In fiecare octombrie Anastasia vine in studioul meu pentru a realiza o fotografie. Au trecut cinci ani de cand am facut prima imagine. Este o suma semi-rotunda ce merita celebrata.
Share this:
16 Replies to “Au trecut cinci ani”
Incredibil cum se schimb? oamenii… Mai ales când cresc :)
Incredibil cum se schimba oamenii… Mai ales cand cresc :)
[PS: wordpress-ul asta al tau e configurat un pic anapoda si nu accepta comentarii cu diacritice. pacat :( ]
Ca tot te-am intrebat acum 2 luni ce se mai intampla cu proiectul Anastasia.
Uau.
Interesant. Imi aduce aminte de reclama cu Aura Dinu de la ING. :D
Imi place perseverenta ta, a ei, a ta si a ei… 5 ani inseamna multe zile si sper sa continuati, este o poveste ce poate fi urmarita mult timp (schimbarea este unica constanta)
very nice portrait
si totusi… tipul asta de proiect amai existat. nu mai stiu cum se numea domnul fotograf care de-a lungul vietii i-a facut fiicei lui poze in aceeasi rochita, in fata aceluiasi zid…
nu te critic, pentru ca nu stiu ce urmarete proiectul tau
ideea in sine mi se pare foarte frumoasa, dar…totusi- a mai fost vizualizata de cineva, aproape identic.
Se numeste Mihai Stanescu, e un tip ce face multe chestii interesante. Este cunoscut pentru foarte multe lucruri, acum ceva timp a reusit sa puna funda rosie cladirii guvernului din Piata Victoriei, este un caricaturist de exceptie, are un magazin de obiecte-cadou la Sala Palatului si cred ca mai face si altele.
Eu nu am spus ca proiectul asta este original, este in schimb un proiect la care tin foarte mult. Nu eu am avut prima data ideea asa cum nici Mihai Stanescu nu este primul. Exista versiuni foarte diverse pe tema asta: evolutia sarcinii unei femei, un bolnav de cancer in stadiu avansat fotografiat in fiecare luna pana in ziua in care a murit, de ex.
Un amic are o vorba si este frustrant de adevarata “cele mai bune idei au fost facute deja”. Extrapoland, pot sa spun ca nu mai trebuie sa fotografiez un apus de soare pentru ca el a fost deja fotografiat sau sa nu mai fac fotografii noaptea pe strada pentru ca a mai facut cineva asta. Daca elimin toate lucrurile ce au fost deja facute probabil ca nu o sa mai am ce sa fotografiez si trebuie sa ma ocup de altceva. :)
Stanescu si-a fotografiat fiica in aceiasi rochie din cand in cand la intervale neregulate intre 4 si 30 de ani. Eu o fotografiez in fiecare octombrie pe Anastasia, fiica lui Andrei Gheorghe. Proiectele seamana si nu seamana, depinde de cum vrei sa vezi lucrurile.
Am si eu o intrebare, la cati ani i-ai facut poza si cati are acum?
am o prietena care s-a apucat de un proiect de genul asta..p flickr, numai ca tema e dezvoltarea “burticii” in cele 9 luni:D
poate s-a mai facut, dar mie mi se pare fascinant.
imi poti spune, te rog, unde pot vedea seria de foto. cu bolnavul de cancer? multumesc mult pt raspuns
Nu stiu daca o poti vedea pe internet. Eu am vazut asta in 2001 cand am avut parte de un training in Elvetia. Am vizitat pentu o jumatate de zi studioul unui fotograf german ce lucra acolo. Bolnavul de cancer era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui, murise cu un an in urma. Fotografiile erau fotografii reale, adunate intr-un album.
stii ce ma fascineaza pe mine? faptul ca, fara sa stim de ele, anumite idei, proiecte ne vin tuturor in minte (eu avusem o idee asemanatoare in care vroiam sa fotografiez evolutzia unui om, a unui animal si a unui “peisaj” in fiecare luna timp de un an.. si pe atunci nu stiam nici de proiectul tau nic de al altora) .. cred ca exista totusi un mental “comun”.. nu stiu daca e de natura sociala sau individuala. Dar totusi nu pot sa nu remarc cum mai multzi oameni au in minte aceleasi “idei”, “concepte” sau “viziuni” fara se stie unii de altzii.
Cristian Sallai
Mihai Stanescu a mai facut ceva similiar. Fana mare a dansului mi se pare interesanta ideea. Totusi cei care te pot acuza de “plagiat” se insala. Macar tu ai schimbat unghiul si hainele.
