Usually I receive a lot of questions by email, questions about my photography or the photography in general. I’m sure that the answers are interesting for other peoples and maybe it is a good idea to make this public. So if you have questions, just post them here. I promise I’ll answer all of you.
De obicei primesc o gramada de intrebari pe mail. Intrebari legate de fotografiile pe care le fac dar si despre fotografie in general. Sunt sigur de faptul ca raspunsurile sunt interesante pentru mai multi dintre voi si cred ca e bine sa le fac publice. In concluzie, daca aveti intrebari va rog sa le postati aici. Promt sa raspund tuturor.
Salut Alex,
Ieri am vazut acest post pe blogul tau si reactia imediat urmatoare a fost sa profit de ocazie si sa te intreb toate acele “lucruri” care mi-au venit in minte ori de cate ori iti admiram portofoliul. Ce preferi mai mult? digitalul sau filmul?BW sau color? in ce costa post editarea pe care o folosesti? faci post editare? etc. Dar apoi am renuntat pentru ca imi pareau oarecum stupide toate aceste intrebari si uite asa m-am foit in jurul acestui post, fara a-mi face curajul de a te intreba efectiv ceva, mai mult de o zi.
Intr-un final, fara a-ti adresa vreo intrebare, vreau doar sa-ti spun ca eu apreciez foarte mult aceasta ocazie pe care o oferi tuturor celor pe care ii inspiri.
Si pe viitor, daca voi nascoci vreo intrebare indeajuns de interesanta pentru tine, cu siguranta nu voi ezita.
Mult succes,
dan
Salut Dan,
Intrebarile trebuie sa fie in primul rand interesante pentru tine, pentru ca tie iti folosesc raspunsurile :)
Imi place sa cred ca prefer filmul dar realitatea arata cu totul altfel. Camerele pe film stau pline de praf printr-un dulap de mai bine de un an si jumatate. Mai am inca 150 de role de diapozitiv in frigider dar au expirat deja de sase luni. Realitatea si munca de zi cu zi imi arata ca de fapt prefer digitalul dar am ramas totusi cu o mare nostalgie pentru film.
Imi place alb-negru, o mare parte din fotografiile portofoliului meu stau drept dovada. Prefer sa folosesc alb-negru aproape de fiecare data cand culoarea nu este importanta. Pe de alta parte, in privinta fotografiilor pe care le vand, ele sunt de cele mai multe ori color. Fotografiile alb-negru se vand foarte greu pe piata noastra.
Singura editare pe care o fac este conversia fisierelor raw cu setarile necesare. Ma refer la balansul de culoare, contrast sau desaturare in cazul fotografiilor alb-negru trase pe digital. Portofoliul meu nu are nici un fel de alterare digitala. Fotografiile pe care le vand sunt si ele neretusate, cel putin asa pleaca de la mine.
Pe de alta parte inteleg nevoia retusului. Retusul nu a inceput acum, fotografiile sunt retusate de mai bine de 100 de ani. Pentru mine insa, fotografie este doar ceea ce se obtine cu ajutorul unui sistem de lentile si a unei suprafete fotosensibile. “Foto-grafie” inseamna desen cu lumnina, retusul transforma “fotografia” in “grafie”.
Cam aceeasi reactie pe care a avut-o Dan o am si eu, dandu-mi seama ca tentatia de a pune intrebari pur stupide de genul “Cum sa fac sa fac si eu fotografii mai frumoase” este mare. :-)
Fastacit, indraznesc totusi sa incerc marea cu sarea.
1. Ma simt fotograf amator, fac asta cu placere si am un oarecare ochi pentru culoare si incadrare, nu voi fi niciodata fotograf profesionist… dar mi-ar placea sa devin mai bun. :-) Ai vreun gand pentru un astfel de fotograf? Vreo recomandare? Perseverenta? Carti? Exercitii? Some magic potion? :-)
2. Imi observ singur fotografiile si imi dau seama cat de greu imi este sa fotografiez oameni. Parca ma fastacesc in fatza lor, simt ca le invadez intimitatea, iar daca incerc portrete cu prieteni de multe ori ii fac sa se simta inconfortabil, analizati, criticati poate. Sunt convins ca e ceva in atitudinea si body language-ul meu care nu reuseste sa ii faca sa se simta ei insisi, dar habar nu am cum sa corectez asta. Mi-am cumparat un obiectiv de 200mm si a ajutat un pic. :-) Ai vreun sfat si pentru situatia asta, in afara de a imi lua un obiectiv si mai mare, care sa ma ajute sa ma apropii de oameni? :-)
Altfel, felicitari pentru fotografiile pe care le faci.
Salut Vivi,
1. Cred ca tot ce este cu adevarat cuantificabil la o fotografie buna este starea pe care ea o transmite. Toate elementele pe care le folosesti intr-o imagine trebuie sa mearga in aceiasi directie si sa compuna mesajul pe care vrei sa il transmiti. Sa nu uiti ca fotografiile pe care le faci nu sunt facute pentru alti fotografi ci pentru oameni normali ce nu au habar de reguli de incadrare, de obiective, de tehnica fotografica avansata, de lumini sau mai stiu eu ce si nici nu cred ca ii intereseaza. Publicul vrea sa fie impresionat de rezultatul final. Un fotograf bun este asemanator unui scriitor bun sau al unui orator bun, este un om ce are ceva de spus.
2. Nu cred ca un teleobiectiv mai puternic va rezolva problema. “cel mai bun teleobiectiv sunt propriile tale picioare” a spus Robert Capa, unul dintre cei mai buni fotoreporteri ai lumii. Si eu am avut probleme de comunicare cu subiectii atunci cand m-am apucat de fotografie, atunci am descoperit ca nu exista alte reguli decat cele clasice de comunicare. Pur si simplu trebuie sa inveti sa comunici cu ce din jur. Daca de exemplu esti undeva la masa, in prezenta unor oameni pe care ii intalnesti pentru prima data, daca sunt oameni pe care vrei sa ii cunosti o sa gasesti o cale sa comunici cu ei, nu e nimic diferit in fotografie.
Pe de alta parte sunt fotografi foarte buni ce nu se vor simti niciodata confortabil atunci cand fotografiaza oameni, eu nu cred ca este o tragedie. Fotografia are foarte multe ramuri iar fotografii se orienteaza catre ele in functie afinitatile pe care le au. Eu, de exemplu, nu o sa fiu niciodata un fotograf bun de produse sau de still life, la fel cum nu o sa am niciodata performante in fotografia de peisaj sau reportaj, pur si simplu nu merge.
Cat de importante sunt studiile de specialitate ( ma refer in special la o facultate in domeniu) ?
Cred ca studiile de specialitate sunt la fel de importante ca si educatia in sine. Un fotograf bun este un om educat, un om cu vaste cunostinte generale si cu vocabular dezvoltat. Nu cred ca poti sa inventezi povesti fara sa fi citit povesti. Nu cred ca poti sa impresionezi prin arta fara sa fi imporesionat de ea la randul tau.
O scoala de specialitate te ajuta si e bine sa o faci dar asta nu te face fotograf. Fotograf insemna mult mai mult decat atat. In mod sigur o sa inveti sa manuiesti o camera, sa stapanesti detalii tehnice si o sa aflii ce au facut altii inaintea ta dar simturile nu le capeti acolo ci in viata de zi cu zi.
Scoala de specialitate este recomandata? Raspunsul este da. Poti sa faci fotografie la cel mai inalt nivel fara o scoala de specialitate? Raspunsul este tot da.
Salut Alex,
Stau si ma gandesc ce as putea sa te intreb, la care sa nu primesc un raspuns taios sau macar sa primesc un raspuns. sunt nou in domeniul Foto-Grafie (Grafie) sa zicem ca e un hobby tampit de al meu si fac poze aproape la orice. Drept dovada vezi http://xenion.deviantart.com
Nu stiu, am nevoie de un critic care se cunoaste cu de-ale pozelor sa-mi spuna dace e un hobby care merita adancit, prelucrat, finisat si continuat sau sa arunc aparatul/sa il fac cadou si sa ma apuc de ceva mai constructiv.
Astept 1 raspuns cat de curand posibil daca se poate, si pot accepta critica.
Cu stimã si respect,
Papjacku’
Iti pot spune ca merita sa faci fotografii si sa insiti pe tema asta fara sa fie nevoie sa iti vad portofoliul. Daca faci efortul de a cara un aparat de fotografiat dupa tine si de a fotografia lucruri pentru ca asa simti ca e bine, just do it.
Eu ma feresc sa fac judecati de valoare pentru ca ar fi total irelevante. Cine sunt eu sa decid daca cineva merita sau nu sa faca fotografie? Nu pot sa fiu atat de ipocrit.
Salut Alex,
S-a intamplat vreodata sa faci o fotografie, a carei mesaj credeai ca este bine definit si usor de perceput, si cineva sa o perceapa intr-un mod total neasteptat ? S-a intamplat ca cineva sa-i dea unei fotografii o interpretare la care nu te-ai gandit cand ai apasat pe declansator sau intotdeauna mesajul transmis de tine printr-o fotografie a fost receptat oarecum la fel de toti ?
Se intampla foarte des sa am parte de interpretari surprinzatoare ale imaginilor pe care le fac. Uneori este frustrant dar de cele mai multe ori este amuzant. Am ajuns sa cred ca este oarecum firesc. Lucrurile nu sunt asa cum sunt ci asa cum sunt oamenii ce le privesc. Gradul de subiectivism este unul foarte ridicat. Privitorul tinde sa interpreteze lucrurile prin prisma propriilor experiente, prin felul in care si-a trait viata, prin lucrurile ce il impresioneaza.
