Starring: Ana Ularu
Poem by: Ewa Lipska

Nu, nu este 3D-ul obișnuit cu ochelari ciudați și spectacol colorat. E mai degrabă o combinație între o fotografie obișnuită și o metodă de a vedea “după colț”. Am construit un dispozitiv, foarte ieftin și rudimentar, dar cât se poate de amunzant și cu perspective interesante.

Comentați, like-uiți și share-uiți dacă vă place.

Am folosit o oglindă rotundă montată în unghi față de axul optic, în fata obiectivului. Oglinda este susținută printr-un braț ce se atașează pe patina de blitz a camerei. La final lucrurile arată ca în fotografiile de mai jos, undeva între ridicol și haios :)

Evident, cu oglinda montată așa, voi avea două planuri ce se suprapun, o imagine formată din două colaje, dar realizată și montată “live”. Am ocazia să văd ce se întâmplă în spatele cadrului pe care îl fotografiez, iar faptul că sunt momente surprinse simultan, oferă, probabil, o nouă perspectivă a proximității. Cadrul fotografic fiind un filtru în sine, o metodă de selecție, de scoatere din context a realității, cu oglinda asta avem o valoare de context mai mare.

Suprapunerea formează o imagine cu un alt tip de informație. Oferă perspective noi asupra momentului surprins, dar este în continuare reală și veridică, nefiind vorba de un colaj ulterior, artificial. Pe de altă parte, există și o percepție ciudată, în sensul că dacă este folosit cum trebuie, instrumentul suprapune planurile în așa fel încât pentru privitor, la o analiză rapidă, ele formează o singură realitate, spatele cu fața se unesc și formează un soi de întreg.

Repet, nu e vorba de vreun colaj ulterior. Imaginile sunt realizate dintr-o bucată, totul se afla in fața obiectivului, iar momentul surprins în oglindă se întâmplă fix în același timp cu momentul din fundal.

Cum ar fi să scrii cu Luna? Dacă cineva avea impresia că nu se poate, ei bine, se poate. Trebuie să vă imaginați că scrieți cu pixul pe o foaie de hârtie, dar nu mișcați pixul ci foaia. În cazul acesta, Luna este pixul iar foaia este aparatul foto (de fapt suprafața senzorului).

Tehnic vorbind, cu o expunere lungă și cu suficientă îndemânare, trebuie să mișcați camera în direcții ce ar putea trasa litere sau desene coerente. Luna va lăsa o “dâra”, o urmă a traselului pe care l-ați executat cu aparatul. No tricks, no photoshop. Cu ocazia asta, am descoperit că îmi este foarte dificil să scriu cuvinte ce depășesc cinci litere.

Altfel, mie mi se pare interesantă posibilitatea de exprimare. Lucurile pot fi văzute dintr-un unghi oarecum filozofic. Nu întru în detalii, unele chestiuni trebuie să le țin pentru mine pentru că altfel o să pară că am luat-o razna. Cine știe să înțeleagă, o să înțeleagă și așa :)

more on www.alexgalmeanu.com

În ultimul timp am primit mai multe întrebări legate de modalități de cuantificare a drepturilor de autor atunci când vine vorba de fotografie comercială, fie editorială sau publicitară. Mă gândesc că informațiile de genul ăsta pot fi folositoare pentru mai mulți dintre voi și pot avea principii ce să se aplice în mai multe domenii creative. La final voi atașa și câteva contracte, în formă în care eu le folosesc. Comentați, like-uiți și share-uiți dacă vă folosește.

Nu sunt vreun avocat sau specialist în legislația drepturilor de autor, dar am deja un business și experiență îndelungată în comercializarea fotografiilor. M-am lovit de multe lucruri iar experiența mea va fi folositoare și pentru alții, cu siguranță. Totuși, pentru siguranța tuturor, acest text are rol pur informativ. Pentru a evita orice neînțelegeri, omisiuni sau interpretări eronate, trebuie să consultați specialiști în domeniu.Să nu spuneți că nu v-am zis :))

Considerente generice

Încep cu câteva considerente generice, doar pentru a stabili un limbaj comun.

Există o lege a drepturilor de autor în România, dar ea devine valabilă doar în lipsa altor înțelegeri. Din punct de vedere al drepturilor de autor, înțelegerile între părți, într-o formulă contractuală, devin literă de lege și primează, în cele mai multe cazuri, în față legilor statului. Cu alte cuvinte, atenție la ce semnați, orice greșală e puțin probabil să mai poată fi reparată. Evident, când nu există contracte, se merge pe legea valabilă în stat.

Din punctul meu de vedere, fotografia comercială se împarte în două categorii mari, în funcție de modul în care este utilizată: este vorba de utilizare editorială și utilizare publicitară.

