Comments on: 1986, Bucuresti

By: Eadu

Eadu — Sun, 02 Oct 2011 17:08:08 +0000

Imi aduc aminte de anii ’70, eram elev. Vremuri linistite, fara nesiguranta ziei de maine. Fara alergatura, fara nebunia actuala. Mergeam la chioscul de inghetata si luam una de cacao la pahar – 3 lei. Mai rar preferam vanilie sau fistic; cele de rom si trandafiri nu ma atrageau. Dar ce inghetata mancam pe vremea aia ! Apoi erau biscuitii Jiul (1,20 lei ) si Tismana (cu cacao, 2 lei) , la mare cautare. Si ciocolata Ciucas, cu crema de cacao si stafide, reteta pierduta azi … Am regasit gustul dupa vreo 20 ani, intr-un Ou de Pasti (de ciocolata, evident) dintr-o punga primita din Franta. O tempora …

By: Cristian F.

Cristian F. — Thu, 07 Apr 2011 20:21:14 +0000

Cristian Ioan, pe mine ma intereseaza pozele acelea cu Piata Unirii. Daca vezi acest mesaj ia legatura cu mine pe incubus62@yahoo.com.

By: Cristian N.

Cristian N. — Fri, 10 Sep 2010 15:04:13 +0000

Multe din dezvaluirile asternute aici sunt amintiri din copilarie sau adolestenta,iar aceste amintiri nu se vor sterge niciodata din memoria noastra.Ma regasesc in fiecare poveste a voastra si cateodata devin nostalgic.Atunci au fost si lucruri bune si lucruri rele dar adunate ,pentru un copil, devin un capitol frumos din viata nostra.Eu consider ca in acei ani nu era rautatea din ziua de azi si nici agitatia de “a face bani” multi.Bani erau, dar nu prea aveai ce sa faci cu ei.
Pentru mine aceste povesti si imagini dau o stare de liniste,dupa cum spunea Gabi,si prefer din cand in cand sa le parcurg pentru a putea sa am forta de a merge mai departe,sa nu ma mai gandesc ca trebuie sa platesc rate imense pentru un apartament cf.2,sa inghit toate mizeriile sefilor,sa-mi fie frica ca maine poate copii mei nu au unde sa locuiasca daca nu mai am servici.
Asa ca termin aici si va doresc tuturor sanatate maxima si mult noroc!MAXIM AM SPUS!

By: gabi

gabi — Thu, 22 Jul 2010 14:08:33 +0000

Cum nu prea aveam de munca ,hop si o idee -ia sa caut eu ceva poze vechi pe net ,si v-am gasit pe voi ,trebuia sa scriu mai devreme dar am iesit afara ca imi dadeau lacrimile dupa ce am vazut aceste poze si multe altele ( alte siteuri),incep sa imi deschid cutiuta cu aminiri si ies pe rand una cate una,soimul patriei,pionierii,utecistii,etc,cozile nesfarsite pentru cateva alimente ,cum puneam pahare de plastic la spitele bicicletei ,cum faceam din scartaiitoare barcute si le puneam pe langa bordura dupa o ploaie de vara…lacrimile incep dinnou sa isi faca usor loc printre ochii mei tristi ,parca doresc sa ma intorc in timp probabil doar pentru linistea de atunci ,nu tu masini,malluri,supermarketuri,forfota pe strazi,acets epoze imi trezesc o liniste sufleteasca ,poate am inceput sa inebunesc ,dar eu asa simt ,cu siguranta diseara voi cauta cateva filme vechi (romanesti),si intre timp mi-am adus aminte si de montajele electronice de la iprs ,era o nebunie cand ma apucam sa fac cateceva,acum daca le spun copiilor despre ele se uita la mine ca la un extraterestru -dece sa fac eu ca uite acolo est egata facut si mai ieftin (sa nu zic mai cool)

multumesc frumos pentru clipa de liniste .