Bineinteles ca exista si o constinta comuna, sunt multe situatii ce impresioneaza general valabil. Aici fotografia comerciala isi face simtita prezenta. Mesajul este clar si simplu, atat de simplu incat toata lumea (aproape toata lumea) il va intelege. Situatiile atipice, iesite oarecum din gama starilor obisnuite, vor genera mereu confuzie si interpretari stranii.
Am facut o experienta cativa dintre prietenii mei. I-am rugat sa aleaga o singura imagine din portofoliul meu, cea mai buna in opinia lor. De fiecare data alta fotografie era aleasa, practic nu am reusit sa aflu care este cea mai buna.
In primul rand vreau sa-ti multumesc ca ai inceput sa scrii pe blog. Tu faci in special moda, daca nu in totalitate…Ai incercat si fotojurnalism? Cum ar fi sa lucrezi o saptamana la un cotidian? Cum ti se par fotografiile care apar in ziarele romanesti? Sunt prea “seci”?
Hai ca deja am pus prea multe intrebari aberante. Ma voi gandi mai bine la o intrebare cuprinzatoare data viitoare, Promit.
Numai bine!
Nu am incercat fotojurnalism in mod profesionist. Am fotografiat cateva evenimente in primul meu an de fotografie dar nimic demn de luat in seama. Altfel, fotografia “la profesionisti” am inceput-o lucrand de la inceput cu revistele asa ca nu ma pot lauda cu nici o zi de experenta in fotografia de reportaj.
Cred ca mi-ar fi destul de greu sa lucrez o saptamana la un cotidian. Eu sunt obisnuit sa am timp sa fac fotografii, sa aranjez detalii, sa ma gandesc la subiect si mesaj. In reportaj lucrurile stau cu totul altfel. Fotograful de reportaj are cu totul alte caracteristici fata de un fotograf de portret.
Multe dintre fotografiile din ziarele noastre nu depasesc nivelul de simpla ilustratie a unui articol. Probabil ca sunt multi prea multi fotografi plictisiti ce nu se complica atunci cand fotografiaza un eveniment. O parte dintre ei nu vor decat sa ajunga mai repede acasa si sunt oarecum deranjati de faptul ca cineva i-a trimis la lucru.
Pe de alta parte nu pot sa nu remarc si multe fotografii de calitate. Expozitia anuala pe care o fac cei de la Jurnalul National este un bun exemplu.
Cat de greu ti-a fost sa iesi din anonimat ? S-a intamplat brusc sau a fost un proces de lunga durata ?
Am inceput sa fac fotografie in 1993 iar profesionist lucrez de 10 ani. Cunoscut cred ca am inceput sa fiu in ultimii 4-5 ani, asa ca in mod sigur nu s-a intamplat dintr-o data. Nu pot sa spun nici ca am intampinat dificultati majore in parcursul meu de pana acum. Pur si simplu a functionat.
Cred ca imi este dificil sa cuantific celebritatea. Sunt medii in care sunt foarte cunoscut si altele in care sunt complet anonim. Probabil ca intodeauna va fi asa. Nu stiu exact unde ma aflu pe scara celebritatii (sau a anonimatului) dar mai mult ca sigur este un proces de durata. Nu am cautat in mod special sa ies din anonimat, scopul meu nu este sa fiu celebru ci sa fac fotografii celebre. Defapt cred ca asta insemna sa iesi din anonimat din punct de vedere fotografic, nu?
In primul rand, ingan si eu laolalta cu ceilalti colocutori multumirile pentru initiativa asta destul de indrazneata si de rara la un fotograf profesionist… Am mai discutat cu cativa, si in general se feresc de “chestionare” si “curiozitati” fiindca pur si simplu nu au timp sau dispozitia necesara sa se puna in starea corespunzatoare…
Trei intrebari imi trec in momentul asta prin minte, doua din ele legate mai mult de aspectul “profan” al pasiunii pentru fotografie:
1. Poate un fotograf undeva in ascensiune (oriunde intre incepator si profesionist) sa-si castige painea in timp ce invata? E singurul mod de a reusi sa-ti construiesti un portofoliu suficient de serios incat sa te bage lumea in seama cand incerci sa obtii contracte serioase? Sau poti sa faci un showcase suficient de bun si “de impact” din pasiune, fara angajamente mari?
2. Cum ti-ai adus oamenii la primele expozitii, pe vremea cand debutai in asa ceva?
3. Cum te-ai format interior, ce te-a tentat sa te apropii de portrete si de moda?
Mersi!
1. exista o vorba buna: “meseria se invata pe barba clientului”. Sunt convins ca poti sa iti castigi painea in timp ce inveti. Eu unul, asa am facut. Este evident mult mai usor sa iti construiesti un portofoliu credibil lucrand deja in domeniu (la o revista de ex.) pentru ca sunt sedinte foto ce ar fi altfel foarte scumpe sau chiar irealizabile pentru un fotograf ce lucreaza in regie proprie.
Nu am calculat niciodata cat costa un portofoliu (al meu de exemplu) dar cred a ar fi foarte interesant de aflat. Ma gandesc ca daca adun toate costurile efective, de la onorariul meu, consumabilele fotografice, amortizarea echipamentelor si pana la costuri de machiaj, hair, locatie sau props-uri pentru fiecare fotografie in parte, cred ca o sa ajung la niste sume impresionante, sume pe care ar fi trebit sa le platesc eu daca lucram exclusiv pentru portofoliul meu.
2. Nu am debutat cu expozitii, am organizat pana acum doar o singura expozitie personala (“people I know” la MNAC in 2005) si am mai participat la cateva colective. Nu cred ca este greu sa ii aduni pe oamenii interesati de fotografie la un eveniment, este de ajuns sa anunti ca se intampla in cateva locuri sau pe site-urile de specialitate si cei ce vor sa vada fotografie vor veni cu siguranta. Cum ii faci pe cei ce nu sunt interesati in mod special de fotografie… asta e mai complicat.
3. Crezi ca stiu? S-a inamplat si gata. Nu m-am gandit nicioata intr-un mod complicat la motivele pentru care am ales sa fac portret si moda. Totul a avut un curs foarte firesc. Cred ca de fapt am ales sa fac ce imi place si am avut noroc sa am si succes.
Un demers foarte interesant aici. Sper sa dureze cat mai mult si sa plecam cu totii un pic mai bogati de aici. Personal te cunosc prin imaginile publicate de tine de ani buni. Insa te apreciez mult si pentru genul de persoana ce pari a fi, nu numai pentru fotografiile exceptionale.
Trei intrebari, ce asteapta un exercitiu de sinceritate:
1. Cat conteaza pentru tine priceperea in ale fotografiei a celui care iti ofera un feed-back la imaginile tale?
2. Te-ai simtit/te-ai simti vreodata jignit daca cineva ar spune ca fotografia facuta de tine e de proasta calitate? Ai fi inclinat sa crezi ca aceea persoana nu se pricepe la fotografie sau ai accepta ideea ca estetica este subiectiva prin excelenta?
3. Cum relationezi, daca o faci, cu ceilalti fotografi cunoscuti din domeniu? (Baragan, Henessy, Staicu, s.a.)
1. Nu conteaza foarte mult, de fapt sunt mult mai incantat sa primesc feed-back de la cei ce nu sunt experti in fotografie. Cred ca fotografiile mele sunt facute pentru oameni in general si nu pentru alti fotografi.
2. Sa ma simt jignit ar fi o dovada de imaturitate. Oamenii sunt diferiti si sunt impresionati de lucruri diferite. Este firesc sa fiu laudat si criticat in acelasi timp. Nu cred ca are vre-o relevanta daca cel ce ma critica se pricepe sau nu la fotografie.
3. Nu prea relationez, fotografii din generatia mea nu sunt foarte prietenosi. Nu ii sun sa ii intreb de sanatate dar nici nu ii injur. Prefer sa pastrez o relatie de neutralitate. Singurul cu care vorbesc mai des este Bumbut si cam atat.
Legat de ce ai spus si anume ca fotografii din generatia ta nu sunt foarte prietenosi. De ce crezi ca e asa ? Eu vad fotograful ca pe un om cu foarte multi prieteni si faptul ca printre ei nu s-ar afla si colegi de breasla mi se pare cel putin ciudat.
Nu stiu cum sunt ceilalti fotografi, probabil se aduna la petreceri in fiecare seara, chiar nu stiu. Spun doar ca in cazul meu nu prea s-au legat prietenii iar cei pe care i-am intalnit nu mi-au parut foarte prietenosi. Nu spun ca e o regula sau ca e bine sau rau, pur si simplu asa se vad lucrurile de la mine.
Ce parere ai despre post procesarea imaginilor?O poza buna este una neprelucrata?As vrea sa aflu parerea ta despre acest subiect.Multumesc
Eu numesc fotografie doar imaginea ce se obtine cu ajutorul luminii, adica imaginea obtinuta prin captarea luminii cu ajutorul unui sistem optic de lentile si a unei suprafete fotosensibile. Orice post-procesare, alta decat calibrarea in sine (contrast, luminozitate, corectii cromatice, etc), transforma fotografia in grafica, intr-un desen ce are la baza o fotografie.
