Despre mare si apus de soare

Mă atrage foarte mult marea. Sunt născut la oraș și îmi plac aglomerațiile urbane, dar mă fascinează apa. Mă simt bine în orașele de coastă, dar îmi place marea în orice fel. Cred că luciul infinit se potrivește cu gândurile mele, îmi place distanța pe care apa o acoperă, grafismul liniei orizontului și faptul că se întinde “cat vezi cu ochii”. Mă pasionează istoric și social vobind și îi recunosc meritele atât ca o graniță de netrecut cât și ca infrastructură de comunicație din punct de vedere naval. Locul de delimitare între pământ și apa îl văd ca fiind un tărâm al speranțelor, ideilor și meditației, o linie cu o energie specială.

Amintiri din copilărie

Istoria mea legată de mare a început destul de devreme, aproape că nu există an de la nașterea mea și până azi în care să nu fi vizitat vreo plajă. Evident, totul a început din copilărie, iar de atunci marea a fost întotdeauna prin preajmă în multe dintre situațiile care m-au definit ulterior. Cu siguranță, este adevărat că suntem, spiritual vorbind, suma influențelor de care am avut parte de-alungul vieții, iar pentru mine marea este adânc întipărită în genele mele.

Îmi aduc aminte de Costinești, nu de Costinești-ul de acum ce pare că și-a pierdut din strălucire, ci de cel autentic, cel legat de studenți și tineri. S-a întâmplat să îl vizitez aproape în fiecare an, cam din ’80 până prin ’95 și, de fiecare dată, în legătură cu Festivalul de Film pentru Tineret care se ținea la sfârșit de iulie și început de august. N-am jucat în niciun film, dar tatăl meu, Pompiliu Gâlmeanu, regizor de film documentar renumit în perioada activității lui, cu o carieră de peste 35 de ani la Studioul Sahia Film, se afla mereu în juriu sau în competiție.

E poate mai greu de înțeles astăzi, dar înainte de 1989, drumul până la mare ar fi echivalat cu o aventură pe un alt continent. Nu se călătorea cu ușurința de azi, ba chiar se întâmpla să fie complicat, asemănător tuturor lucrurilor din perioda comunistă. Pentru un sejur la mare te-ar fi invidiat cu siguranță toată strada, iar din Costinești intodeauna aveai ceva de povestit.

Stațiunea avea o dinamică specială în zilele festivalului, existau toate motivele. Păstrând proporțiile, l-ai fi putut numi un Hollywood al României, având în vedere și aura aproape supranaturală cu cu care erau înconjurați actorii acelor vremuri, în care toată cinematografia românească se află înghesuită pe o plajă.

Îmi aduc aminte multe lucruri: ecusonul cu “participant” pe care îl purtam cu mândrie în piept, care îmi asigura acces aproape total la facilitatie festivalului, jetoanele de plastic cu care cumpăram sticle de Pepsi (o raritate în comunism), scheletul unui teatru abandonat de lângă Hotel Forum, cu o vedere unică asupra plajei, unde îmi petreceam o parte din zi, primul buton de cameră foto pe care îmi aduc aminte să fi apăsat vreodată, vizitele în redacția revistei “Secvența”, publicația oficială a festivalului, unde îi admirăm pe desenatori, serile de festival unde stăteam la masa juriului ca un adevărat reprezentant al familiei, dar cel mai mult îmi aduc aminte de mare. Mă gândesc la plaja relativ îngustă și abruptă a stațiunii, la oamenii pe care îi analizam în timp ce leneveau la soare, la gândurile adolescentine și la primele iubiri mai mult sau mai puțin declarate (da, pe la unsprezece ani m-am îndrăgostit de o frumoasă unguroaică, dar n-am avut curaj sa îi spun).

Vremurile au trecut și Costineștiul nu mai este ce a fost. Teatrul de Vară este închis, festivalul s-a desființat, magia acelor vremuri a dispărut, dar chiar și așa, poate cel mai important lucru, marea a rămas în inima mea.

Marea ca efect psihologic.