By: George

George — Sun, 30 May 2010 23:08:20 +0000

Magda, deci ai facut pregatire cu Costi pe Anton Pann, ca si mine. Eu am apucat un trimestru sub Ceausescu, apoi s-a terminat rapid. A avut loc in arilie 1989 vizita lui Gorbaciov la Bucuresti, cand i-a zis lui Ceausescu ca i se va taia craca de sub picioare. Cu doua saptamani inainte, toate masurile crunte de economisire salbatica au fost imblanzite. Era grotesc: reportaje la telejurnal despre belsugul si igiena din unitatile de alimentatie publica. Retin inca imaginea unei imense salate boeuf pe un platou oval, in bratele paroase ale unui bucatar cu coiful acela alb pe cap. Inainte de decembrie 89 au mai fost cateva episoade bizare. Unul a fost transformarea Caii Victoriei in spatiu pietonal, si folosirea ei numai de catre coloana oficiala a lui Ceausescu. Pe atunci transportul public, chiar daca fusese imbunatatit era inca infernal. Uneori trebuia sa car o vioara in cutia sa prin apropierea Palatului Republicii (Muzeul de arta actual). Eram sistematic scanat de tinerii barbieriti si cu balonzaid, care erau plantati constant langa gardul Palatului, unul cam la fiecare 50 de metri. Alt episod a fost prelungirea programului TV cu inca o ora: se incepea la ora 19:00 si dura pana la 22:00. Alt episod, cam prin octombrie 89, erau vizitele (una sau doua) inopinate ale lui Ceausescu in pietele agro-alimentare bucurestene, care se lasau cu constatarea unor lipsuri gravepunctuale, chiar daca situatia pe ansamblu era satisfacatoare. O vizita din acestea am prins si eu la Piata Unirii, cand m-am trezit cu Ceausescu la 20 de metri in fata mea (a doua mea intalnire cu el, dupa cea din 1976, 77 sau 78, cand s-a inaugurat complexul Favorit, iar eu i-am dat o garoafa rosie in calitate de prescolar). [am priza la sefi de stat: i-am avut la o aruncatura de bat (sau grenada) si pe Constantinescu, pe Vaclav Havel, pe Lech Walesa, pe Aznaro si pe altii mai marunti. i-am crutzat pe toti...] Cand cu vizita aceea la Piata Unirii a trebuit sa fac un ocol imens ca sa ajung pe Anton Pann. Mai apoi s-a facut si congresul XIV al PCR, ocazie cu care timp de o saptamana sau doua erau interzise (nu oficial, dar real) intrunirile non-familiale in grupuri mai mari de 4-5 persoane in spatiul privat sau 3 persoane in spatiul public (parca…). Iarasi, probleme cu pregatirea in grup. As vrea totusi sa nuantez niste opinii ale mele mai vechi. E placut (acum) si util sa asternem pe hartie toate interdictiile de care ne-am lovit in anii 80 in Romania. Dar cred ca si mai interesant este sa expunem portitele de scapare, felul in care saream peste reguli si gaseam cate un ungher de libertate de care stiam sa ne bucuram in compania prietenilor sau mai stiu eu cui. Evident ca directiunile scolilor vroiau ca elevii sa se concentreze pe studiu, e chiar logic, dar e mai suculent detaliul care descrie cum reuseau fetele sa urmeze cat de cat moda (sarafanul mai ridicat, dresurile negre, iegarii, adidasii albi cu sireturi fosforescente, bratzarile din tuburi de perfuzie pline de pisatura de globuri, oxigenatul, rasul perciunilor, tunsorile), contrabanda cu diverse (tigari, casete, casete video, alte articole “de Neckermann”), etc etc etc. De exemplu, toti vorbeau si mica publicitate vuia de anunturi despre aparate video VHS. Casetele circulau in draci, dar pe sub mana. In nici un magazin nu gaseai de vanzare un video la pret oficial. Dar de la casetele si filmele astea s-a imbibat romanul de mode: americanii aveau discoteci – s-au facut si la noi discoteci (copii patetica). moda cu filme de arte martiale – au inflorit afacerile cu salile de karate, kung-fu si altele, precum si biznisul cu chimonourile si espadrilele. Sabrina si Madonna cu geaca cu manecile ca niste aripi de liliat si umeri falsi – la noi la fel. Modern Talking apar cu sacourile destructurate si cu manecile scurtate – Cotabita si Daminescu la fel. Prin filme se consuma pizza – la noi au aparut urgent pizzeriile. Bref, lumea vroia sa imite ceea ce vedea pe afara, dar oficial legal nu era posibil. Totusi, multi, MULTI, gaseau o cale de a eschiva toate aceste piedici si reuseau cate ceva mai mult sau mai putin marunt. Stiti pe cineva care a facut vreo astfel de afacere pe vremea lui Ceausescu?

Asa ca, Magda, ai fost “pe circä”, la Militie (nu Politie), cunosti mobila din melamina si vopseau de tip Vinarom gri albastruie aplicata pana la dunga bleumarin, peste care incaperea era zugravita. Vinaromul se poate spala usoe cu apa, de urmele lasate de frecusul cu hainele infractorilor nespalati, sau poate de stropii de sange de la vreo bataie cu maciuca de cauciuc. Bine ca n-am avut de-a face cu astfel de spatii si personaje, imi dau seama din descrierea ta.