Portofoliul unui fotograf trebuie sa contina doar imagini nealterate digital. Orice retus il transforma pe fotograf in grafician iar portofoliul lui va fi unul de grafica si nu de fotografie.
Cred ca este total nepotrivit sa ajung la o expozitie declarata a fi de fotografie si sa descopar acolo alterari digitale. Nu o sa apreciez niciodata expozitia in cauza pentru ca eu am venit sa vad fotografie. Daca vreau sa vad grafica, ma duc direct la grafica.
Sa nu crezi ca am ceva impotriva graficienilor sau a graficienilor-fotografi, nu am nimic cu ei dar prefer sa fiu impresionat de fotografie si de performantele realizate cu aparatul de fotografiat.
E pacat ca demersul tau este exploatat atat de putin. Si ma mira. Anyway, as mai fi avut o intrebare si eu. Sunt foarte pasionat de fotografie, dar imi scot mereu din minte ideea de a o face la nivel profesional. Am vandut cateva printuri dar asta nu inseamna nici pe departe o apropiere de profesionalism.
Ce ma sperie pe mine este ideea ca o data facuta pentru a-ti asigura un nivel de trai, fotografia va pierde in inima mea locul pasiunii. Devenind oarecum o obligatie, se pierde din candoarea unei pasiuni dezinteresate. Apoi mai intervine si conflictul, intre ce se cere si ce iti place tie sa faci.
Totusi sunt convins ca exista si profesionisti care au depasit acest obstacol, si chiar daca nu mai cunosc entuziasmul incepatorului (care descopera la ce foloseste diafragma si cum a putut trai pana atunci fara sa stie ca exista asa ceva in aparatul lui), o fac inca din pasiune si o traiesc intens. Acum vine si intrebarea. Mie imi lasi impresia ca esti printre acesti oameni, care nu fac neaparat ce se cere si care isi impune ideile si are bucuria declansarii. Nu cer vreo reteta sau o incurajare. vreau doar sa stiu cum ti-ai rezolvat confilctele de genul celor descrise mai sus. Asta daca le-ai experimentat.
Scuze pentru introducerea cam lunga.
Nu cred ca o sa rezolv vreo data conflictul asta. Daca alegi sa faci fotografie doar pentru tine si pentru propria ta placere e destul de simplu, faci ce iti place si gata. Daca vrei sa vinzi servicii fotografice lucrurile se complica. Nu ai cum sa nu tii cont de clientul tau, nu poti sa faci chiar orice vrei ignorand nevoile celui ce iti cumpara serviciile. Din punctul asta de vedere lucrurile se afla intr-un conflict fara sfarsit.
Mai de fiecare data cand esti angajat sa faci o fotografie, ea nu este gandita strict din punct de vedere fotografic ci mai mult din punct de vedere al utilitatii. Cum publicul nu este neaparat expert, toate subtilitatile, toata compunerea si toate misterele unei fotografii bine facute, dispar. Important este mesajul ce trebuie spus cat mai clar si cat mai pe intelesul tuturor in asa fel incat oricine sa il inteleaga in cel mai scurt timp si cu un minim efort. Din motivul asta, de cele mai multe ori fotografia comerciala are un aer pueril si mediocru.
Evident, cum ma cred un fotograf cu pretentii, criteriile fotografice sunt foarte importante pentru mine. Consider compunerea cadrului mai importanta decat utilitatea lui comerciala si acolo unde este loc incerc sa fac imaginile atat cat se poate de “fotografice”. Totul insa in asa fel incat clientul meu sa le poata utiliza pentru ca imi doresc sa mai apeleze la mine. Clientii mei au parte de fiecare data de tot respectul cuvenit, imi cumpara serviciile si asta nu poate fi decat onorant pentru mine.
Trebuie sa recunosc faptul ca ma angajez intr-un proiect din trei motive: pentru ca imi place ideea, pentru bani sau pentru glorie. Daca macar unul din aceste trei puncte este atins, mai mult ca sigur iau job-ul. Evident, daca jobul nu este interesant, nu imi aduce nici un fel de beneficii de imagine si nici nu e bine platit, nu are rost sa ma bag.
Incerc sa impart lucrurile in doua directii, nu vreau sa neglijez latura comerciala dar nici nu vreau sa devin un simplu vanzator. In ultima instanta incerc sa imi reamintesc faptul ca ce ma tine in viata este bucuria de a face fotografie si imi hranesc bucuria asta cu imaginile pe care le fac pentru mine. Portofoliul meu nu contine pagini de revista, coperti sau machete publicitare ci fotografiile ce spun ceva despre mine.
Salut,
As mai avea o intrebare.Cum te-a influentat cand te-ai apucat de fotografie pararea persoanelor din jur(familie,prieteni,etc).A contat pentru tine parerea acestora si in ce masura.
Ms anticipat
Nu l-am intrebat niciodata dar cred ca tatal meu ma vedea mai mult regizor de film decat fotograf. Intodeauna a crezut ca fotografia e doar o etapa peste care o sa trec destul de rapid si o sa ma ocup de lucruri mai “serioase”. Oricum nu era genul de om ce sa se amestece in deciziile mele prea mult asa ca am avut parte de tot sprijinul.
Un suport concret si material l-am primit din partea fratelui meu, el se ocupa destul de serios de fotografie in perioada aceea si am avut acces la echipamentele lui, la laborator si la stocul de filme. El mi-a dat primul aparat de fotografiat “serios” atunci cand m-a vazut ca incercam sa fac fotografii cu un “point and shoot” de toata jena. Tot el mi-a aratat la ce foloseste un exponometru si mi-a pus sa citesc despre fotografie.
Nu am avut prieteni pasionati de fotografie in perioada de inceput asa ca prietenii nu m-au influentat in vre-un fel sau altul. Cred ca au fost intodeauna incantati ca se afla un fotograf printre ei si cam atat.
Daca este sa ma gandesc la ce a contat cu adevarat, cred ca a fost vorba de micile succese pe care le aveam, lucrurile astea mi-au dat intodeauna un echilibru si mi-au confirmat ca sunt pe un drum bun. Oameni ce sa ma sprijine au fost si sunt destul de multi si nu sunt neaparat apropiati sau prieteni. Ma gandesc la redactorii unor reviste, la cei din agentiile de publicitate sau pur si simplu la oamenii ce aleg sa lucreze cu mine.
de mult timp fotografiile tale de la unfinished projects -> scream inc. ma intriga. am citit ca nu esti pentru alterarea digitala si pornind de la aceasta premisa nu inteleg cum ai reusit sa faci acele fotografii. mie mi se pare ca acolo sunt mai mult de 5 diafragme de tonuri posibile/foto. daca nu e alterata, de hdr nu poate fi vorba, dar nu inteleg cum fundalul alb si bluza neagra sunt expuse corect fara sa se piarda detaliile gen accentele parului. in plus, sunt uimitor de clare. trepied + prime lens + iso scazut + declansare automata este tot secretul ?
Fotografiile de la scream inc. sunt facute cu ajutorul urmatorului echipament:
Lumina
– 2 x Flash Multiblitz Xenolux 1500S
– 1 x Flash Visatech 3200B (pentru iluminarea fundalului)
– 2 x Softbox Chimera 180x120cm
– 1 x fundal alb
Camera
– Canon 1Ds MII
– ob 85mm/1.8 fix
Fotografiile le-am tras din mana (nu am folosit un stativ) iso-ul a fost setat la 50 sau la 100 ASA cu viteze de expunere intre 160 si 250 si diafragme 5.6 – 8 (imaginile au fost facute in mai multe zile, fiecare dintre ele are o alta setare dar toate se inscriu in cotele de mai sus)
Am tras fisiere raw cu setari de maxima calitate iar calibrarea finala si desaturarea au fost facute cu Adobe Bridge.
Rezultatul de care spui a fost obtinut cu o serie de factori: 1. Captorul camerei ce este de o calitate uimitoare. 2. Obiectivul foare bun. 3. Echilibrarea corecta a surselor de lumina. 4. Calibrarea ulterioara a fisierelor raw.
Salut Alex,
Vreau sa fac o serie de fotografii dar ma lovesc de o mare problema.
Camera si luminile pe care le am la dispozitie :
– un digital compact full auto singura setare manuala fiind corectia de expunere
– 2 lampi de birou cu becuri mate soft light
In functie de subiectul pe care il fotografiez, daca aparatul calculeaza expunerea in functie de acesta, fundalul iese fie subexpus fie supraexpus in cele mai rele cazuri, fie atat de diferit de la o fotografie la alta incat deranjeaza. Daca calculeaza expunera in functie de fundal diferentele de expunere ale subiectului sunt iar deranjante. Am incercat sa renunt la fundal dar aparatul meu ( probabil din din cauza lentilelor foarte mici ) are capacitatea enervanta de a focaliza pe modul macro si pe diafragma maxima ( pot seta diafrgma maxima daca calculez expunerea dupa o coala neagra de hartie ) de la 10 cm pana la infinit. Cu alte cuvinte pe langa subiect, este focalizat si tot ce este in spatele lui.
Vezi tu vreo solutie simpla la aceasta problema ? Sau in cazul asta sunt limitat de aparat ?
Evident, camera te limiteaza foarte mult. Nu am lucrat cu aparate de genul asta si nu prea stiu cum pot fi pacalite. Banuiesc ca daca reusesti sa elimini toate zonele de stralucire maxima pe care le ai in cadru, expunerea va fi cat de cat corecta. Probabil ca un fundal gri, o lumina foarte difuza si un subect fara prea multe contraste, va ajuta.