Imi place ideea, ai putea sa faci astfel de poze si cu un copil, incepand cu prima aniversare, ii urmaresti evolutia …
Incredibil cum se schimb? oamenii… Mai ales când cresc :)
Incredibil cum se schimba oamenii… Mai ales cand cresc :)
[PS: wordpress-ul asta al tau e configurat un pic anapoda si nu accepta comentarii cu diacritice. pacat :( ]
Ca tot te-am intrebat acum 2 luni ce se mai intampla cu proiectul Anastasia.
Uau.
Interesant. Imi aduce aminte de reclama cu Aura Dinu de la ING. :D
Imi place perseverenta ta, a ei, a ta si a ei… 5 ani inseamna multe zile si sper sa continuati, este o poveste ce poate fi urmarita mult timp (schimbarea este unica constanta)
very nice portrait
si totusi… tipul asta de proiect amai existat. nu mai stiu cum se numea domnul fotograf care de-a lungul vietii i-a facut fiicei lui poze in aceeasi rochita, in fata aceluiasi zid…
nu te critic, pentru ca nu stiu ce urmarete proiectul tau
ideea in sine mi se pare foarte frumoasa, dar…totusi- a mai fost vizualizata de cineva, aproape identic.
Se numeste Mihai Stanescu, e un tip ce face multe chestii interesante. Este cunoscut pentru foarte multe lucruri, acum ceva timp a reusit sa puna funda rosie cladirii guvernului din Piata Victoriei, este un caricaturist de exceptie, are un magazin de obiecte-cadou la Sala Palatului si cred ca mai face si altele.
Eu nu am spus ca proiectul asta este original, este in schimb un proiect la care tin foarte mult. Nu eu am avut prima data ideea asa cum nici Mihai Stanescu nu este primul. Exista versiuni foarte diverse pe tema asta: evolutia sarcinii unei femei, un bolnav de cancer in stadiu avansat fotografiat in fiecare luna pana in ziua in care a murit, de ex.
Un amic are o vorba si este frustrant de adevarata “cele mai bune idei au fost facute deja”. Extrapoland, pot sa spun ca nu mai trebuie sa fotografiez un apus de soare pentru ca el a fost deja fotografiat sau sa nu mai fac fotografii noaptea pe strada pentru ca a mai facut cineva asta. Daca elimin toate lucrurile ce au fost deja facute probabil ca nu o sa mai am ce sa fotografiez si trebuie sa ma ocup de altceva. :)
Stanescu si-a fotografiat fiica in aceiasi rochie din cand in cand la intervale neregulate intre 4 si 30 de ani. Eu o fotografiez in fiecare octombrie pe Anastasia, fiica lui Andrei Gheorghe. Proiectele seamana si nu seamana, depinde de cum vrei sa vezi lucrurile.
Am si eu o intrebare, la cati ani i-ai facut poza si cati are acum?
am o prietena care s-a apucat de un proiect de genul asta..p flickr, numai ca tema e dezvoltarea “burticii” in cele 9 luni:D
poate s-a mai facut, dar mie mi se pare fascinant.
imi poti spune, te rog, unde pot vedea seria de foto. cu bolnavul de cancer? multumesc mult pt raspuns
Nu stiu daca o poti vedea pe internet. Eu am vazut asta in 2001 cand am avut parte de un training in Elvetia. Am vizitat pentu o jumatate de zi studioul unui fotograf german ce lucra acolo. Bolnavul de cancer era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui, murise cu un an in urma. Fotografiile erau fotografii reale, adunate intr-un album.
stii ce ma fascineaza pe mine? faptul ca, fara sa stim de ele, anumite idei, proiecte ne vin tuturor in minte (eu avusem o idee asemanatoare in care vroiam sa fotografiez evolutzia unui om, a unui animal si a unui “peisaj” in fiecare luna timp de un an.. si pe atunci nu stiam nici de proiectul tau nic de al altora) .. cred ca exista totusi un mental “comun”.. nu stiu daca e de natura sociala sau individuala. Dar totusi nu pot sa nu remarc cum mai multzi oameni au in minte aceleasi “idei”, “concepte” sau “viziuni” fara se stie unii de altzii.
Cristian Sallai
Mihai Stanescu a mai facut ceva similiar. Fana mare a dansului mi se pare interesanta ideea. Totusi cei care te pot acuza de “plagiat” se insala. Macar tu ai schimbat unghiul si hainele.
Imi place ideea, ai putea sa faci astfel de poze si cu un copil, incepand cu prima aniversare, ii urmaresti evolutia …