Despre drepturile de autor

În ultimul timp am primit mai multe întrebări legate de modalități de cuantificare a drepturilor de autor atunci când vine vorba de fotografie comercială, fie editorială sau publicitară. Mă gândesc că informațiile de genul ăsta pot fi folositoare pentru mai mulți dintre voi și pot avea principii ce să se aplice în mai multe domenii creative. La final voi atașa și câteva contracte, în formă în care eu le folosesc. Comentați, like-uiți și share-uiți dacă vă folosește.

Nu sunt vreun avocat sau specialist în legislația drepturilor de autor, dar am deja un business și experiență îndelungată în comercializarea fotografiilor. M-am lovit de multe lucruri iar experiența mea va fi folositoare și pentru alții, cu siguranță. Totuși, pentru siguranța tuturor, acest text are rol pur informativ. Pentru a evita orice neînțelegeri, omisiuni sau interpretări eronate, trebuie să consultați specialiști în domeniu.Să nu spuneți că nu v-am zis :))

Considerente generice

Încep cu câteva considerente generice, doar pentru a stabili un limbaj comun.

Există o lege a drepturilor de autor în România, dar ea devine valabilă doar în lipsa altor înțelegeri. Din punct de vedere al drepturilor de autor, înțelegerile între părți, într-o formulă contractuală, devin literă de lege și primează, în cele mai multe cazuri, în față legilor statului. Cu alte cuvinte, atenție la ce semnați, orice greșală e puțin probabil să mai poată fi reparată. Evident, când nu există contracte, se merge pe legea valabilă în stat.

Din punctul meu de vedere, fotografia comercială se împarte în două categorii mari, în funcție de modul în care este utilizată: este vorba de utilizare editorială și utilizare publicitară.

Fotografia editorială este fotografia ce însoțește și ilustrează un material editorial,  publicabil pe un suport specific, presă scrisă, web, tv, etc. Câteva exemple sunt cât se poate de evidente: fotografie de reportaj, interviuri, editoriale de modă, copertă de revistă, ilustrație știri, etc.

Fotografia publicitară se poate caracteriza ca fiind fotografia utilizată în mod direct și exclusiv pentru a  promova un produs, brand sau serviciu comercial, fotografia participând concret la vânzarea sau promovarea acestora. Exemplele sunt campaniile publicitare (machete de presă, campanii outdoor), advertoriale, campanii PR (inclusiv electorale), etc.

Editorial sau publicitar, fotografia are două componente ce trebuie luate în calcul, atunci când vă veți stabili tarifele. Este vorba de o componentă de prestări servicii, în care se cuantifică volumul de lucru și gradul de dificultate al temei, și o altă componentă de drepturi de autor, în care se cuantifică modul în care se folosesc imaginile.

Cu alte cuvinte, chiar dacă presupune același volum de lucru sau grad de dificultate, o fotografie folosită pe un sfert de pagină ca ilustrație pentru un interviu nu poate fi cuantificată asemănător unei fotografii utilizate într-o campanie publicitară, la nivel național sau internațional. Motivele sunt lesne de înțeles, în cazul utilizării publicitare va există o diferență uriașă de profit per imagine la care fotograful trebuie să ia parte.

Cum vindeți fotografiile: 

Dacă pe partea de prestări servicii lucrurile pot fi clare, adică un tarif pe unitatea de timp de lucru (pe oră, pe zi, etc.), drepturile de autor se calculează complicat, ținându-se cont de elemente multiple, analizate diferit pentru editorial sau publicitar.

Drepturi de autor în fotografia editorială. 

Trebuie să luați în calcul următoarele:

  • dimensiunea la care se utilizează imaginea (half page, full page, spread, etc.)
  • amplasamentul imaginii (copertă sau interior de publicație)
  • durata cesiunii drepturilor de autor (o singură publicare, perioadă determinată în timp, sau cesiune definitivă)

Sunt fotografi ce se uită și la alte lucruri, cum ar fi alterarea excesivă a produsului livrat, în sensul că restricționează publicarea fotografiilor în altă formă decât cea originală, incluzând restricții la recadrari, manipulări digitale, retuș, colaje, etc. Lucru care este destul de dificil de implementat în România.

Drepturi de autor în fotografia publicitară 

Se consideră următorii factori:

  • suportul pe care se utilizează imaginea (machete de presă, outdoor, flayere și postere, web, etc)
  • perioada pentru care se utilizează imaginea (de la un an până la cesiune nelimitată)
  • teritoriul campaniei publicitare (locală, un anumit număr de țări sau teritorii, nelimitat)

Ce se întâmplă în România? 