Salut
Tot eu sunt, sper ca nu te enervez cu entuziasmul meu iesit din comun.
Digitalul de care ti-am zis e de la tata. Cand eram la liceu alocatia mea s-a dus pe un Zenit, 2 obiective si un filtru de polarizare. Toata investitia a fost destul de mare avand in vedere de unde au venit banii dar d-abia l-am folosit pentru ca filmele sunt scumpe ( avand in vedere ca tot bag bani in filme si developare dar nu scot nici un ban din fotografii ca sa acopar cheltuiala ). Mai am acasa un aparat de marit care aduna praf.
Pornind de la faptul ca nu imi permit cel mai ieftin D-SLR, sa optez pentru un compact digital cu program manual ( ma rog, focalizarea tot pe auto ramane ) sau pentru chimicale, hartie, tavi, clesti, tanc de devlopare s.a.m.d. ?
Sunt atat de multe unghiuri din care poti sa privesti problema incat imi este imposibil sa iti ofer un raspuns concret.
Developarea filmelor acasa are un farmec aparte, eu ma bucur foarte mult ca am apucat etapa asta. Pe de alta parte, sunt foarte putine locuri in care poti sa mai vinzi fotografii facute in laboratorul din casa. Investitia intr-un mic laborator are mai mult criterii sentimentale decat economice, nu cred ca o sa scoti foarte usor bani dar o sa te ajute sa inveti.
Investitia intr-o camera digitala parca este mai apropiata de realitatile economice, posibilitatile de amortizare sunt mult mai variate. Pe de alta parte o camera digitala “full auto” este destul de distructiva. Pur si simplu iti anesteziaza simturile fotografice.
Singura concluzie pe care pot sa o trag este ca o camea foto este cu atat mai buna cu cat are mai multe setari ce se pot face manual.
Fie ca avem aparate scumpe sau nu, full auto sau cu cat mai multe setari manuale, tot ceea conteaza este ce iese la final. Asa ca revin cu o intrebare. Fotografia in care apare doamna/domnisoara Alice Bursuc de la sectiunea “People i know” reproduce niste tonuri de piele foarte frumoase. Daca am inceput sa fur si eu putina meserie de la tine, totul este facut cu ajutorul luminilor. Am dreptate ? Stiu ca nu prelucrezi imaginile dar ai folosit vreodata filtre colorate pentru portrete/tonuri de piele in fotogrofia alb-negru ?
Practic asa este dar moral nu e tocmai in regula. Este adevarat ca nu ma intereseaza cat de scump este microfonul la care canta cineva dar ma intereseaza daca totusi canta la acel microfon. Partea automata a aparatelor de fotografiat este asemanatoare playback-ului. Probabil ca pentru o fotografie buna facuta cu un “point and shoot” trebuie sa oferi credit armatei de micuti japonezi ce au reglat expunerea pentru tine. “Foto: Xulescu & Sony corp.” Culmea e ca micutii japonezi vor regla expunerea asa cum vor ei fara sa te intrebe cam cum vezi lucrurile. La un aparat automat singurul lucru pe care il controlezi este incadratura, lucru ce este suficient pentru a obtine o fotografie buna dar insuficient pentru a te numi fotograf.
Folosesc filtre atunci cand este cazul dar fotografia “Alice Bursuc” este realizata doar cu ajutorul luminilor. Subiectul avea pielea foarte bronzata.
Sunt de acord cu tine dar am vrut sa zic altceva. Cand am spus ca singurul lucru care conteaza este ce iese la final ma refeream la faptul ca pentru mine momentan conteaza mai mult sa fac fotografii cu ce am decat sa astept alt aparat fara sa fac nimic pana atunci.
Ma uitam zilele trecute printre negativele primelor mele fotografii facute cu Zenitul si am gasit un film nedevelopat. E un Ilford Delta 400 B&W si nici un laborator “de cartier” nu mi-l poate developa. Ai idee daca exista un loc in Bucuresti unde se developeaza filme alb-negru ?
Salut
Stiu ca nu e frumos sa pun o intrebare din moment ce mai este una care asteapta raspuns dar cum este tot a mea am zis sa intreb acum pana nu uit :)
Cum se desfasoara lucrurile intr-un studio de fotografie ? Nu am vazut niciodata unul dar in mod inexplicabil sunt deja fascinat de ele. Sunt curios daca ai personal angajat permanent sau temporar sau deloc, daca te duci in fiecare zi acolo si daca da, ce faci cand… nu ai nimic de facut :) Daca dupa o sedinta oamenii respectivi pleaca direct sau mai stau la o tigara si o ceasca de cafea lansandu-se cu tine in discutii despre te-miri-ce. Sunt curios daca studioul, in cazul tau evident, este doar un loc de munca sau un prilej de socializare.
Buna seara,
Am tot urmarit sectiunea asta insa nu am reusit inca sa adun cam toate intrebarile pe care le-as avea intr-un singur post. Eu sunt student anul I la UNATC – Facultatea de Film – Imagine de Film si T.V. Deci am cam luat-o metodic :D
Am sa revin cu intrebari promit, m-am decis sa adaug un post pentru a ii raspunde lui Octavian: Cei de la minilab-ul Kodak din Magazinul Unirea, primesc comenzi de devlopat filme B&W in proces clasic, e in jur de 80 de mii si il face un baiat de pe acolo acasa, dureaza cateva zile.
Si pe tema asta, mi-a venit in minte o intrebare poate un pic comica. Ai reusit sa scoti vre-un print prin procesul clasic – film BW – aparat marit, curat ca lacrima ? Atat de curat pe cat ar iesi la un minilab de ex ?Daca da, CUM ? Am marit pentru facultate destul de multe filme panacum, si cu toate incercarile de a curata filmul sau geamul aparatului…. parca tot mai multe scame aduna.
Si un lucru (cel putin pentru mine) interesant, mi-a sarit in ochi data ta de nastere din articolul din revista PHOTO magazine, pentru ca si eu sunt nascut tot pe 29 Oct, dar 1986 :)
Pt. Octavian
Singurul loc pe care il stiu (asa cum spune si Andrei) este Kodak-ul de la Unirea. Poti sa te duci acolo si sa intrebi de Daniel. El mi-a developat mai toate filmele alb-negru cu fotografiile din seria “people I know”
Studiourile de fotografie sunt foarte diferite intre ele. Eu nu am un studio deschis pentru publicul larg, nu arata ca un shop intr-o zona cu vad unde stau la program si astept sa intre cineva pe usa. Locul meu se afla pe o strada retrasa, este si arata ca o casa. Nu am un program fix, lucrez atunci cand e nevoie. Nu tin cont de zilele de weekend sau de anumite ore. Programarile se fac in functie de nevoile celui ce ma angajaza si a proiectelor aflate deja in derulare.
Cam 30-40% din sedintele foto se desfasoara in studio, restul se intampla in diferite locatii asa ca daca ma cauta cineva acolo, sunt sanse destul de mari sa nu ma gaseasca.
Am un singur angajat, un asistent. Colaboratori oarecum permanenti mai sunt inca doua persoane dar pentru lucruri conexe fotografiei (curierat, intretinere, etc). Mai exista si alti colaboratori ocazionali din domenii foarte diferite, apelez la ei doar atunci cand e nevoie.
De vre-o doi ani nu prea mai am zile in care sa nu am nimic de facut dar atunci cand stau degeaba prefer sa raspund la mailuri sau iau masa cu prietenii.
Unii oameni pleaca, altii mai stau de vorba. Atunci cand este timp, folosesc studioul ca spatiu de socializare. De vre-o cateva ori am organizat petreceri acolo, chiar si fara un scop anume.
Pentru Andrei
Nu am reusit sa scot fotografii curate ca intr-un minilab dar am reusit sa ajung la un compromis acceptabil. Curatam tot atat cat se putea de des, incepand cu tancul de developare pana la sticla aparatului de marit, filtram toata apa pe care o foloseam si uscam negativele in dulapuri ermetice. Imi aduc aminte ca efortul era coniderabil iar procedura destul de plictisitoare.
Intodeauna primul tiraj de printuri de pe un film proaspat developat arata nesperat de bine dar lucrurile se degradau direct proportional cu gradul de manipulare a negativului. Daca am obtinut fotografii curate ca lacrima, a fost probabil din intamplare.
Salut
Am facut o serie de fotografii. Fiecare fotografie a fost facuta de 2 ori, una color si una in modul alb-negru direct din aparat. In mod incontestabil cele alb-negru neprelucrate ( in sensul de channel mixer in Photoshop ) au o distributie mai buna a tonurilor decat cele transformate din color in alb negru. Am incercat sa folosesc si Lightroom despre care am citit ca are nu-stiu-ce algoritmi speciali pentru acest lucru si am observat acelasi fenomen. Peste tot mi s-a spus ca niciodata sa nu fac greseala de a fotografia alb-negru “din aparat”. Dar cazul de fata contrazice aceast sfat.
Vreau sa stiu si parerea ta in legatura cu aceasta dilema.
Photoshop-ul este un program extrem de complex, folosit cum trebuie poate sa faca aproape orice. Imi este tare greu sa cred ca micutul softulet din camera ta poate sa il intreaca, imi este mai usor sa imi imaginez ca nu l-ai folosit cum trebuie.