E ora retragerii. Pe curând.

By: Anita

Anita — Thu, 20 May 2010 10:58:05 +0000

Re. Magda 1969 cu “coada poloneza” nediscipinata: era clar ce vroiau de la viata noastra: supunere totala la reguli arbitrare, ilogice, sa nu miscam in front = dictatura

Noi nu aveam voie sa purtam ciorapi de nylon in liceu, (prin anii 1960) doar de bumbac. Cand venea Stela Manolescu, secretara de partid a scolii in inspectie, taia cu lama ciorapii de nylon, pe picior, la fetele pe care le prindea ca indraznesc sa calce regula.

Pretextul era ca nu toate elevele isi pot permite da cumpere obiecte de imbracaminte de “lux” (costau vreo 14-30 de lei pe atunci)

Adevaratul motiv era ca trebuia sa ne concentram pe studii, nu sa ne preocupam de aspectul exterior, motiv pentru care era interzis si coafura cu ondulatii permanente, oxigenarea parului, rimelul sau rujul de buze.

By: Magda

Magda — Wed, 12 May 2010 19:08:15 +0000

Am ajuns pe blogul acesta documentandu-ma pentru doctorat si mi-a trezit amintiri. Nu credeam ca isi mai aduce aminte cineva de cum era atunci. Am citit cu “sufletul la gura” toate discutiile si sunt captivante. Parca George isi dorea o parere a cuiva nascut in 68-70. M-a gasit! Sunt decretel din 69 si generatie cu cei din 68 pentru ca am mers la scoala la 6 ani fix. Am amintirile anilor 86-87 ale demolarilor din Bucuresti mult mai estompata, cu toate ca din Ploiesti venind (faceam naveta la pregatire la desen ca sa dau la Arhitectura) traversam la Piata Unirii prin santierele patriei. Am prins piata veche si cheiul Dambovitei natural, cu balarii si mizerii. Inclusiv mirosuri. Tin minte ca veneam cu troleul 85 sau 92, iar variile case in care se tinea in semi-clandestinitate pregatirea au fost intotdeauna in spatele magazinului Unirea, pe Popa Nan, Anton Pan, langa TES (Teatrul Evreiesc – str. Iuluius Fucik parca) din care acum se vede calcanul. Atunci era intre case. Mergeam prin noroaie pana la glezne. Am fost pionier si comandant de grupa (aveam snur rosu). Am fost si UTC-ista si pentru ca invatam bine eram ceva sef pe scoala, dar nu tin minte sa fi facut ceva; nici ca sa fiu sef la UTC, dar nici dupa aceea. Am inceput facultatea in 88, dupa ce in primul an in 87 cazut prima sub linie si m-am angajat desenator, pentru ca nu puteai sa stai acasa si sa nu faci nimic. Trebuia sa fi ori elev ori om al muncii. Chiar inainte revolutie (cu vreun an) imi aduc aminte ca Ceausescu daduse un ordin si se scosesera perdele de la ferestrele restaurantelor si altor asemenea locatii. Se facea si economie de energie si trebuiau stinse luminile in scoala (facultate) la 6 seara. Noi aveam atelier de proiectare de 5 la 9 seara. Iarna decanul venea si ne stingea lumina si ne ameninta ca ne exmatriculeaza daca o aprindem. Venea peste 15 minute profesorul responsabil de grupa si ne aprindea lumina si ne punea absente daca nu ne gasea lucrand, amenintandu-ne ca ne exmatriculeaza daca stingem lumina si plecam! Era ca in “twilight zone”.
Am facut cel mai bun liceu de mate-fizica din Ploiesti si era o disciplina crunta: matricole cusute (nu prinse cu ace sau capse ca plecai acasa si aveai absenta); ciorapi de culoarea piciorului (nu bleumari sau negri – alta culoare nici nu se gasea!); lungimea sarafanului sub genunchi (noroc cu cordonul ca-l puteai sufleca sub acesta dupa intrarea in cladire); partul strans IN DOUA COZI (purtam “coada poloneza” impletita care nu lasa un fir de par sa scape, dar nu era bine. Cand mi-am facut doua cozi, dupa ce am fost data de exemplu negativ, mi-am pus si doua funde ca la scoala primara. Asa m-am revoltat eu, dar n-a fost bine nici cu funde!? N-am inteles ce voiau de la viata mea, prin urmare am revenit la freza initiala si nu mi-a mai zis nimeni nimic. Au considerat probabil ca e prea de tot cu cele doua “pompoane”.); bentita era obligatorie; unghiile taiate; paltonul negru sau bleumarin; camasa bleu. La baieti era cam la fel (mai putin sarafanul, bentita si cozile). Ei aveau probleme cu freza, care daca nu avea maxim 5mm la ceafa si 1cm la ciuf erau trimisi acasa. Am uitat sa spun ca la poarta liceului era filtru total, adica era o singura intrare deschisa si elevii treceau cate unul pe rand, printre doi profesori care te controlau de toate cele mai sus mentionate.
Se fuma pe ascuns in WC-ul baietilor (asta in clasa a XI-a si a XII-a, mai devreme nici nu concepea cineva) Carpati, Marasesti, Snagov, Ateneu si cine avea de unde BT sau niste tigari sarbesti pe care am uitat cum le chema, parca Vikend. Mergeam in excursii si tabere pe Valea Prahovei. Iarna era la schi. Am schiat prima oara cu schiuri de lemn, bocanci si niste legaturi cu arc care iti ciupeau mainile daca nu erai atent si de care ti se lipeu mainile cand era ger.
Am facut naveta la pregatire incepand din clasa a XI-a, deci din 85, cu trenul, de doua ori pe saptamana. Trenul de pranz si cele de seara, dupa 8-9 erau pline de studenti la seral in Bucuresti (la Ploiesti nu exista decat IPG-ul – Institutul de Petrol si Gaze, iar daca stateai pe o raza de min. 60 km de locul in care erai student nu aveai dreptul la camera in camin si trebuia sa faci naveta, cum de altfel am facut si eu apoi in primii doi ani de facultate pana a venit revolutia si putin dupa). Toti eram blatisti. Am mers cu nasul 4 ani. Cand venea supracontrolul era iures. Incepea fuga prin tren. Am ajuns (nu numai eu, eram cate 20 uneori) si la politia TF (transport feroviar) de cateva ori. Am mai ajuns la politie o data, prin 85 cred, dar asta-i alta poveste. Purtam fusta scurta. Deci eram la “agatat”. Si eram la bratul unui baiat! Era “pestele”. Mergeam pe peronul garii din Constanta. Am stat cinci ore intr-o camera goala si baiatul in alta din cauza atunci cand am scos buletinele ne chema la fel! Era fratele meu. Dar militianul a considerat ca ne batem joc de el si ca actele sunt false, ca sa inselam vigilenta organelor. Cu greu ne-au scos ai nostri de acolo.
Acum va las cu bine si ne mai auzim. Mi-ati trezit multe amintiri pe care le credeam uitate. Acum ma amuza toate, atunci nu. Multumesc.