Fotografia editorială este fotografia ce însoțește și ilustrează un material editorial,  publicabil pe un suport specific, presă scrisă, web, tv, etc. Câteva exemple sunt cât se poate de evidente: fotografie de reportaj, interviuri, editoriale de modă, copertă de revistă, ilustrație știri, etc.

Fotografia publicitară se poate caracteriza ca fiind fotografia utilizată în mod direct și exclusiv pentru a  promova un produs, brand sau serviciu comercial, fotografia participând concret la vânzarea sau promovarea acestora. Exemplele sunt campaniile publicitare (machete de presă, campanii outdoor), advertoriale, campanii PR (inclusiv electorale), etc.

Editorial sau publicitar, fotografia are două componente ce trebuie luate în calcul, atunci când vă veți stabili tarifele. Este vorba de o componentă de prestări servicii, în care se cuantifică volumul de lucru și gradul de dificultate al temei, și o altă componentă de drepturi de autor, în care se cuantifică modul în care se folosesc imaginile.

Cu alte cuvinte, chiar dacă presupune același volum de lucru sau grad de dificultate, o fotografie folosită pe un sfert de pagină ca ilustrație pentru un interviu nu poate fi cuantificată asemănător unei fotografii utilizate într-o campanie publicitară, la nivel național sau internațional. Motivele sunt lesne de înțeles, în cazul utilizării publicitare va există o diferență uriașă de profit per imagine la care fotograful trebuie să ia parte.

Cum vindeți fotografiile: 

Dacă pe partea de prestări servicii lucrurile pot fi clare, adică un tarif pe unitatea de timp de lucru (pe oră, pe zi, etc.), drepturile de autor se calculează complicat, ținându-se cont de elemente multiple, analizate diferit pentru editorial sau publicitar.

Drepturi de autor în fotografia editorială. 

Trebuie să luați în calcul următoarele:

• dimensiunea la care se utilizează imaginea (half page, full page, spread, etc.)
• amplasamentul imaginii (copertă sau interior de publicație)
• durata cesiunii drepturilor de autor (o singură publicare, perioadă determinată în timp, sau cesiune definitivă)

Sunt fotografi ce se uită și la alte lucruri, cum ar fi alterarea excesivă a produsului livrat, în sensul că restricționează publicarea fotografiilor în altă formă decât cea originală, incluzând restricții la recadrari, manipulări digitale, retuș, colaje, etc. Lucru care este destul de dificil de implementat în România.

Drepturi de autor în fotografia publicitară 

Se consideră următorii factori:

• suportul pe care se utilizează imaginea (machete de presă, outdoor, flayere și postere, web, etc)
• perioada pentru care se utilizează imaginea (de la un an până la cesiune nelimitată)
• teritoriul campaniei publicitare (locală, un anumit număr de țări sau teritorii, nelimitat)

Ce se întâmplă în România? 

Evident, nu pot discuta despre cifrele pe care le practic. Ele sunt rezultatul unor negocieri punctuale cu fiecare client în parte, iar toate contractele pe care le semnez au clauze de confidențialitate. Pot în schimb să vă povestesc despre tendințe, felul în care se pune problema în contractele standard și la ce să va uitați că să nu vă păcăliți.

Contracte editoriale. 

Clienții de pe piața editorială românească, preferă contracte cadru și caută o standardizare a tarifelor, indiferent de gradul de dificultate al realizării imaginilor. Standardizarea este justificată din nevoia de bugetare prealabilă a costurilor interne, adică vor să știe foarte clar ce costuri medii au per pagină, per ediție, per an, etc.

Utilizarea fotografiilor poate fi calculată ca un cost pe imagine (cu tarife diferite pentru publicare până la full page, peste full page sau copertă) sau ca un cost pe ședința foto, indiferent de numărul de imagini (cu tarife diferite pentru materialele ce includ și fotografia de copertă). De obicei, nu există o tarifare separată a drepturilor de autor, ea este inclusă în costul general de mai sus.

Atenție la următoarele (să vă concentrați că e important):

Există cazuri în care cumpărătorii din zonă editorială vor încerca să introducă clauze de vânzare definitivă a imaginilor, obținând de la fotograf drepturi de autor ce includ republicări nelimitate în produsele proprii, revânzări către terți, utilizări fără limită în timp, etc. Ceea ce este ok dacă lucrurile astea se cuantifică și în favoarea voastră, până la urmă orice fotografie poate fi vândută și definitiv. Altfel, este neechilibrat să încasați pentru o fotografie publicată full page, iar clientul vostru să o publice de mai multe ori sau chiar să o revândă, este evident că vor vinde ceva ce nu au cumpărat de la voi.

