteti interesati de o camera foto construita impecabil, extrem de solida si durabila, cu un senzor full frame de o rezolutie impresionanta (care rivalizeaza oricand cu formatul mediu), cu performante excelente in lowlight, cu un auto-focus absolut incantator, rapida si eficienta, Lumix S1R este cu adevarat o solutie.
Totusi, un aparat de fotografiat trebuie sa vorbeasca singur despre sine, mai ales prin imaginile realizate cu el, asa ca va invit sa vedeti si galeria de mai jos.
“Like” it if you like it.