By: Anita

Anita — Thu, 29 Apr 2010 10:41:48 +0000

Re. George: Doar o mica precizare la terminologie: inca mult dinainte de 1986, se folosea mai des termenul de “munca patriotica” in loc de “voluntara”, ca nimeni nu mai credea ca ar iesi cineva de buna voie Duminica sa faca munca fara plata, sau la “intampinarile”, unde gluma spunea ca eram “Cooperativa Alaiul”

By: George

George — Mon, 12 Apr 2010 22:41:39 +0000

Va salut din nou, dupa jumatate de an de tacere. Imi face placere ca amintirile mele care zac prafuite undeva pe ultimile rafturi ale memoriei pot trezi aprecieri ca cele pe care le publicati. Incerc sa le astern intr-o forma cat mai precisa. Totusi nu cred ca am material suficient pentru a face o culegere – copertile singure ar fi mai groase decat continutul. Nici timp nu prea este. Sper ca si altii sa mai publice aici amintiri si impresii, chiar si insiruite ca margelele pe ata. Nimeni nu cred ca are pretentia de a face exercitii stilistice intr-un loc oarecum atipic.
Totusi asteptam o incurajare sau recomandare de la titularul blog-ului… Pe de alta parte as putea sa imi creez si eu un blog al meu, dar asta cere o minima frecventa, sau cel putin asa imi inchipui.
Din temele restante legate de deceniul anilor 80 in Romania, si mai exact in Bucuresti, aveam notate urmatoarele: saptamana de lucru de 6 zile, plus garzile de noapte si duminicile (nu numai) de munca voluntara (demolari, spatii verzi, recolta, etc); participarile la mitinguri si defilari; pregatirea militara a civililor (PTAP); proiectiile la Cinemateca; divortul de URSS; studentii arabi, africani, greci; viata de noapte a oraselor; fauna din jurul barurilor de hotel si restaurantelor cu program; asistenta sanitara; lumea paralela a tot ce insemna culte, biserica, manastiri, cler, viata monahala etc. Si, probabil subiectul cel mai interesant, moravurile legate de sexualitate din Romania sub Ceausescu. Toate acestea raman in mare parte enigme pentru mine (acum), principalul motiv fiind ca eram prea mic ca sa stiu ceva. Unele subiecte pot fi tema de doctorat de antropologie, mai ales ultimul. Si apropo de sexualitate in comunism, cred ca subiectul e vast, perceptiile sunt foarte diverse, si se poate vorbi despre versantul cultural al fenomenului, dar si de cel medical, judicial, etic, social… Cred ca toata lumea are ceva de spus aici, chiar si eu (nascut in 1973), dar nu e obligatoriu sa vorbim in nume propriu. Cred ca are foarte mult de-a face cu felul in care suntem ca natiune si cum ne manifestam.

