a side dish for www.alexgalmeanu.com
Am realizat săptămânile trecute o Carte de Colorat un pic altfel. Fiecare pagină reproduce același contur, o imagine simbol a dictatorului român tipărită pe 60 de pagini. Evident, fiind vorba de o carte de colorat, ea trebuie colorată. Câteva dintre pagini au fost deja desenate de către cei ce au răsfoit-o.
Este timpul experimentelor, așa că mai avem unul. De data asata e propagandistic și dulce. Am realizat următoarea piesă: câteva prăjituri Tiramisu decorate, așa cum exemplifică fotografiile, cu întruchiparea principalului simbol al comunismului românesc, portretul lui Nicolae Ceaușescu.
Nu, nu este 3D-ul obișnuit cu ochelari ciudați și spectacol colorat. E mai degrabă o combinație între o fotografie obișnuită și o metodă de a vedea “după colț”. Am construit un dispozitiv, foarte ieftin și rudimentar, dar cât se poate de amunzant și cu perspective interesante.
Comentați, like-uiți și share-uiți dacă vă place.
Cum ar fi să scrii cu Luna? Dacă cineva avea impresia că nu se poate, ei bine, se poate. Trebuie să vă imaginați că scrieți cu pixul pe o foaie de hârtie, dar nu mișcați pixul ci foaia. În cazul acesta, Luna este pixul iar foaia este aparatul foto (de fapt suprafața senzorului).
Uneor chiar și afișele electorale se pot transforma într-un soi de artă. Trec peste mesaje, peste evenimente, peste politică și încerc să mă axez pe formă. Da, este o artă involuntară, cu mai mulți autori necunoscuți, ce intervin repetat asupra unui fundal. Rezultatul este unul nou, diferit de original ca mesaj sau formă, o artă colectivă, anonimă, accidentală, dar interesantă.
Ce face un fotograf în vacanță? Evident… fotografii. Asta am făcut și eu în Maroc, mi-am încercat mâna cu un reportaj de călătorie. Nu aș fi putut să gasesc un loc mai bun, țara nord-africană este ideală din punctul acesta de vedere. Pot să declar că Marocul este “fotogenic”.
Din categoria fotografii fac “lucruri trăsnite”… m-am apucat de realizat pantofi. Nu, nu mi-am schimbat domeniul de activitate dar n-am putut să refuz invitația Idelier de a participa la “First Live Magazine, no.2” Să nu credeți că i-am făcut singur, tot suportul tehnic a venit din partea Mihaelei Glăvan.
Pe străzile din Bangkok m-am întâlnit cu Buddha. Nu într-un sens religios ci fizic, pe trotuare, în case şi magazine, pe alei dosite, în depozite şi ateliere, în vopsitorii şi spălătorii, printre biciclete parcate, rufe şi resturi de fiare aruncate. Am intrat fără să vreau într-o enormă uzină ce se întinde pe suprafaţa unui cartier întreg unde zeci, poate chiar sute de oameni lucrează pentru acelaşi lucru. O industrie ciudată, în care Buddha este produs, chituit, vopsit şi lustruit, împachetat şi expus iar în ultimă instanţă, vândut. Un Buddha de cartier, urban, strălucitor, contrafăcut, lipsit de magie, aflat parcă în aşteptarea unui oricare templu.
Nu m-am fotografiat in fiecare octombrie, asa cum fac cu Anastasia, dar regasind celebra fotografie de clasa intai pe care probabil cu totii o avem prin casa, am gasit motiv de joaca.