Dacă ești deschis să urmărești fenomenul, o să observi că plaja are o influența psihologică evidentă asupra oamenilor. De remarcat apusul de soare care este momentul cel mai încărcat energetic. Plaja, nisipul, lumina, grafismul peisajului, infinitul perspectivei, sunetul și spectacolul dispariției soarelui sub linia orizontului, pe lângă forma lor fizică, se traduc toate în dimensiuni spirituale. Nu de puține ori am urmărit apusul soarelui, nu doar din perspective proprii, ci analizând comportamentul oamenilor din jurul meu. În sensul acesta, plajele orientate către vest sunt ideale. Am fost uimit de cât de multă viață, filozofie și energie se află în acele 15 minute de amurg, mai mult decât găsești în întrega zi.

Plaja nu este doar o întindere monotonă de nisip, ci este plină de viață. O viață firavă aflată într-un echilibru fin, care trebuie protejată în permanență. Am fost încântat, la o vizită recentă, de măsurile pe care le-au luat autoritățile din UAE, în insula Saadiyat, pentru protejarea faunei și florei. Intrarea pe plajă enormă de acolo se face doar prin câteva poduri de acces, construite peste o zonă unică de vegetație naturală aparte. În insulele grecești am văzut protecții vizibile pentru cuiburile de broaște țestoase și în general o grijă deosebită pentru calitatea apei, lucru pe care îl găsești și pe mai toate plajele din Thailanda. Lucruri aflate în contrast cu șocul pe care l-am avut acum doi ani când am asistat la acțiunea unui plug ce a arat toată plaja rezervației Corbu, în scopuri presupus turistice.

Despre sustenabilitate și protejarea mediului.

Există în lume din ce în ce mai multe companii mari implicate în protejarea mediului, iar eu public acest articol la inițiativa Unilever [1.], companie care a realizat că se poate implica activ în sustenabilitate (Unilever este declarată ca fiind cea mai sustenabilă companie de produse alimentare şi băuturi în clasamentul Behind the Brands – 2015, Oxfam) îndeplinindu-și impresionantul obiectiv de a trimite zero deșeuri către groapa de gunoi în urmă proceselor de producție, dar trebuie să înțelegem că totul ține de fiecare dintre noi.

Poate că plaja și marea nu par atât de firave pe cât sunt de fapt. Poate că întinderile de apa, în imensitatea lor, par a suporta mai multe deșeuri decât o pădure, dar în realitate nu este așa. Ecosistemul este firav, toate elementele sunt legate între ele într-un mecanism complex, care funcționează armonios, dar care este și foarte ușor de defectat. Protejând plajele, într-un mod simplu, prin inițiative modeste cum ar fi eliminarea deșeurilor personale, avem șansa să păstrăm nu doar un mediu și un peisaj curat, ci să oferim unor generații viitoare ocazia să viseze și să mediteze, să iubească la malul mării și să admire spectacolul apusului.

Pentru mine personal, atât cât am construit până acum, marea și plaja au devenit unele dintre elementele constitutive, adică o parte din resursele pe care mi-am clădit cariera. Dacă o protejez, marea îmi va fi aproape și în anii ce urmează, atât ca decor fotografic, cât și ca sursă de energie. Este amuzant că scriu aceste rânduri chiar de pe plajă.

________________________________________

[1.] Unilever confirmă că face progrese considerabile către îndeplinirea obiectivelor ambițioase setate până în 2020. Compania și-a propus: îmbunătățirea sănătății și a bunăstării a peste 1 miliard de oameni, aprovizionarea în proporție de 100% cu materii prime sustenabile și înjumătățirea impactului produselor asupra mediului, de-a lungul întregului lanț valoric.

Mai mult de 55% dintre materiile prime agricole ale Unilever sunt obținute acum prin metode sustenabile.

Compania și-a îndeplinit obiectivul de a trimite zero deșeuri către groapa de gunoi în urma proceselor de producție. De asemenea, a redus semnificativ emisiile dedioxid de carbon și apa utilizate pentru producție, cu 37% și, respectiv, cu 32% pe tona de producție, comparativ cu anul 2008.

Unilever și-a propus să ajute la îmbunătățirea sănătății și bunăstării a peste 1 miliard de oameni până în 2020, iar în prezent a atins aproape 40% din acest obiectv (397 de milioane de oameni). De asemenea, compania a investit în asigurarea mijloacelor de subzistență a peste 1 milion de oameni, ajutând și instruind 800.000 de mici fermieri din anul 2010 până în prezent și oferind acces la formare, sprijin și dezvoltare a competențelor pentru 238.000 de femei.