Camera mea nu are o functie alb-negru direct din camera asa ca nu m-am intalnit cu problema de care spui. Eu fac toate conversiile cu ajutorul Adobe Bridge iar mai nou cu Lightroom, amandoua isi fac treaba foarte bine din punctul meu de vedere.
Buna.. altcumva nu stiu cum sa mi te adresez.
Sunt novine in fotografie .. inca la inceput, destul de mica, incerc sa capat experienta pentru viitorul meu.
Cum sunt in cautarea facultatii pentru care sa optez cat si cunoasterea viitorului meu, ma gandeam sa fac o cariera din fotografie. Nu pentru faima neaparat ci pentru pasiune si dorinta.
Lucrez in Photoshop de 2 ani, lucrand la anumite poze care au nevoie de mici artificii cum ar fii contrastul, variatiile, lumina, etc.
Vroiam sa te intreb asa .. rusinos fiindca nu am gasit exact raspunsul la intrebare mai sus. Cum ai reusit? de unde ai avut sansa de a lucra cu Unica si de a devenii celebru? Talentul este tot ce conteaza sau foi, diplome, recomandatii and so on atrag?
Numai bine si Paste Fericit!
Teo
Ma simt oarecum jenat sa vorbesc despre succesul meu, imi suna foarte ciudat. Celebru nu pot sa fiu decat pe la 60-70 de ani, nu la 27. Inca mai am de invatat, sunt oarecum la inceput de drum. Nu prea stiu exact cum am reusit. Nici nu stiu sigur daca am reusit, depinde cu ce ma compar.
Anyway, pana acum nu am facut decat sa profit de oportunitatile pe care le-am avut. La Unica am ajuns sunand la telefoanele redactiei. La intalnirea pe care am avut-o cu art-directorul revistei am fost probabil destul de convingator.
Cred ca succesul este o combinatie intre mai multe elemente la care se adauga si norocul. Diplomele sunt bune dar trebuie sa ai si talent iar recomandarile sunt uneori esentiale. Daca lucrurile astea se combina intr-un mod norocos, apare si succesul. Poate ca cea mai importanta diploma a unui fotograf este propriul lui portofoliu.
Salut
Ai spus “Diplomele sunt bune dar trebuie sa ai si talent iar recomandarile sunt uneori esentiale.”
Mai exact, este nevoie sa faci o facultate axata pe fotografie/arte ca sa se uite cineva la tine ? Si de la cine poti avea recomandari din moment ce aplici pentru prima ta slujba in domeniul fotografic ?
Recomandarile de care spun eu vin din partea oamenilor cu care deja ai lucrat. Recomandarile impreuna cu un portofoliu de calitate, reprezinta probabil cea mai buna promovare a unui fotograf.
Este adevarat ca nu prea ai cum sa ai portofoliu si recomandari inainte sa lucrezi iar asta face ca inceputul de cariera sa fie foarte dificil si demoralizant.
Trebuie sa te gandesti la fotograf ca la un produs ce trebuie promovat pe o piata. Cred ca regulile calsice de marketing si advertising functioneaza foarte bine. Un produs nou pe piata va avea nevoie ne foarte multa promovare, campanii serioase, bani investiti. Prin comparatie, un produs ce deja exista si este de calitate nu are nevoie decat de o intretinere a acestei promovari ceea ce teoretic e mult mai usor de facut.
Poti promova un fotograf prin expozitii foto, de exemplu. Expozitii la care sa inviti si potentialii cilenti pe care trebuie sa ii identifici in prealabil. In felul asta ei afla ca existi si afla ce oferi. Daca toate lucrurile merg bine, probabil ca vei avea de lucru. Pe de alta parte o expozitie foto de impact este foarte scumpa. Chiar daca fotograful este talentat, sumele ce trebuie investite de la realizarea efectiva a fotografiilor pana la printarea lor si organizarea evenimentului sunt destul de mari, mai ales pentru un incepator.
Imi aduc aminte de o intamplare din liceu. Am vorbit cu una din “frumoasele” liceului (cred ca stii personajul, exista in orice liceu, e una oarecum frumoasa, bine imbracata, plina de fite, toti baietii sunt lesinati dupa ea iar ea e distanta si departe, un fel de trofeul liceului, daca te combinai cu ea, erai practic erou printre baieti) si am convins-o sa ii fac fotografii, ceea ce nu a fost prea greu. I-am facut fotografii la mine acasa :) si le-am facut cat am putut de bine, evident fara sa ii cer nici un ban. Ea s-a laudat, asa cum anticipasem, la mai toate colegele si asa am ajuns sa le fotografiez si pe restul dar pe bani.
Probabil modelul asta poate fi aplicat oricand pe orice piata. Iti gasesti job-uri ce stii ca sunt vizibile, le faci foarte bine, lumea afla si te cauta.
In privinta diplomelor, pe mine nu m-a intrebat nimeni niciodata de asta. In facultate apar insa tot felul de oportunitati, schimb de experiente, proiecte interesante. Nu este vorba de ce inveti acolo ci mai mult de potentialele relatii pe care le faci in acei ani.
Da, am auzit si eu ca este foarte greu pentru un fotograf debutant. Am niste prieteni care au fost intrebati de ce nu fac fotografii pe bani. Raspunsul a fost inevitabil “Cui ?” sau “La ce ?”. Dar ipotetic vorbind daca ar avea ocazia sa faca fotografii pe bani nu exista riscul ca beneficiarul sa stie deja exact ce fotografii vrea ? In cazul asta daca ideea nu este buna dar fotograful isi ia banul, se poate intampla sa zica cineva : ” Am vazut ce fotografii ai facut pentru x si nu imi plac “. In cazul asta, ce e de facut ? Iti da cineva mana libera la inceputul carierei de fotograf ?
Si daca totusi ii plac fotografiile? Sunt atat de multe variante incat este greu sa anticipezi ceva.
Poate sa iti dea cineva mana libera oricand, nu tine de cat de incepator esti. Pe de alta parte mana asta libera nu este neaparat o garantie a unei sedinte foto de succes. Exista o idee fixa in lumea fotografiei cum ca fotografii stiu ei mai bine ce sa faca iar clientii sunt un fel de personaje negative ce le pun bete in roate. Eu nu cred asta. Este excelent atunci cand clientul stie ce vrea iar scenariul iti este prezentat in detaliu. Daca ai vre-o problema cu job-ul ala, poti pur si simplu sa nu il faci.
salut,
momentam am un olympus de 3 MP si vreau sa il schimb.intrebarea mea este ce tip de camera recomanzi cu un buget de 20 mil ROL.fotografii fac aproape zilnic si camera ma insoteste mereu .un dslr de la canon evident nu imi permit insa as vrea in special ca camera sa poata salva fisierele in format raw.ce tip de camera recomanzi unui fotograf amator pt care fotografia a devenit un element nelipsit din viata de zi cu zi?
merci
Andrei, din pacate nu pot sa iti recomand nimic mai jos de Canon 400 D(http://www.f64studio.ro/det.php?id=149&pid=3609). Nu este cu mult peste bugetul tau si cred ca merita sa mai aduni un pic pentru el. Este adevarat ca trebuie sa iti mai cumperi ceva obiective si accesorii dar asta o poti face in timp.
Bonjour monsieur Galmeanu,
Désolé, mon anglais est assez médiocre, donc je préfère écrire en français. J’espère que vous me comprendrez.
Je n’ai pas de question, simplement un commentaire.
Je ne m’y connais pas dans la photographie. Mais je trouve que vous êtes un maître, un génie dans votre domaine. Vous avez beaucoup de talent. Je vous félicite de votre travail, très sincèrement.
J’adore vos photos.
Si un jour vous venez en Belgique ou en France (Paris), pour une exposition de vos Å“uvres, je serai présent et je vous féliciterai en personne. D’ici la j’aurai acquis quelques notions en photographie et je pourrais vous développer le pourquoi de mon adoration pour vos photos.
Continuez comme ça.
Au revoir.
Buna ziua Domnule Galmeanu,
Poate ca multi pana acum v-au pus tot felul de intrebari si sincer am emtii si cand scriu acuma la calculator cu gandul ca ii scriu unui mare fotograf care nu stiu cat timp ar avea sa se uite pe mail-ul meu dar ce sa fac? incerc si eu:P
Daca aveti timp desigur sa intrati pe acest link http://sasorihime.deviantart.com/gallery/ si sa imi spuneti si mie pe ce ar trebui sa ma concentrez si ce ar trebui sa corectez in pozele pe care le fac.
Sper, desigur, sa nu fie prea mare deranjul.
Va multumesc anticipat!!!
Nu este nici un deraj dar nu ma pricep la analizat portofolii. Nu cred ca opiniile mele sunt pertinente, nu sunt un critic de arta. Pe de alta parte nu o sa fiu decat subiectiv si mai mult ca sigur, irelevant.
Salut
Am gasit ceva foarte interesant pe net, si nu ma adresez doar lui Alex ci tuturor vizitatorilor acestui blog.
http://www.canon.com/camera-museum/tech/l_plant/f_index.html
Aici puteti vedea cum sunt facute obiectivele Canon. Chiar daca nu sunteti interesati in mod special de modul in care se fabrica un obiectiv Canon, din punct de vedere strict tehnologic si logistic, procesul este, cel putin pentru mine, fenomenal de interesant si uimitor.
daca as avea de ales pe cineva care sa ma fotografieze non-stop(fiindca, ador sa fac fotografii) atunci, tu ai fii fotograful perfect. iti admir munca si ti-am observat-o inca de pe vremea cand rasfoiam plictisita reviste in care apareau fotografiile tale superbe!
alex, care e locatia ta preferata de-a face poze? orice fel de poze… as fi incantata ca intr-o buna zi sa fiu fotografiata de tine. pasiunea mea a devenit aparatul de fotografiat si incep sa ma ocupa de acest hobby tot mai intens doar ca, imi lipseste multa practica…
Nu am o locatie preferata. Cred ca ma inteleg bine cu spatiile deschise dar nu este o regula.
