O altfel de vedeta sau “Roacare, partidu’ te vrea tuns!”

Eugen Vochita – Homeless – Bucharest 2008

Eugen are 32 de ani si este un fel de star in lumea lui. Este genul de om cu care nu vrei sa ai prea multa treaba. Este, generic vorbind, enervantul ce are “grija” de masina in parcare, pe care il platesti de fapt ca sa eviti sa te trezesti cu ea zgariata. Este cel ce ti-a furat telefonul sau cel ce, cu ani in urma, te-a luat la palme in curtea scolii pentru banutii de prin buzunare. Il ocolesti plin de dispret in fiecare zi si il privesti cu scarba cand trage din punga. Preferi sa il ignori… pana intr-o zi cand nu stiu din ce motiv, il intrebi ce mai face.

De 26 de ani “lucreaza” la Unirea, la parcare sau la marfa, pe unde apuca. Parintii i-au murit cu ani urma, nu stie sa aiba vreo ruda din partea lor. Familie are, de fapt a avut. A fost casatorit cu Elena cu care are trei copii, o fata de 11 ani, o alta fata de 9 si un baiat de 6. A mai avut doi dar i-au murit, Elena a pierdut ambele sarcini in urma unor batai. O data cand el era in puscarie si a doua oara recent… razbunarea lui frate-su.

Da, a fost inchis… 5 ani si doua luni. A primit 7 si jumatate pentru un mobil furat, un Sagem ce nu a facut nici zece lei. A avut nevoie de bani pentru ca Elena era racita la ovare. Asa i-au spus la spital dar in puscarie a aflat ca raceala era de fapt o sarcina. A fost inchis la Jilava, Rahova, Targul Jiu, Tulcea, Iasi… s-a plimbat ca sa iasa mai repede. Cu doua-trei “cartoane” si ceva prieteni printre detinuti reusesti sa schimbi destul de des penitenciarele. “Oricum trebuie sa fii atent, daca e unul ce vede ca esti mai bun o sa incerce sa te intepe pe la spate, in somn”

Se plictisea acolo. Au fost 70 intr-o camera, ba chiar si 120 uneori. Televizorul canta mai tot timpul manele. Nu poti sa schimbi postul cand 70 altii vor sa vada asta. Se culca devreme pentru ca lui nu ii plac manelele, prefera “rap, hip-hop, house, snap, doctor alban, east 17, genius… astea”

Magazinul Unirea il stie de demult, de pe vremea lui Ceausescu. Isi aduce aminte de biserica Sf. Vineri, a fost acolo cand au demolat-o. Stie de tribunalul pe care e acum hala, de cinematograful Tomis. Dupa ’90 a furat meserie si a lucrat ajutor de zidar la chioscurile construite in zona, dar le-a daramat Basescu. A lucrat si la patron, doi de aveau un magazin. Le-a castigat increderea cand nu a fugit cu bani ce erau la vedere, probabil l-au testat. A mers un timp, cara marfa, dar cand s-a vandut Unirea au disparut si patronii cu magazinul lor.

“Roacare, patidu’ te vrea tuns!” repeta intr-una, mai ales cand nu are ce sa spuna. Linistit si ametit de punga, intr-un colt al “apartamentului” de la Orhideea, pe “canapea”, asa din senin si cu un zambet voalat: roacare, partidu’ te vrea tuns! O stie dintr-o reclama, are televizor in vitrina mall-ului din apropiere unde se mai duce seara sa se uite. Ii place vorba, se potriveste cu pletele lui. Isi plimba mandru mana prin par aproape de fiecare data cand o spune.

Apartamentul este peste drum, stau mai multi acolo, vreo 20 de insi si un milion de alte vietati. Este un canal de 10 metri patrati cu doua capace in chip de luminator. Au resturi de canapele adunate de pe oriunde si incalzire non stop. Doua tevi enorme trec prin incapere, iarna e bine pentru ca sunt tevi de apa calda dar vara sunt 80 de grade inauntru. Oricum nu mai conteaza pentru ca le inchid anul asta, vede el ce face la iarna. Pe peretii de beton sunt inca atarnate doua ornamente albastre de brad, de la revelion. Nu stie sigur cum au sarbatorit ceilalti, e liber de doar patru luni. I-au dat drumul prin februarie.

Elena e cu altul acum si e recasatorita. El isi viziteaza copiii cand poate dar pe ea e suparat. Nu pentru ca e cu altul ci pentru ca a incercat sa vanda baiatul cu doua milioane ca sa isi bage in vena.

Roacare, partidu’ te vrea tuns!

Eugen Vochita fotografiat in locuinta sa din zona Orhideea, Bucuresti 2008

Eugen Vochita fotografiat in locuinta sa din zona Orhideea. Bucuresti, Iunie 2008

23 Replies to “O altfel de vedeta sau “Roacare, partidu’ te vrea tuns!””

  1. Cutremuratoare poveste… Cat despre fotografie, imi place cum l-ai incadrat in mantia de lumina. Superb, felicitari.

  2. eu s convinsa ca omul este profund fericit!!!cat despre “star in lumea lui”…? si vedetele noastre(din romanica) ce sunt? …tot vedete in lumea lor….partea cu copii lui e cu adevarat neagra.Si acum poza….hhh poza este ff misto si ma bucur mult ca am dat peste blogul tau, alex. am niste poze pe care mi le ai facut tu acum multi ani:)…te ai facut mare bravo tie:*

  3. nu consider ca trebuie sa fii jurnalist ca sa descrii in cuvinte o realitate pe care o vezi zi de zi.. si chiar ca imaginea fara text ar fii imcompleta ! felicitari once more :)

  4. parca noi suntem programati sa ii ignoram in tacere, dar din cand in cand mai vine unul ca tine si te trage de maneca, iti zambeste putin cu lumina si te face sa te uiti putin prin jur.tare tricoul cu pnl.nice one, mister grinch:)

  5. eu vreau sa stiu si povestea “making of”.
    cum ai dat de el, cum ai intrat la ei, ai intampinat probleme?
    de mult imi doresc sa intru’n lumea lor si sa impartasesc povesti.

  6. o poza poate face cat 1000 de cuvinte ..f trista povetea..shi chiar shi eu as fi curioasa cum ai reusit sa intri in contact cu el shi sai afli povetsea vietii…felicitarii inca 1 data

  7. buna!
    multumesc ca ai aratat o parte din relitatea in care traim . eu lucrez cu asfel de persoane pe care toata lumea i a uita sau isi mai aduc aminte de ei pe la sarbatori *ca doar da bine la imagine*
    dak te intereseaza sa ti largesti cercul de prienten din aceasta categorie ……:)

  8. Felicitari pt proiect… abia astept sa iasa
    esti un tip extraordinar de talentat!
    succes

  9. Interesant postul…stii, mi-a fost greu ce sa aleg sa fac prima data: sa citesc sau sa analizez pozele…interesanta ideea…cu toate astea, sunt curioasa de proiect…

Comments are closed.