Un alt fel de 3D

Nu, nu este 3D-ul obișnuit cu ochelari ciudați și spectacol colorat. E mai degrabă o combinație între o fotografie obișnuită și o metodă de a vedea “după colț”. Am construit un dispozitiv, foarte ieftin și rudimentar, dar cât se poate de amunzant și cu perspective interesante.

Comentați, like-uiți și share-uiți dacă vă place.

Am folosit o oglindă rotundă montată în unghi față de axul optic, în fata obiectivului. Oglinda este susținută printr-un braț ce se atașează pe patina de blitz a camerei. La final lucrurile arată ca în fotografiile de mai jos, undeva între ridicol și haios :)

Evident, cu oglinda montată așa, voi avea două planuri ce se suprapun, o imagine formată din două colaje, dar realizată și montată “live”. Am ocazia să văd ce se întâmplă în spatele cadrului pe care îl fotografiez, iar faptul că sunt momente surprinse simultan, oferă, probabil, o nouă perspectivă a proximității. Cadrul fotografic fiind un filtru în sine, o metodă de selecție, de scoatere din context a realității, cu oglinda asta avem o valoare de context mai mare.

Suprapunerea formează o imagine cu un alt tip de informație. Oferă perspective noi asupra momentului surprins, dar este în continuare reală și veridică, nefiind vorba de un colaj ulterior, artificial. Pe de altă parte, există și o percepție ciudată, în sensul că dacă este folosit cum trebuie, instrumentul suprapune planurile în așa fel încât pentru privitor, la o analiză rapidă, ele formează o singură realitate, spatele cu fața se unesc și formează un soi de întreg.

Repet, nu e vorba de vreun colaj ulterior. Imaginile sunt realizate dintr-o bucată, totul se afla in fața obiectivului, iar momentul surprins în oglindă se întâmplă fix în același timp cu momentul din fundal.

11 Replies to “Un alt fel de 3D”

  1. Foarte buna inventia.Cum mi-am facut eu filtru pt lunga expunere.Dar nu cred ca am cum sa arat aici o poza sa vezi “sistemul”.Contine carton, o moneda, un elastic si un geam de sudura! :))

  2. Excelentă invenţie! Asocierea cu 3D nu mi se pare deloc potrivită. E mai aproape de vederea panoramică decât de 3D. Eu aş numi dispozitivul acesta „cameleoscop”. (Cameleonul îşi poate mişca ochii independent unul de celălalt: http://www.youtube.com/watch?v=Pwymtmj3ouU).

  3. Bună ziua!

    Mă numesc David Benedek și scriu lucrarea mea de licență cu titlul Bloguri ca instrumente de marketing în România. Aș vreau să cercetez despre tendințele de blog din România, despre blogosferă și cel mai mult, despre activitatea bloggerilor de marketing. Dacă aveți 3 minute și vreți să ajutați un pic, vă rog să vă completați chestionarul, iar dacă aveți prieteni bloggeri, puteți să le trimiteți și pentru ei. Mulțumesc frumos!

    https://docs.google.com/spreadsheet/viewform?formkey=dGpkMlg1QnFhcTAyRzh2MWtlWDFMNlE6MQ

  4. Prin 1960, cred, Rolleiflex avea de vanzare un parasolar cu o oglinda la 45 de grade in el.
    Cu care puteai fotografia la dreapta, sau spre stanga, vizand in fata. Avea si un inel, asa incat se putea obtine si un efect similar. Dispozitivul tau, mai in genul oglinzii retro-vizoare de la camion, vad ca functioneaza foarte bine. Pericolul ar fi sa flambeze tija lunga care suspenda oglinda – si oglinda sa coboare sub imagine.

  5. Pingback: polimedia.us/fain
  6. Da! O idee buna, dar mai ales niste fotografii foarte dragute. Imi place in care marginea “dispozitivului” sunt mai fade-uite si cele doua vederi, fata si spate , devin asa ca o salata de imagini.

    Liked & shared – pentru ca , nu-i asa, sharing is caring :D

Comments are closed.