Am mai povestit despre inceputurile fotografice ale familiei mele, dar zilele trecute am aflat noutati. Revista Fotografica Romana, publicatie a Uniunii Fotografilor din Romania (UFR) ce a activat in perioada interbelica, descrie in numarul 44 din august 1938 “Un gest” interesant facut de Apostol Galmeanu, fotograf, unchi de-al meu.
La pagina 660, M.Samson, secretarul general al UFR scrie urmatoarele:
“Colegul nostru Apostol Galmeanu, membru in comitet, ne-a adus la cunostinta in sedinta comitetala de Marti 30 August, ca doneaza o mie de mari patrati (n.r. probabil metri patrati) teren Uniunei Fotografilor din Romania si alta mie de metri patrati Asociatiei Lucratorilor Fotografi, ambele donatiuni cu acelasi scop, adica crearea pentru fiecare asociatie a cate unei case de odihna si recreatie.
Terenurile donate se afla vecine unul de altul si sunt situate la circa 7km. de gara Poetrosita, langa sanatoriul Moroeni al Ministerului Sanatatii.
Gestul colegului Galmeanu are – in afara de partea frumoasa si morala – o semnificatie extraordinara si iata de ce: Colegul Galmeanu, care de trei ani face parte din comitet si asista luand parte la lupta si sbuciumul membrilor din comitet si straduinta lor pentru a face bine tuturor breslasilor fotografi, s’a putut convinge de abnegatia si perseverenta colegilor sai din comitet in aceasta lupta idealista. El vine sa ne aduca incurajare si mangaiere, care pentru noi este rasplata cea mai frumoasa.
Gestul colegului Apostol Galmeanu mai inseamna si cate o palma morala pe obrajii barfitorilor si pesimistilor de rea credinta, cari stiu numai sa critice, dar nu sunt capabili sa contribue cu nimic la lupta pe care o ducem.
Deaceea, in numele tuturor bunilor colegi, multumim colegului Apostol Galmeanu si mai asteptam si alti “Apostoli”.”
Despre Uniunea Fotografilor din Romania nu se stie prea multe acum, dar se pare ca apartenenta la o astfel de asociatie reprezenta ceva la vremea respectiva, joaca se dovedea a fi destul de serioasa, cu membrii, comitete si “organe” de presa.
Apostol Galmeanu, un unchi indepartat, a lucrat ca fotograf in capitala, avand un studio de portret pe Str. Viitor 192, in anii ’20 si pe Str. Niculae Tei nr. 10, in anii ’30. Prea multe lucruri nu s-au pastrat despre el in familie, doar cateva fotografii si informatii diluate. E probabil cea mai indepartata ruda a mea ce a activat in acest domeniu, lucru pe care l-am aflat la ani buni dupa ce mi-am inceput cariera de fotograf.
Ii multumesc lui Florin Padurean pentru ca mi-a semnalat acest articol, descoperit de el la Biblioteca Academiei Romane. Am acum ocazia sa mai pun cateva informatii in sertarul dedicat arhivei familiei mele.