Salut
Am citit pe un site ca in strainatate ai posibilitatea ca portofoliul sa-ti fie evaluat de o comisie formata din fotografi profesionisti, contra cost evident. Ei nu se rezuma la a zice : ne plac sau nu ne plac. Critica fiecare element de la compozitie pana lumina, tehnica, mesaj, titlu etc, iti spun de ce nu le place un anumit lucru, si ce ar fi facut ei.
Desi cea mai buna metoda de a evolua in fotografie este sa studiezi munca gigantilor din domeniu, ( sau cel putin asa mi-au spus toti cei carora le-am cerut sfaturi ) personal imi lipseste o critica “la sange” din partea unui fotograf ( nu neaparat faimos, dar caruia sa ii apreciez munca ). Stii daca la noi exista ceva de genul asta sau o alta modalitate prin care poti beneficia de o critica pertinenta ?
Nu cred ca exista business-ul asta la noi in tara. Poate peste cativa ani o sa analizez portofolii contra cost, poate fi interesant :)
Aici poti doar sa postezi fotografii pe site-uri de critica (vezi badorgood.ro sau punctum.ro) dar nu stiu cu ce relevanta.
Salut
De multe ori am oberservat ca atunci cand zic : “Azi merg sa fac fotografii la x sau y” ma intorc cu mana goala. Cele mai bune fotografii pe care le-am facut nu au fost premeditate. Doar eram intr-o dispozitie buna, am vazut ceva care mi-a placut si am apasat pe declansator. Cand cineva are experienta ta, se poate intampla ca sa aiba o sedinta foto si sa nu iasa nimic ? Daca pur si simplu nu este in dispozitia necesara dar trebuie sa faca fotografiile respective, se observa diferenta ? Sau anii de experienta isi fac simtita prezenta chiar si in aceste cazuri ?
Exista un anumit nivel la care un fotograf lucreaza. Nivelul difera de la fotograf la fotograf, din cauza asta unii sunt mai buni si altii mai putin. Pe piata de fotografie comerciala esti angajat mai mult pentru garantia unei sedinte foto dusa la bun sfarsit decat pentru talentul tau. Timpul costa bani si nimeni nu vrea sa il piarda pentru cheful fotografului.
Sigur, dispozitia conteaza daca vrei sa faci lucruri extraordinare dar pana la lucrurile extraordinare trebuie sa oferi un material ce sa fie cel putin publicabil. Experienta iti da posibilitatea sa realizezi un material fotografic decent in aproape orice conditii.
Fotografiile tale panoramice sunt facute cumva cu aparatul pe verticala ? Am imprumutat un trepied si am incercat sa fac o panorama. Nu am putut decat sa pun white balance-ul pe manual neavand exposure lock sau expunere manuala si evident chiar si dupa multe incercari in Photoshop inca se putea vedea unde se imbina cadrele. Trepiedul l-am dat inapoi si daca il mai iau nu pot sa-l tin decat cateva ore si cum panorama a iesit foarte lata si foarte ingusta ( 7854 x 1350 asta inainte sa o corectez pentru barrel distortion ) ma gandeam ca e bine sa stiu din timp daca trebuie sa fotografiez pe verticala ( logic asa ar fi dar nu pot sa-mi dau seama daca apar altfel de distorsiuni pe care s-ar putea sa nu le pot corecta in Photoshop ).
Depinde cu ce obiectiv fotografiezi. Panoramele fotografiate de mine sunt facute cu un fix de 50mm iar incadratura este landscape. Primele imagini le-am montat in photoshop dar mai nou am gasit un program ce face montajul asta automat, corecteaza distorsiunile si eventualele diferente de expunere. Programul se numeste PTgui si il gasesti la http://www.ptgui.com/
Salut Alex!
Te rog spune-mi, deoarece cred ca ai o experienta destul de bogata in lucrul cu modelele, daca trebuie facut vreun acord scris intre mine ca fotograf si modelul respectiv? Ma refer in special la fotografia de nud. Sau de la bun inceput ar trebui sa stiu directia in care merg fotografiile? Adica scop comercial sau nu. Cum si prin ce documente ar trebui sa fiu eu “acoperit” si in ce fel ar trebui sa abordez aceasta problema?
Multumesc!
In mod normal trebuie sa semnezi un acord cu fiecare model pe care il fotografiezi. Acordul asta se numeste “model release” si este un act semnat intre model si fotograf, act in care se noteaza contitiile de utilizare a imaginii. Cel mai des intalnit model release este cel de “drepturi depline” prin care modelul ofera fotografului toate drepturile de utilizare si publicare a imaginii, pe orice medii, in orice teritoriu si pe o perioada nelimitata.
Un exemplu de astfel de document gasesti aici: http://www.istockphoto.com/docs/modelrelease.pdf dar daca dai o cautare in google cu “model release” gasesti nenumarate exemple.
salut,
exemplul de model release pe care l-ai dat mai sus, era un model release form in engleza. din cate stiu eu un act scris in romania ca sa fie oficial in romania trebuie sa fie scris in limba romana.
in cazul acestor release-uri se pot folosi si cle scrise in engleza sau trebuie o versiune in romana, pentru a putea avea pretentii legale in urma acestor acte?
si o alta intrebare: exceptand clasa de obiective L de la Canon, este vreo sticla mai buna pentru portrete decat EF 85mm F1.8 USM?(cum ar fi EF 100mm f/2 USM)
intre aceste 2 obiective care ar fi potrivit? …strict pentru portrete(stiu ca intrebarea asta o cam repeta pe precedenta :P)
eu momentan folosesc EF 50mm F1.8 ,care tinand cont ca m-a costat 3 mil se comporta exemplar, dar parca se simte nevoia unui alt obiectiv mai precis si cu distanta focala mai lunga pentru ca desi imi place sa fiu in centrul atentiei si sa ma bag sub nasul modelelor, nu tot timpul acesta optiune e posibila.
si inca o intrebare: ce filtru sa folosesc pentru portrete, sau ce filtre in ce conditii (am tot citit pe net, dar is cam incet de cap si nu m-am prins :P)
mersi de atentie(daca nu cumva te-ai impuscat de plictiseala deja :P),
soso
Nu nu stiu daca un document oficial trebuie sa fie obligatoriu redactat in limba Romana. In ziua de azi sunt destul de multe contracte scrise in engleza. Probabil ca in cazul unui proces, documentul trebuie tradus si autentificat oficial. Cea mai potrivita varianta cred ca este sa ai documentul in ambele limbi, ma gandesc ca poate fotografia cu pricina ajunge si afara.
Mie imi place mai mult 85mm/1.8, am si eu unul si imi fac treaba foarte bine cu el.
Singurele filtre pe care eu le am sunt un set de ND-uri si filtre de polarizare. Nu sunt un fan al filtrelor. Pe film alb-negru am mai folosit filtre colorate, in general pentru contrast.
Pur si simplu ma fascineaza fotografiile tale………esti cu adevarat un artist…toata admiratia!!!
2 cuvinte = esti tare
salut,din nou…
de data asta te-as ruga sa imi ajuti o amica daca nu te-ar eranja.ti-am trimis un mail dar nu am primit raspuns avind shy poze cu dinsa. astept insa un raspuns…pa!
Trebuie sa printez niste fotografii si poate stii o firma care se ocupa cu asa ceva. Nu am imprimanta si chiar daca aveam prefer sa platesc undeva unde mi se printeaza pe echipament profesional decat sa ma chinui acasa cu o imprimanta de 5 milioane luata de la Flamingo. Daca cumva se poate si la minilab-urile de cartier, nu am incredere in ele. Sau sunt ok pentru ce am eu nevoie ?
Am niste idei pe care vreau sa le pun in practica, am modele ( am noroc sa am prietenii foarte expresivi ) dar nu am unde sa fotografiez. La mine in camera am un mini mini studio dar e bun numai pentru subiecte mici gen studii decompozitie . Stii cumva daca exista studiouri de inchiriat ? La
preturi decente evident.
Daca poti/vrei sa-mi explici echilibrarea corecta a surselor de lumina poate pot sa improvizez ceva ( am vorbit noi odata despre fotografiile din seria
Scream Inc. ). Nu vreau pas cu pas, vreau doar sa stiu ce inseamna si
care este scopul ( sa elimini umbrele de pe fundal, sa ai aceeasi
temperatura de culoare pentru toate luminile etc. ? ).
Poti printa fotografiile la Kodak-ul de la Unirea. Daca vrei, poti sa te duci acolo si sa intrebi de Daniel Angelescu.
Studio foto de inchiriat nu prea stiu, de fapt stiu unul singur al unei firme ce comercializeaza echipament fotografic. Firma se numeste Imatech iar acolo poti sa vorbesti cu Razvan Alaci (0722403676). Nu stiu la ce preturi inchiriaza dar poti sa intrebi.