Evident, nu pot discuta despre cifrele pe care le practic. Ele sunt rezultatul unor negocieri punctuale cu fiecare client în parte, iar toate contractele pe care le semnez au clauze de confidențialitate. Pot în schimb să vă povestesc despre tendințe, felul în care se pune problema în contractele standard și la ce să va uitați că să nu vă păcăliți.

Contracte editoriale. 

Clienții de pe piața editorială românească, preferă contracte cadru și caută o standardizare a tarifelor, indiferent de gradul de dificultate al realizării imaginilor. Standardizarea este justificată din nevoia de bugetare prealabilă a costurilor interne, adică vor să știe foarte clar ce costuri medii au per pagină, per ediție, per an, etc.

Utilizarea fotografiilor poate fi calculată ca un cost pe imagine (cu tarife diferite pentru publicare până la full page, peste full page sau copertă) sau ca un cost pe ședința foto, indiferent de numărul de imagini (cu tarife diferite pentru materialele ce includ și fotografia de copertă). De obicei, nu există o tarifare separată a drepturilor de autor, ea este inclusă în costul general de mai sus.

Atenție la următoarele (să vă concentrați că e important):

Există cazuri în care cumpărătorii din zonă editorială vor încerca să introducă clauze de vânzare definitivă a imaginilor, obținând de la fotograf drepturi de autor ce includ republicări nelimitate în produsele proprii, revânzări către terți, utilizări fără limită în timp, etc. Ceea ce este ok dacă lucrurile astea se cuantifică și în favoarea voastră, până la urmă orice fotografie poate fi vândută și definitiv. Altfel, este neechilibrat să încasați pentru o fotografie publicată full page, iar clientul vostru să o publice de mai multe ori sau chiar să o revândă, este evident că vor vinde ceva ce nu au cumpărat de la voi.

Trebuie să semnați contracte echilibrate, ce să reflecte pe deplin realitatea și relația comercială în care vă aflați. Drepturile de autor trebuie să fie la fel de largi ca modalitățile de cuantificare. Publicațiile vor spune că ei sunt inițiatorii ședințelor foto, ei vor organiza cele mai multe dintre elementele conexe bunei lor desfășurări și ei sunt și cei ce vă solicită serviciile, motiv pentru care au nevoie de exclusivitate asupra utilizărilor, ceea ce poate fi corect. Doar că exclusivitate nu trebuie să însemne neapărat drepturi cedate definitiv, utilizări și revalorificari nelimitate sau revânzare către terți. Ok, fotograful nu va avea dreptul să revândă imaginile către alți clienți, dar și cel ce publică fotografia trebuie să împartă cu autorul orice plus de profit necuantificat în înțelegerea inițială.

Așadar, pe foarte scurt, trebuie să fiți atenți la următoarele:

  • blocarea sau cuantificarea cedării drepturilor în varianta nelimitată
  • blocarea sau cuantificarea republicarii imaginilor
  • blocarea sau cuantificarea vânzării imaginilor către terți

Contracte publicitare. 

Pe piață de publicitate se poartă contractele punctuale, pe fiecare proiect în parte. De cele mai multe ori drepturile de autor se cuantifică separat de partea de prestări servicii și se calculează pe unitatea de timp și teritoriu, standard-ul fiind de un an, pentru orice suport, în România. Evident, fotografiile pot fi vândute și într-un formulă nelimitată, o vânzare definitivă, dar necesită o cuantificare echitabilă.

Orice cost pe piața de publicitate trebuie să țină cont de cele trei elemente majore ce caracretizeaza orice ședință foto: volumul de lucru, gradul de dificultate și modul în care se utilizează fotografiile.

Despre cifre. 

Nu există un standard pe piață, în momentul acesta fiecare furnizor de servicii fotografice are propria-i politică de prețuri. Cât este puțin și cât este ok, e greu de spus la modul general. Puteți să faceți un test interesant, încercați să simulați o achizite (necesită crearea unui user, e free) a unei fotografii “rights managed” (RM) pe site-ul Getty Images, atât din punct de vedere editorial, cât și publicitar. Este un întreg chestionar la care trebuie să răspundeți până să aflați un preț. Nu valoarea în sine contează, cifrele sunt mari pentru România, însă raportul de procentele dintre diferitele utilizări, e suficient de relevant.

Considerente generale.

De ce este important modul în care vă vindeți fotografiile? Până la urmă ai încasat niște bani și cu asta basta.

