Horatiu Malaele pentru Esquire
Archives
- May 2012 (5)
- April 2012 (5)
- February 2012 (5)
- January 2012 (1)
- December 2011 (1)
- November 2011 (7)
- October 2011 (5)
- September 2011 (4)
- August 2011 (2)
- July 2011 (2)
- June 2011 (7)
- May 2011 (9)
- April 2011 (1)
- March 2011 (9)
- February 2011 (6)
- January 2011 (1)
- December 2010 (3)
- November 2010 (2)
- October 2010 (2)
- September 2010 (2)
- August 2010 (1)
- June 2010 (2)
- May 2010 (1)
- April 2010 (2)
- March 2010 (2)
- February 2010 (4)
- January 2010 (2)
- December 2009 (1)
- November 2009 (8)
- October 2009 (3)
- August 2009 (6)
- July 2009 (9)
- June 2009 (2)
- May 2009 (7)
- April 2009 (6)
- March 2009 (7)
- February 2009 (4)
- January 2009 (7)
- December 2008 (7)
- November 2008 (1)
- October 2008 (7)
- September 2008 (8)
- August 2008 (10)
- July 2008 (9)
- June 2008 (6)
- May 2008 (6)
- April 2008 (2)
- March 2008 (3)
- January 2008 (6)
- December 2007 (7)
- November 2007 (5)
- October 2007 (2)
- September 2007 (10)
- July 2007 (1)
- June 2007 (4)
- May 2007 (8)
- April 2007 (4)
- March 2007 (16)
- February 2007 (13)
- January 2007 (6)
- December 2006 (1)
- October 2006 (5)
- August 2006 (5)
- June 2006 (2)
- May 2006 (1)
- April 2006 (6)
- March 2006 (8)
- February 2006 (8)
Recent Comments

cate grimase…:)
genial!! unul din cei mai subapreciati actori romani, dupa mine.
banuiesc ca te-ai distrat ceva in timp ce-ai muncit :))
iar mesajul este…?? :)
pacat ca esquire a ales o poza cu mai putini malaieli.
Asta ma face sa imi aduc aminte de un moment memorabil.. pentru mine… Aveam vreo sapte/opt ani… Venisem in Bucuresti pentru o interventie chirurgicala si plimbandu-ma cu tatal meu pe undeva pe langa Nottara (cred) recunoastem un personaj numit Malaele… Purta blugi, un sacou bej de velur prezentad cotiere de piele maron, “atarnand” in mana stanga un mic fiu (aprox 4-5 ani, din ce am putut deslusi la acel moment)… Evident cu vesnicii (de cand il stiu eu) ochelari rotunzi pe nas…. Il stiam pe Malaiele si imi placea.. ma amuza.. Cam in genul lui Norman (asa il percepeam atunci, intr-un mod comparativ)… Taica-meu stiind asta, vrea sa imi faciliteze un moment de apropiere… El cu tupeu, eu cu timiditate.. “Hai sa dam noroc cu el”… Eu:.. “nu.. te rog.. hai sa mergem…” El… a facut ca el.. Intr-un final am dat mana cu Horatiu Malaele (eram deja inmuiat tot… chiar il admiram), timp in care taica-meu ma prezinta pe mine, Horatiu il introduce pe fiu-su, schimba niste vorbe intre ei pe care nu mi le mai amintesc… dar nu mai conteaza… pasesc mai departe… inacantat… si ceva mai dezinvolt.. dadusem mana cu Hoaratiu Malaele… o mare infaptuire pentru mica mea faptura de atunci… aveam ce le povesti amicilor mei din urbe… :) M-as fi bucurat ca taica-meu sa-mi fi daruit acel Smena Symbol ceva mai devreme… A fost un moment unic… :)
mare panarama de om e horatiu asta:))
Bravo!
Am facut ceva asemanator cu mine insumi dar in doar 3 ipostaze.
Tot trebuia sa alerg in punctele prestabilitate in 10 secunde. Epuizant. :))
:) Am vazut si cu Ludacris ceva asemanator, vezi Theater of the Mind. (http://www.defjam.com/site/artist_home.php?artist_id=308) Succes in continuare!