Ca episod memorabil am sa va povestesc unul mai curios, sau cel putin asa il vad eu. Am reusit sa ma inscriu intr-o tabara ju scolara, ci pioniereasca, organizata pentru cei de la cercurile de la Palatul Pionierilor (cel nou) unde frecventa fratele meu. Adica, prin nu mai stiu ce tertip, am intrat si eu, care eram cam mare (14 ani), plus un amic de aceeasi varsta si un amic al fratelui. Eram 4 mai rasariti intr-un grup de vreo 40. Tabara era lânga Campina, intr-un perimetru ingradit si inchis practic permanent. Mancarea era foarte slaba calitativ. Cazarea se facea in niste bungallow-uri de lemn de diverse capacitati. Noi am avut noroc: eram doar 4. Printre copaci si bungallow-uri erau niste epave de autobuze cocotate pe butuci de lemn, pline cu saltele vechi, oribile. Era clar ca autobuzele (niste TV-uri vechi) fusesera folosite candva pentru cazare, pentru ca exista inca structura unui prici cu doua niveluri in interior. Mai exista si un parc cu jocuri infantile facute din fiare (in stare proasta) si carcasa unui vechi avion sovietic, probabil un Polikarpov, in care ne cataram in fiecare zi. Activitatea era nula, cu exceptia a trei excursii: inchisoarea Doftana, casa memoriala Nicolae Grigorescu, si un club de aeromodelism legat de Aurel Vlaicu, care mi se pare ca a pierit prin imprejurimi. Evident, am evadat de doua ori din acest lagar ca sa dam o raita pana la Baicoi. In doua din seri am avut program special: 4 tipi au venit si au cantat nu stiu ce muzica cu formatia lor. Le-am luat autografe. Cealalta seara tot ei au instalat un TV si un video si am vazut doua filme cu Chuck Norris: Delta Force si Octagon, dublate de Irina Nistor. Erau oribile, eram fascinat. Dar cel mai mult m-a marcat momentul cand intr-o noapte, pe la ora 23:00, m-am dus la lavoar sa ma spal pe dinti si am dat peste doua fete din grup, cu un an mai mici, absolut goale. Probabil credeau ca toata lumea doarme si au profitat de lavoarul baietilor sa se spele, pt. ca robinetul mergea mai bine… Am ramas toti trei ca niste stane de piatra, nemiscati, sub lumina aia chioara de bec de 25W. Ele nu incercau sa se acopere sau sa se ascunda, din cauza surprizei. Dupa cateva secunde foaaaarte lungi, m-am retras tot privindu-le. Erau perfecte. Am observat ca inainte sa dispar ambele schitau un zambet usor jenat, dar un zambet, acela al femeilor constiente de forta lor sexuala. Asa s-a terminat copilaria mea in 87. Peste doua luni urma sa incep liceul, sa cunosc lume noua… Ceea ce ma umple de fiori este ca eram perfect constient de toate astea si imi facea o placere enorma sa fac prima miscare de timona, primul viraj autonom din viata asa-zis adulta. Azi ma opresc aici. Pe curand.

By: Stefan VINTILA

Stefan VINTILA — Sat, 10 Apr 2010 17:14:49 +0000

Nostalgic, evident, imi aduc si eu aminte: 1986, anul in care am “parcurs” prima dragoste, anul in care echipa Steaua Bucuresti a castigat Cupa Campionilor Europeni la fotbal (incredibil!!!!!!!!), anul in care am terminat liceul, am intrat la facultate, m-am angajat la primul meu loc de munca, am inceput armata, am inceput sa protestez deschis si public, etc.