Nu este chiar așa, banii se duc repede, nu vindeți cartofi, ci propria voastră creativitate. Peste tot în lume, demersurile creative poartă drepturi de autor, este cea mai importantă componentă pe care un fotograf o vinde, mult mai importantă decât timpul consumat cu realizarea fotografiilor. Orice fotografie bună trebuie să fie, pentru fotograf, ca un cont în bancă, trebuie să vă aducă în permanență dobândă. Atât timp cât cineva câștigă bani de pe urma creativității voastre, trebuie să aveți o parte din profit. Nu în ultimul rând, creativitatea și puterea de muncă a fotografului este limitată în timp, cu toții vom îmbătrâni fizic sau moral, trebuie să vedeți drepturile de autor și că o formă de pensie :)

Este nevoie și de o responsabilitate la nivel de industrie. Dacă un fotograf își vinde munca într-un mod subevaluat, nu își face rău doar lui, ci întregii industrii. Atât cuantificarea muncii voastre cât și a drepturilor de autor trebuie privite cu maximă importantă și cu extrem de multă responsabilitate.

Nimeni nu ar trebui să se bucure de prețuri foarte mici, nici măcar clienții noștri. Fotografii pot avea performanță doar dacă alocă fonduri importante, atât pentru achiziția de echipamente, cât și pentru cercetare în domeniu. Din păcate , performanță fără cheltuieli întâlnești mai rar.

Sunt convins că este nevoie de o formă de sindicat în domeniul fotografiei, probabil mulți dintre noi simțim nevoia unei standardizări în ceea ce privește contractele sau, de ce nu, a sumelor minime pe care lucrăm. Cam cum se întâmplă în cazul notarilor, de exemplu.

Resurse 

Ca să îmi fac treaba până la capăt,  atașez câteva documente, contracte în formă standard pe care eu lucrez. Va puteți inspira din ele sau le puteți utiliza ca atare, dacă veți considera că vă sunt de folos.

Archive

9 Replies to “Despre drepturile de autor”

  1. Super articol! In Romania majoritatea clientilor vor drepturi de folosire nelimitata, de fapt o iau direct asa fara sa mai intrebe, din pacate.

  2. o mică rectificare, legată de ce ai spus în începutul materialului.
    art 43. legea dreptului de autor.
    “(3) In cazul unei disproportii evidente intre remuneratia autorului operei si beneficiile celui care a obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdictionale competente revizuirea contractului sau marirea convenabila a remuneratiei.”
    deci indiferent de ce semnezi, în cazul discrepanţelor se poate cere rezilierea sau mărirea remuneraţiei. însă, pentru a face sens şi pentru a izbândi, sumele trebuie probabil să fie semnificative.

  3. Jeez… acum vreo 10-15 zile, când predai nu-ş ce dracu de foaie într-un subsol din pe Popa Tatu, eu eram în acea cameră scriind nu-ş ce dracu de cerere. Interesant, uneori parcă am fi nişte asteroizi în spaţiu. Easy, nu ne cunoaştem, doar că am mai scris comentarii pe acest blog, cam prin 1986, despre Bucureşti. Nu mi le-ai şters încă, motiv de recunoştinţă vie şi de urări de succes, prosperitate, încasări, drepturi de autor şi deconturi TVA (dacă eşti plătitor). Salutări tuturor, de fapt.

  4. Buna Alex,
    Chiar ne trebuia o astfel de informatie, iti multumesc mult ca te-ai gandit la asta.
    Cand mi-am construit si eu …umilul meu blog, am cugetat foarte mult la aceste intrebari privind drepturile de autor…si pana la urma am sters blogul( acum imi pare rau, dar:
    “Regretele sunt cele mai inutile lucruri din lume”-spunea E.M.Remarque), asa ca am lasat doar pagina de FB( Haine Chestii Socoteli).

    Daca ai timp, poate vezi cateva albume si ma “certi” daca am gresit unghiurile…la accesorii.
    Iti admir creeatia de multi ani, te felicit pentru perseverenta, rabdare si intelepciune,

    Cu stima,
    Cornelica de la HCS

    PS. Intrebare- cum pot vedea si eu emisiunea integrala in care ai fost invitat “Garantat 100%”?
    Pe FB-era doar un mic fragment…sau nu am vazut eu bine …iertare…

  5. Buna ziua,
    Vreau sa va multumesc tare mult pentru ca am putut vedea aici emisiunea in care a-ti fost invitat “Garantata100%”.
    Am avut multe de invatat si mai am in continuare.

    Cu drag,
    Cornelica de la HCS

Comments are closed.