Nu mi-am imaginat ca fotografiile din aticolul “1964 sau Un american la Bucuresti“, vor trezi un asemenea interes. Intuitia mi-a spus ca va fi un material destul de popular dar orice estimari au fost cu mult depasite.
Blog-ul inregistreaza record dupa record. La nici 48 de ore de cand a fost publicat, articolul a obtinut nu mai putin de 5705 de vizitatori unici. De fapt intreg site-ul a integistrat date fara precedent, 7654 vizitatori unici si 12888 hituri (vizitatori unici + cei ce au revenit). In condtiile in care media se afla pe la 600 unici pe zi, diferenta este evidenta. Peste 70 de comentarii in acelasi interval de timp reprezinta un alt record.
UPDATE! Revin cu cifre dupa o saptamana. Avem 24509 vizitatori unici pentru “1964 sau Un american la Bucuresti“. In acest moment este cel mai comentat aricol al blogului. Interesant este ca numarul de vizite pe zi este mai ridicat acum decat in primele zile ale publicarii.
Alex, ideea este ca nu tu postezi numai fotografiile tale, ci sapi dupa imagini de arhiva, scotocesti, iscodesti, ne arati oglinzi de care habar nu aveam. Eu am trimis fotografiile din 1964 mamei si unchiului meu, care copilareau prin Bucuresti la vremea aceea, sunt convinsa ca le-au privit cu bucurie si strângere de inima.
Eu te-am pus pe lista mea de bloguri interesante si-mi apar automat actualizarile, ma uit la fiecare.
Tine-o tot asa!
Cum s-ar spune in jargonul stirilor sportive: Ai dat lovitura. Articolul si pozele sunt de o calitate foarte buna. Asta este singura explicatie logica pentru numarul de vizitatori.
mult peste.
ai intrat in top :) bravo :)
de fapt nu bravo, bravo pentru poze, alea`s de exceptie, mai ales ca atunci cand intra gadila … ating … te fac sa iti imaginezi, sa te duci in locul ala cu poza in mana si sa zici, ia uite cum era inainte …
Ba bravo pentru idee, pentru selectia pozelor si comentariile la explicatiile “americanului”, pentru modul in care ai gestionat recordul :)
care sunt convinsa ca va suferi noi rasturnari – cu totii dam mai departe adresa blogului!
A fost un film la un moment dat, cu un tip care face la aceeasi ora din zi si din exact acelasi unghi, in fiecare zi, de ani de zile, o poza a strazii din fata magazinului sau…cred ca asta e expresia ultima a reportajului temporal, iar tu ne-ai dat termenul de referinta pentru a ne trai fiecare propriul reportaj!
Foarte interesant ! Si pentru “contemporani” (cei care au amintiri clare din 1964), ?i pentru “necunoscatori” (cei mai tineri, care nu au “apucat” vremirope acelea…).
Comentariile pot fi foarte consistente, dar…nu ma voi dezlantui…
Constatând însa ca interesul pentru fotografii cu peisaje “de epoca” este destul de mare, semnalez celor interesati un link unde pot gasi lucruri foarte frumoase. Sunt poze facute prin anii 70 de un olandez (dl Han Oerlemans), pasionat de mijloacele de transport în comun, aaa ca imaginile sunt toate “centrate” pe astfel de vehicule ai pot fi monotone pentru cei care nu au acest hobby. De fapt, însa, ele pot delecta pe oricine, fiindca, dincolo de vehiculele “de epoca” (de altfel si ele foarte interesante pentru oricine…), fotografiile dau seama destul de vbine despre un anumit peisaj urban, despre o anumita atmosfera, despre o anumita “textura” socio-umana, despre un mod de viata etc., etc., azi disparute.
Asadar, link-ul respectiv este:
http://images.google.fr/imgres?imgurl=http://tramclub.org/Static/HansOerlemans/bucuresti-40.jpg&imgrefurl=http://tramclub.org/viewtopic.php%3Ft%3D5344&h=524&w=800&sz=74&hl=fr&start=4&um=1&tbnid=NUPSSzUBXCiPIM:&tbnh=94&tbnw=143&prev=/images%3Fq%3DLinia%2B31%2Bde%2Btramvaie%26um%3D1%26hl%3Dfr
souvenir, souvenir, cine n-are amintiri……..
Cum spunem aici “You can get the girl out of the country, but you can not get the country out of the girl……”
Cine poate uita Bucurestiul tineretii, al facultatii, Cismigiul, Herastraul, Coada calului, Romarta, magazinul Eva, Fondul Plastic, ceasul de la Universitate……unele apar clar in fotografiile de calitate exceptionala pastrate de aproape jumatate de secol
JOS PALARIA!!!!!
In sfarsit un articol,niste poze,si niste comentarii,care-ti rascolesc toate amanitirile nepatate,din acea epoca in care toti eram mai curati,din toate punctele de vedere,plus de alta limbajul comentariului acestor fotografii ,este facut cu mare rafinament.In vremurile pe care le traim astazi,cind toti participam, cu sau fara voia noastra,la sacalismul junglei materialiste,si cind,ca si mine,departe de acel ACASA,despre care MIRCEA ELIADE spunea:”Tara-n care te-ai nascut este geografia sacra”….nu pot decit sa-ti multumesc pentru micul dar suculentul balsam pe care astazi mi l-ai oferit,si pe care eu il voi retrimite acum la un bun numar de romani,ca si mine,raspinditi pe mapamond.FELICITARI!!!!!
Stumbleupon m-a adus aici, o parte din trafic vine de acolo. Felicitari oricum.
este normal sa ai din ce in ce mai multe vizite, cred ca toata lumea care a vazut imaginile le-a dat mai departe… ;-)
Multumim!
I don’t quite understand this. Did Romanians not take pictures in the 1960s?! Have people living here never really never seen pictures of Bucharest in the 60s? This must be the case if yo are having so many visitors. Really amazing. I would have thought that quite a few Romanians would have scanned some old albums.
response to Davin Ellicson:
1. Middle class Romanians did not have color cameras in 1964, all my pictures from that time are black and white.
2. Most comments are from Romanians living abroad for decades, and the spectacular pictures of a greener, less crowded Bucharest of our university years brought back unforgetable memories of happy years gone by….
Salut,
din ce am citit, am inteles ca astea nu sunt toate pozele. Chiar daca nu ti se par interesante, te rog sa le postezi si pe celelalte.
Cu stima,
George
Multumesc..am sa revin…am trimis si eu adresa mai departe…era normal…salutari