Va spuneam zilele trecute ca prietenii de la Canon Romania mi-au propus o provocare: sa vin cu o situatie dificila pe care am intalnit-o in fotografie si apoi sa incerc sa o depasesc cu ajutorul tehnologiei pusa la dispozitie de ei. Spuneam ca mi-am adus aminte de o pana de curent in studio si de gandul meu de atunci de a fotografia la lumina lumanarii. So, here we are: portret la lumina lumanarii.
Evident, nu am vrut doar sa expun corect o fotografie in conditii de iluminare scazuta, ci sa am un rezultat ceva mai complex. Intentia a fost sa raman in contextul fotografiei “de studio”, sa obtin un produs livrabil unui posibil client, cu o suficienta complexitate incat sa atenuez lipsa unor sisteme performante.
Am decis sa lucrez cu trei “surse” construite din banale lumanari de sfesnic la care am aplicat oglinzi pentru a utiliza la maxim fiecare “lumen” pe care il aveam la indemana. Am mers pe o varianta clasica, cu o lumina principala, un contur si o modelare. Am construit un “cort” din panza neagra in studio, in asa fel incat sa blochez orice lumina parazitara venita din exterior, cort suficient de mare incat sa incapa modelul, lumanarile, camera si eu. Restul chestiunilor nu au fost diferite fata de lucrul obisnuit in studio, iar rezultatul il puteti vedea in fotografiile atasate.
O fisa tehnica arata asa:
• Camera foto: Canon EOS 5D Mark IV
• Obiectiv: Canon EF85mm f/1.2L II USM
• Sensibilitate senzor: ISO 800
• Viteza de expunere: 1/15
• Diafragma: f1.4
• White Balance: manual, corectat in Adobe Lightroom, 2000k
• Postprocesare RAW: Adobe Lightroom – no retouching
Concluzia mea e ca tehnologia nu mai este cu adevarat o piedica (sau, altfel spus, nu mai este o scuza). Azi pot sa depasesc cam orice obstacol tehnic imaginat in trecut, lucru ce imi deschide noi posibilitati de exprimare. Adica ma pot duce catre teritorii explorate mai putin, chiar si in cazul fotografiei de portret.
“Like it” if you like it.