Trebuie să semnați contracte echilibrate, ce să reflecte pe deplin realitatea și relația comercială în care vă aflați. Drepturile de autor trebuie să fie la fel de largi ca modalitățile de cuantificare. Publicațiile vor spune că ei sunt inițiatorii ședințelor foto, ei vor organiza cele mai multe dintre elementele conexe bunei lor desfășurări și ei sunt și cei ce vă solicită serviciile, motiv pentru care au nevoie de exclusivitate asupra utilizărilor, ceea ce poate fi corect. Doar că exclusivitate nu trebuie să însemne neapărat drepturi cedate definitiv, utilizări și revalorificari nelimitate sau revânzare către terți. Ok, fotograful nu va avea dreptul să revândă imaginile către alți clienți, dar și cel ce publică fotografia trebuie să împartă cu autorul orice plus de profit necuantificat în înțelegerea inițială.

Așadar, pe foarte scurt, trebuie să fiți atenți la următoarele:

• blocarea sau cuantificarea cedării drepturilor în varianta nelimitată
• blocarea sau cuantificarea republicarii imaginilor
• blocarea sau cuantificarea vânzării imaginilor către terți

Contracte publicitare. 

Pe piață de publicitate se poartă contractele punctuale, pe fiecare proiect în parte. De cele mai multe ori drepturile de autor se cuantifică separat de partea de prestări servicii și se calculează pe unitatea de timp și teritoriu, standard-ul fiind de un an, pentru orice suport, în România. Evident, fotografiile pot fi vândute și într-un formulă nelimitată, o vânzare definitivă, dar necesită o cuantificare echitabilă.

Orice cost pe piața de publicitate trebuie să țină cont de cele trei elemente majore ce caracretizeaza orice ședință foto: volumul de lucru, gradul de dificultate și modul în care se utilizează fotografiile.

Despre cifre. 

Nu există un standard pe piață, în momentul acesta fiecare furnizor de servicii fotografice are propria-i politică de prețuri. Cât este puțin și cât este ok, e greu de spus la modul general. Puteți să faceți un test interesant, încercați să simulați o achizite (necesită crearea unui user, e free) a unei fotografii “rights managed” (RM) pe site-ul Getty Images, atât din punct de vedere editorial, cât și publicitar. Este un întreg chestionar la care trebuie să răspundeți până să aflați un preț. Nu valoarea în sine contează, cifrele sunt mari pentru România, însă raportul de procentele dintre diferitele utilizări, e suficient de relevant.

Considerente generale.

De ce este important modul în care vă vindeți fotografiile? Până la urmă ai încasat niște bani și cu asta basta.

Nu este chiar așa, banii se duc repede, nu vindeți cartofi, ci propria voastră creativitate. Peste tot în lume, demersurile creative poartă drepturi de autor, este cea mai importantă componentă pe care un fotograf o vinde, mult mai importantă decât timpul consumat cu realizarea fotografiilor. Orice fotografie bună trebuie să fie, pentru fotograf, ca un cont în bancă, trebuie să vă aducă în permanență dobândă. Atât timp cât cineva câștigă bani de pe urma creativității voastre, trebuie să aveți o parte din profit. Nu în ultimul rând, creativitatea și puterea de muncă a fotografului este limitată în timp, cu toții vom îmbătrâni fizic sau moral, trebuie să vedeți drepturile de autor și că o formă de pensie :)

Este nevoie și de o responsabilitate la nivel de industrie. Dacă un fotograf își vinde munca într-un mod subevaluat, nu își face rău doar lui, ci întregii industrii. Atât cuantificarea muncii voastre cât și a drepturilor de autor trebuie privite cu maximă importantă și cu extrem de multă responsabilitate.

Nimeni nu ar trebui să se bucure de prețuri foarte mici, nici măcar clienții noștri. Fotografii pot avea performanță doar dacă alocă fonduri importante, atât pentru achiziția de echipamente, cât și pentru cercetare în domeniu. Din păcate , performanță fără cheltuieli întâlnești mai rar.

Sunt convins că este nevoie de o formă de sindicat în domeniul fotografiei, probabil mulți dintre noi simțim nevoia unei standardizări în ceea ce privește contractele sau, de ce nu, a sumelor minime pe care lucrăm. Cam cum se întâmplă în cazul notarilor, de exemplu.

Resurse 

Ca să îmi fac treaba până la capăt,  atașez câteva documente, contracte în formă standard pe care eu lucrez. Va puteți inspira din ele sau le puteți utiliza ca atare, dacă veți considera că vă sunt de folos.

