Nu m-am fotografiat in fiecare octombrie, asa cum fac cu Anastasia, dar regasind celebra fotografie de clasa intai pe care probabil cu totii o avem prin casa, am gasit motiv de joaca.
Una din calitatile fotografiei in general, lucru ce o face atat de puternica, este capacitatea de a inregistra intamplari si amintiri, implicit de a documenta trecerea timpului prin marcarea unor puncte de referinta, repere pentru relationari ulterioare.
Imaginea cu mine in ultima banca, in primele zile de scoala, ar fi fost o simpla amintire fara o versiune actualizata. Pe de alta parte, sunt la varsta la care “mai tarziu” nu mai pare atat de departe. O proiectie a viitorului a fost mai mult decat necesara.
Pentru cei interesati de detalii tehnice, prima imagine este absolut autentica, eu in clasa intai. A doua imagine este realizata zilele trecute cu lumina si restul elementelor reconstruite in studio. Imaginea trei este construita din machiaj si retus digital dar tot cu mine in rolul principal.
Foarte interesant. :)
ale mele sunt si cu harta patriei in spate si cu multe penare pe catedra si, mai ales, cu cravata de pionier la gat …
Fosta tanara speranta a Patriei Socialiste – Fotograful new-age inovator – Maestrul.
Chiar daca am o poza asemanatoare facuta imediat dupa 1989, decorul e oarecum la fel. Camasa aia in carouri mici ma bantuie si acum.
Drăguț exercițiu,cu rezultate interesante,mi-a plăcut.Toate vărstele(fotografiile)își au farmecul lor.Personal,prima mi-a plăcut cel mai mult!
motiv de joacă o fotografie in varianta: tu, în bancă, păr lung și ondulat, cred că ar fi interesant :); dar nu-mi amintesc să se fi făcut vreuna…
ai trecut foarte rapid de la 20-30 la 60-70. ar mai trebui o varianta intermediara de 40-50, cu nelinistea ei. cred ca e putin mai dificil, dar sunt curioasa daca se poate face.