In privinta echilibrarii temperaturii de culoare exista doua metode: Una scumpa si una ieftina. Metoda scumpa presupune ulilizarea unui aparat de masura a temperaturii de culoare. Aparatul se numeste colorimetru si arata ca un exponometru. Este destul descump, costa cam 1000 euro. O alta metoda este un tabel al valorilor temperaturilor de culoare ale diferitelor surse de lumina. Cred ca o sa gasesti pe internet unul foarte detaliat dar in mare lucrurile arata cam asa:
– bec obisnuit – 2200-2800k
– halogen – 3200-3400k
– tub fluorescent (neon)- 4000-6000k (in functie de tip, scrie pe tuburi)
– in plin soare – 5200-5400k
– cer acoperit – 6000-6200k
Echilibrarea temperaturii de culoare presupune alegerea sau reglarea surselor de lumina in asa fel incat ele sa aiba aceleasi valori, reglarea se poate face alegand surse din categorii asemanatoare sau cu ajutorul filtrelor de conversie. Cand incepi sa controlezi lucrurile, te poti juca destul de creativ cu temperatura de culoare. Poti sa folosesti intentionat valori diferite pe luminile din cadru cu rezultate destul de interesante.
O alta regula ce se refera la echilibrarea luminilor in cadru spune ca o expunere corecta este aceea ce ofera detalii atat in zonele de maxima stralucire in cadru cat si in zonele cele mai intunecate. Sigur, este doar o regula, uneori tocmai lipsa detaliilor poate fi interesanta, idea este sa controlezi toate detaliile astea.
Sunt la primul proiect comercial…si vreau sa fac o impresie buna…heeeeeeeeelp me pls…
Am de facut niste poze pentru pliante ale firmei producatoare de apa …si am niste idei…clasica sticla de apa pe butucul de lemn in mijlocul naturii si chestii de genul asta…ei vor ceva clasic…ca sa isi promoveze produsul. Am stabilit sedinta …anyway…help..ca m-au intrebat si de partea financiara si cu asta m-au inchis ca nu am stiut ce sa le spun..
Politica mea de pret este oarecum confidentiala asa ca nu pot sa iti dau cifre dar pot sa iti spun metoda de calcul.
Eu imi impart costurile in doua mari categorii, in costuri pentru piata de advertising si costuri pentru piata editoriala.
Piata de advertising are o caracteristica speciala. Imaginile participa efectiv (prin campania de presa) la vanzarea unui produs. Asta inseamna ca pretul de vanzare al fotografiei trebuie sa reflecte acest fapt. De obicei impart costurile pe categorii dupa cum urmeaza: onorariu servicii fotografice, chirie echipamente si studio, costuri asistent, alte costuri, costuri pentru cesiunea drepturilor de autor. Costurile astea variaza de la caz la caz. Drepturile de autor au un regim special si sunt de obicei intens negociate. Poti sa cedezi drepturile de autor pe un numar de zile, pe diferite suporturi de publicare/afisare si/sau pe un anumit teritoriu. Pentru o metoda de calcul relevanta este bine sa iti faci un user pe gettyimages.com si sa incerci sa cumperi o fotografie (nu sa o cumperi efectiv ci sa parcurgi toate etapele pana la check-out). Sigur, sumele de acolo nu sunt chiar relevante pentru piata romaneasca dar iti poti face o idee de principiu legata de cum se pune problema.
Piata editoriala este ceva mai relaxata, costurile sunt mult mai mici dar fotografiile sunt realizate si publicate doar pentru a ilustra diverse materiale redactionale ale revistelor ce te solicita. Fotografiile nu implica promovarea unui produs. Exista de obicei doua metode de vanzare a imaginilor catre o revista: cu drepturi de publicare totale (practic revista devine proprietar al imaginilor) sau cu drepturi pentru o singura publicare.
Stiu ca raspunsul meu este unui indirect dar este tot ce pot face in privinta asta. Probabil te asteptai la un raspuns scurt ce sa contina o cifra dar politica mea de preturi nu este publica.
Te-ai gandit vreodata sa pozezi la o nunta? :)
Nu prea, prefer sa lucrez acolo unde munca mea este apreciata si acolo unde pot sa fac performanta. Am fotografiat o data la o nunta a unui prieten, m-a rugat in toate felurile si pana la urma am acceptat dar cu niste conditii. I-am spus ca nu ii iau nici un ban, fotografiez ce vreau si cum vreau si ii recomand sa isi angajeze si un fotograf specialist in asta. Eu am tras acolo vre-o 4-5 filme alb-negru, probabil total pe langa nevoile prietenului meu dar pana la urma a fost interesant.
“alex_galmeanu Says:
June 13th, 2007 at 11:43 am ”
Frumos. O explicatie rationala.
nu am rabdare sa citesc kiar tot ce s a scris mai sus imi cer iertare…poate ce iti spun si te intreb s a mai scris…in primul rand nu am nici un talent in ce priveste arta fotografica sau nu cred. fac poze cu telefonu si camera ca toti “profanii” dar sunt foarte impresionata de c am vazut p site ul asta. io pretind ca sa nu lucrezi in domeniu nu inseamna ca n ai sanse sa devii cunoscator (nah c sa zic si io) si din putinele mele cunostinte pot sa mi dau seama ca esti un artist valoros. pana acum nu am fost curioasa sa urmaresc vreun fotograf roman sau contemporan in general pt ca pt mine fotografia s a terminat la jean loup sieff. stiu ca poate suna caraghios si pedant dar mi s au parut lucrarile lui cu adevarat fabuloase. atat de fabuloase incat i am cumparat albumele. de ce nu scoti un album? in general asta inseaman costuri mari dar eu cred ca ar putea fi gasiti niste sponsori. apoi am vazut ca a intrebat un tanar daca are rost sa si duca hobby ul mai departe si i ai raspuns f amabil ca nu esti genul are da verdicte:)
ai in plan sa faci vreodata o mik scoala de fotografie pt tinere talente? vad ca sunt multi tineri interesati p aici unii cu studii altii nu dar c conteaza studiile. eu lucrez in mediul juridic asa ca fotografia ca procedeu tehnic si in sens profesional imi este straina insa cred ca pot sa recunosc ceva ca lumea si mi ar placea sa existe expozitii vernisaje nah io stiu, mai mediatizate, mai bagate in seama…ai cunostinta de asa ceva prin capitala?m ar interesa daca se oragnizeaza undeva in mod sistematic.
cu multumiri si apreciere
irina
Probabil ca o sa scot un album. In mod sigur se gasesc sponsori pentru asta cu toate ca nu este un domeniu profitabil in acest moment. Oricum nu cred ca se pune problema de profitabilitate. Cred ca vor fi mai puternice considerentele sentimentale decat cele comerciale intr-o astfel de initiativa.
Inca nu m-am gandit la o scoala, cred ca este mult prea devreme. Mai am si eu suficiente de invatat. Inca nu ma simt pregatit pentru a profesa. Am 28 de ani, mai am multe experiente de trait, probabil ca peste vreo 20 – 25 de ani o sa ma gandesc serios la asta.
portofoliu, foarte bune, idei multe originale. am doar o intrebare, ajuns totusi un fotograf profesionist, cautat si cu programari, ti se mai intampla sa iesi la pozat pe strada, natura oriunde singur/cu prietenii sau sa iei pur si simplu aparatul cu tine peste tot ?
Am tot timpul aparatul de fotografiat cu mine. Din cand in cand mai ies la pozat asa fara nici un scop.
Uite cateva exemple:
https://blog.alexgalmeanu.com/?p=584
https://blog.alexgalmeanu.com/?p=609
Buna!de curand am descoperit si eu lumea fotografiei si chiar daca nu am prea multa experienta(am 15 ani) imi doresc sa contiinui cu acest hobby care sper sa progreseze spre o eventuala cariera.inca nu stiu toti termenii exacti si toate lucrurile necesare acestei lumi dar stiu ca in adancul sufletului am tot ce-mi trebuie pentru a crea arata.Fiecare lucru dupa mine ascunde cate ceva si fiecare persoana are un lucru specific.Fotografia dupa mine este cel mai frumos mod de a arata viata in diversitatea ei cu lucruri minunate sau din contra,dezastruoase.Te admir mult pentru munca pe care o depui,pentru frumusetea fotografiilor tale dar si pentru sentimentele pe care le exprimi prin acestea.Iti doresc numai bine de acum in colo!
as vrea sa va pot intreba ce aparat imi puteti recomanda..pentru a realiza poze cu adevarat superbe…eu am unul insa nu este prea performant si as vrea sa-mi achizitionez unul nou.
Ika, este foarte greu sa iti recomand o camera pentru a face fotografii “superbe”. Sunt absolut convins ca fotograful face fotografiile, nu aparatul. Cred ca iti trebuie o camera ce sa aiba si setari manuale in asa fel incat sa te lase sa o controlezi. Daca este sa ma gandesc la un digital, cred ca cel mai bun pentru cat costa este un Canon 400D.
Nu sunt sigur ca domnul Galmeanu iti poate recomanda exact ce iti doresti. Desigur, nu pentru ca nu ar avea cunostintele necesare, dar sunt multe criterii de luat in considerare.
Iti recomand sa intri pe unul dintre cele trei forumuri mai mari de fotografie din .ro si sa intrebi acolo. Sunt destule persoane care iti pot oferi informatii conform nevoilor tale.
Incearca pe Fototarget sau Diginews. Sigur te vor ajuta.
