Cum ar fi să scrii cu Luna? Dacă cineva avea impresia că nu se poate, ei bine, se poate. Trebuie să vă imaginați că scrieți cu pixul pe o foaie de hârtie, dar nu mișcați pixul ci foaia. În cazul acesta, Luna este pixul iar foaia este aparatul foto (de fapt suprafața senzorului).
Tehnic vorbind, cu o expunere lungă și cu suficientă îndemânare, trebuie să mișcați camera în direcții ce ar putea trasa litere sau desene coerente. Luna va lăsa o “dâra”, o urmă a traselului pe care l-ați executat cu aparatul. No tricks, no photoshop. Cu ocazia asta, am descoperit că îmi este foarte dificil să scriu cuvinte ce depășesc cinci litere.
Altfel, mie mi se pare interesantă posibilitatea de exprimare. Lucurile pot fi văzute dintr-un unghi oarecum filozofic. Nu întru în detalii, unele chestiuni trebuie să le țin pentru mine pentru că altfel o să pară că am luat-o razna. Cine știe să înțeleagă, o să înțeleagă și așa :)
loveleh
haha! foarte tare. bau? :))
Iti dai seama ca toate cuvintele astea definesc stari prin care treci? Sau poate mi se potrivesc mie prea mult la ora asta tarzie in noapte si -mi imaginez lucruri… Ma uit chiar acum la luna plina si ma minunez cum le stie ea pe toate si ce idee frumoasa am descoperit pe blogul tau!