Archive

Particip la o expoziție colectivă cu “Cover Story”, un experiment video realizat în martie 2011. Totul se întâmplă la Victoria Art Center în cadrul evenimentului “Body World II”. Mai multe detalii în invitația de mai sus.

Imaginile atașate sunt singurele patru cadre ce au supraviețuit din primul film pe care l-am fotografiat și developat. Sunt primele mele fotografii, se întâmpla în aprilie 1992.

Uneor chiar și afișele electorale se pot transforma într-un soi de artă. Trec peste mesaje, peste evenimente, peste politică și încerc să mă axez pe formă. Da, este o artă involuntară, cu mai mulți autori necunoscuți, ce intervin repetat asupra unui fundal. Rezultatul este unul nou, diferit de original ca mesaj sau formă, o artă colectivă, anonimă, accidentală, dar interesantă.

Am fotografiat seria de afișe în Paris, pe panourile electorale ale primăriei, amplasate în diverse locuri din oraș. Este vorba de o simplă documentare a ceea ce am găsit acolo.

Ok, acum ma laud. O parte dintre voi stiu ca mai am si alte pasiuni pe langa fotografie, iar alergatul, running-ul, jogging-ul sau cum vreti sa ii spuneti, este una dintre ele. Alerg destul de mult, de ani buni, in medie de doua ori pe saptamana. Nu am performante olimpice, dar nu stau rau pentru un fotograf.

Profitand de tehnologie, de aproape doi ani pot sa imi colectionez alergarile, adica pot sa inregistrez ruta prin GPS si apoi sa salvez imaginea acesteia vazuta din satelit. E destul de amuzant si mai ales, motivant. Cele mai interesante piese din “colectie” le puteti vedea mai jos.

Din 2007 pana acum, adica de cand inregistrez si documentez ceea ce fac, am alergat peste 3050 km in 540 de reprize, ceea ce mi-a luat 240 de ore. Cu alte cuvinte, daca as pune zilele cap la cap, mi-am facut loc zilnic sa alerg, vreun an si jumatate, iar timpul efectiv petrecut in fuga, depaseste 10 zile.

De ce alerg? Buna intrebare! Nu mai am un raspuns pentru asta, s-a pierdut undeva in negura timpului. Poate a inceput din exces de energie sau pentru mentinerea unei conditii fizice, iar acum cred ca o fac din inertie. Am uitat de ce alerg, stiu doar ca ma simt bine cand o fac si destul de rau cand fac pauze prea mari. Cineva imi spunea ca fug de mine, e cat se poate de posibil. Pana una alta, pot sa va spun din experienta, lumea se vede destul de interesant din fuga.

17.10.2010 - 21,5 Km, Bucuresti, Romania

02.11.2010 - 6,46 Km, Lisabona, Portugalia

03.12.2010 - 5,14 Km, Tel Aviv, Israel

25.12.2010 - 5,04 Km, Stamford NY, USA

28.12.2010 - 5,48 Km, Philadelphia, USA

29.12.2010 - 6,06 Km, Boston, USA

02.01.2011 - 5,41 Km, New York, USA

04.01.2011 - 5,23, Km, Washington, USA

27.04.2011 - 6,87 Km, Istanbul, Turcia

03.07.2011 - 18,12 Km, Constanta, Romania

08.07.2011 - 7,01 Km, Roma, Italia

16.07.2011 - 6,46 Km, Venetia, Italia

25.07.2011 - 5,08 Km, Phuket, Thailanda

27.07.2011 - 5,92 Km, Pa Tong, Thailanda

30.07.2011 - 5,24 Km, Chiang Mai, Thailanda

01.08.2011 - 5,83 Km, Bangkok, Thailanda

21.08.2011 - 8,74 Km, Madrid, Spania

22.08.2011 - 5,03 Km, Toledo, Spania

23.08.2011 - 5,27 Km, Cordoba, Spania

25.08.2011 - 5,38 Km, Granada, Spania

27.08.2011 - 5,74 Km, Malaga, Spania

29.08.2011 - 5,06 Km, Marbella, Spania

30.08.2011 - 5,29 Km, La Linea de la Conception, Spania

30.08.2011 - 5,24 Km, Tarifa, Spania

01.09.2011 - 7,18 Km, Cadiz, Spania

03.09.2011 - 5,89 Km, Sevilia, Spania

24.09.2011 - 5,22 Km, Reykjavik, Islanda

30.10.2011 - 7,49 Km, Berlin, Germania

29.12.2011 - 6,28 Km, Rabat, Maroc

31.12.2011 - 5,2 Km, Marrakesh, Maroc

04.01.2012 - 6,91 Km, Casablanca, Maroc

06.01.2012 - 5,05 Km, Fes, Maroc

08.01.2012 - 7,54 Km, Tanger, Maroc