De alex.ro stiam inca de acum 4 (daca tin bine minte), si imi placea – si inca imi place, desi nu s-au schimbat multe – ceea ce vedeam. Dar pentru ca sunt la setiunea FAQ, as vrea sa stiu ce legatura este intre Alex Galmeanu si Vita de vie.
Pai e simplu, am facut fotografiile pentru ultimul lor album. Probabil ca le sunt simpatic si d-aia au pus un link pe site :). Alta legatura nu e, nu m-am apucat de muzica :).
hello..admir foarte mult portretele facute de tine,iar..wow..fotografiile anei ularu sunt o incantare.cand privesc o fotografie mi se perinda prin minte, aproape involuntar, franturile portretului autorului fotografiei respective.incerc sa mi-l imaginez,asa cum reiese el din fotografia sa.consider ca toate emotiile de care e capabil un om se reflecta pe chipul sau,ca spiritul genereaza fizicul. voiam sa te intreb de ce nu ai postat pe site-ul tau si un autoportret.pentru mine, fie si numai din dorinta de a=ti vedea chipul..(sau poate ca ai si nu l-am vazut eu.in cazul asta, deja mi-e rusine cu paragraful asta)
as mai dori sa stiu(pentru ca deja am inceput sa bat campii cu impresiile mele “metafizice”) ce aparate folosesti, daca se poate sti bineinteles,si cam ce categorii de obiective. eu am un nikon d80 si sunt foarte multumita de el. fiindca imi place foarte mult sa fac portrete si as dori sa excelez in domeniul asta(poate e un vis intangibil, dar e viu), vreau sa-mi achizitionez un fix pentru portrete.cu ocazia asta te-as intreba daca stii ceva de Nikkor 50mm f/1.4 D,daca stii cum se comporta, etc.eu l-am vazut la f64, la un pret destul de accesibil, dupa mine, dar am inteles ca costa cat nu face. sau poate ai putea sa-mi recomanzi un alt obiectiv(dar incadrabil intr-un buget de 1500RON)si compatibil cu aparatul meu.
sper ca ai avut rabdarea sa citesti :)
Presupun ca Alex foloseste, in special pentru munca din interior, aparate pe format mare (Mamiya, Hasselblad). Poate si pentru o parte din munca din exterior dar cred ca aici este nevoie de versatilitate mai mare, de aceea intuiesc ca foloseste mai mult un dslr full frame.
Teo, Nikon D80 e prea entry level pentru lucrarile realizate de el. E bun, insa, pentru a invata teoria. Orice obiectiv fix este mai bun decat unul cu parti mobile. Nu cunosc exact performantele f/1.4-ului de la Nikkor.
evident, nu m-am gandit ca pot atinge performantele lui Alex cu Nikon-ul meu:)…intr-adevar, cuvantul “a excela” e prea mult pentru posibilitatile mele, in termeni tehnici. mersi pentru raspuns, Catalin!
Teo, singurul autoportret de pe site il gasesti aici https://blog.alexgalmeanu.com/?p=380 :). Nu cred ca fata mea e importanta, cred ca e usor penibil sa pun fotografii cu mine pe site. Pana la urma nu eu sunt important, in schimb imi doresc ca fotgrafiile mele sa fie importante.
Am folosit multe aparate de fotografiat, suficient de multe incat sa imi dau seama ca nu tehnica e importanta. Atat timp cat ai ceva de spus, poti sa fotografiezi cu orice. Am auzit de niste polonezi de fotografiau cu ajutorul unui microbuz, microbuzul sau duba functiona pe post de aparat de fotografiat, daca vrei iti povestesc.
Revenind la echipamente foto, am fotografiat cu Smena, Fed, Zenit, Seagull, Kiev, Pentax, trei versiuni de Nikon, Canon, Hasselblad si doua versiuni de Mamiya. Am trecut cam prin toate. Am fost foarte indragostit de Mamiya RB64 ProSD iar acum lucez frecvent cu un Canon EOS1Ds MarkII cu care sunt foarte fericit.
Obiectivele pe care le folosesc frecvent sunt 24, 35, 50 si 85mm. Nu mai stiu exact cum merge 50-ul de Nikon dar sunt foarte multumit de echivalentul lui de la Canon pe care il folosesc foarte des. Sunt convins ca e cam acelasi lucru. Pe de alta parte cred ca strict pentru portret, este mai bun un 85mm. Exista la Nikon un 85 cu 1.8, l-am folosit vreo cativa ani in combinatie cu un Nikon F4.
haha..love the looks! you trully are something! :)
se anunta interesanta povestea cu polonezii.daca nu te-ar deranja, chiar mi-ar placea s-o aud (ma rog, s-o citesc) :) cand aud de versiuni de mamiya si hasselblad mi se face parul maciuca :)…mi se par ceva de neatins pentru mine..f fain.intr-adevar, nu conteaza numai tehnica..cred ca e vorba de o dorinta a incepatorului (pasionat, de altfel) de a vedea si a atinge cat mai multe chestii. mersi pentru recomandari, chiar auzisem de 85 cu 1.8…cred ca o sa-l iau in considerare :)
Povestea cu polonezii (nu sunt foate sigur ca sunt polonezi dar sigur erau est-europeni) este cam asa:
Nu stiu daca esti familiarizata cu termentul de “pinhole photography”. Cel mai simplu aparat de fotografiat poate fi construit cu ajutorul unei cutii opace inchisa ermetic. Poate fi orice cutie, o cutie de bere de exemplu, o cutie din lemn sau carton ce e foarte bine izolata impotriva patrunderii accidentale a luminii. Daca gauresti cutia cu ajutorul unui ac, orificiul rezultat va actiona exact ca o lentila si va forma in interiorul cutiei o imagine micsorata si rasturnata, proiectata pe peretele opus. Evident, daca pe peretele opus al cutiei asezi un material fotosensibil (hartie fotografica de ex.) poti capta o imagine. Pentru mai multe detalii cauta pe google “pinhole photography”.
Est-europenii despre care iti povestesc realizau tot pinhole photography. Au folosit tot o cutie dar cutia era un furgon (duba, van, etc). Practic au izolat intreg interiorul van-ului, l-au vopsit in negru-mat si l-au perforat in partea din spate pentru a obtine o lentila. Au fotografiat pe o hartie fotografica de dimensiune mare ce era prinsa in piuneze pe o masa rasturnata la 90 de grade. Claritatea se realiza plimband masa in interiorul van-ului, mai aproape sau mai departe de orificiu. Am inteles ca s-au plimbat cu van-ul ala prin toata europa si il parcau acolo unde vroiau sa fotografieze. La final totul a fost concretizat printr-o expozitie.
Morala e ca daca ai ceva de spus, poti sa iti faci un aparat de fotografiat din orice cutie si sa realizezi lucruri deosebite. Tehnica fotografica este importanta dar nu te face fotograf, cel putin nu in acel sens artistic.
Care sunt fotografii care te inspira?
Salut .
Nu am nimic sa te intreb . Am citit mai sus si au fost cam toate intrebarile la care as fi vrut un raspuns.
Am impresia ca sunt coleg de munca cu fratele tau . Nu cred ca are cum sa fie coincidenta de nume . Eu unu personal mi am dorit si mi am cumparat un Sony DSC F828 . nu stiu daca e bun sau prost ,dar nu mai conteaza pt mine decat ca am posibilitatea sa regelez pe manual anumiti parametrii .
hai sa auzim de bine ….si poate cine stie voi avea ocazia sa schimb vreo data doua vb cu tine …fata in fata ….
(apropo si eu mi am facut studio de montaj video , la subsol :D :P )
Salut! Vreau sa iti spun ca te admir foarte mult si ma inspiri dar probabil auzi tot timpul astfel de afirmatii.Oricum eu vroiam sa aflu cum iti organizei pozele.Ce se intampla cu zecile de poze rezultate in urma unei sedinte foto.Si as mai vrea sa aflu unde le stochezi pe termen lung.
Multumesc anticipat pentru raspuns.
De cand lucraz pe digital nu am sters nici un cadru. Tot ce am uploadat in calculator ramane acolo, indiferent daca este vorba de cadre prost expuse, neclare sau cu cine stie ce defecte. Prefer sa nu sterg nimic, nu stiu exact sa iti explic de ce, pur si simplu ma simt mai bine asa.
Evident, in felul asta se aduna milioane de fisiere si sute de GB de informatii. Organizarea folderelor este simpla: categoria job-ului (advertising, editorial, altele)/numele clientului/numele jobului.
Fisierele sunt si ele redenumite dupa un anumit tipar: client_numejob_data_nrcrt.jpg. Un exemplu arata asa: “blr_fashion_280807_002.cr2” asta inseamna ca fotografia a fost trasa pentru revista Bolero, pentru materialul de fashion in data de 28 august 2007 si este fisierul cu nr 002.
Arhiva este formata din hard-disk-uri de 320GB. Practic atunci cand umplu un HD il scot din sistem si il inlocuiesc cu unul nou.
Cam asta e.
Deci vrei sa spui ca modifici denumirea fiecarui fisier ? Partea asta o faci singur sau ai ajutoare ?
da am un ajutor, se numeste “THE Rename” e un mic softulet pe care l-am gasit gratis pe net. evident se poate si cu exporerul in windows. selectezi tot ce vrei sa redenumesti si dai “rename” dar softul asta are mai multe optiuni
:)) Poti realiza acest lucru si in windows cu o selectie multipla si un simplu “rename” din meniul contextual.
Cand vei continua “proiectul Anastasia” ?