Comments on: 1964 sau Un american la Bucuresti http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/ Please note, my portfolio is published at www.alexgalmeanu.com Tue, 09 Mar 2010 00:07:35 +0200 http://wordpress.org/?v=2.9.1 hourly 1 By: Lira Cristian http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54660 Lira Cristian Sun, 14 Feb 2010 20:14:07 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54660 Domnule Gabriel C Sunt intr-adevar amintiri deosebite. In 64 aveam 16 ani si locuiam tot la casa cu curte in cartierul Crangasi. Iarna intr-adevar era mai greu,cu lemne,carbuni,cenusa si toate cele, dar vara era o frumusete,curticica se umplea de flori si de viata. Veneam uneori la Obor cu parintii si cu sora mea mai mica,la mosi, unde pe noi ne dadeam in calusei ,apoi ne tratam cu mici si bere la vreun gratar din nenumaratele care te atrageau cu mirosul . Hala de carne de la obor era renumita ,noi faceam piata de duminica de multe ori la Matache macelaru unde era si o hala de carne,care cred ca mai e si azi in picioare,era deasemenea o abundenta de produse si de tarani producatori, mai ales toamna cand apareau mustariile si cand ne duceau si pe noi parintii la pastrama si o cana de must. Aprovizionarea cu carne si peste proaspat ,vara,nu era o problema deoarece existau peste tot locuri unde se vindeau blocuri de gheata,cam de-un metru, la in ceput naturala,din lacurile din jur,iar mai tarziu de la fabrica, costau 1 leu . Cu ajutorul ghetii,vara,toate carciumile aveau vinul si berea racite in renumitele frapiere care se asezau langa fiecare masa Imaginile din poze cu terase de vara erau foarte frecvente,un se prea consuma bere,oamenii obisnuiau sa comande o litra,o jumate sau o sticla, de vin cu sifon si gheata,se bea sprit rece cu sau fara gustari.coniac,cafea;iar in serile frumoase sau in zile de leafa, era o problema sa gasesti o masa libera . In drumul de acasa pana la piata Crangasi,unde ma trimetea mama dupa cumparaturi marunte,treceam pe langa o carciumioara de cartier, i se zicea “LA FRAIERU”.unde ma uimea sa vad ca avea pe tejghea un castronel cu masline,unul cu oua fierte,iar in geam siruri cu “TIRI”niste pestisori subtiri si uscati care puteau fi consumati de clienti dupa pofta inimii Prin 60 s-a inceput construire blocurilor de trei si patru etaje din Floreasca, Tei, Pajura, Giulesti,s.a ,care devenisera cu mult mai confortabile decat foarte multe case particulare care nu veau canalizare,apa,caldura,etc de aia si erau foarte cautate Despre imaginile prezentate as avea cateva precizari de facut,mai ales ca in zona ma plimbam deseori si ma mai plimb si acum cu placere In acea perioada aparusera foarte multe produse rusesti de foarte buna calitate printre care si aparatura foto,aparate,filme,hartie,s.a,care erau la preturi acceptabile,eu insumi am primitatunci un aparat cu film ingust « FED « pe care il mai am si acum intr-un fund de dulap,chiar si poze stereografice aduceau colegii mei la scoala si le priveam printr-un binocular de carton presat special. Dupa ce am primit aparatul foto am inceput sa invat secretele fotografiei in special in laboratorul liceului asa ca aveam o sumedenie de poze din excursii si drumetii,cu care am castigat si primii mei bani de buzunar Troleibuzul de la universitate era prima generatie de mijloace de transport in comun facute la uzinele Tudor Vladimirescu,deosebit de apreciate,cu mult mai bune decat autobuzele cehesti Tatra din imaginea anterioara care de multe ori ramaneau in pana si obligau barbatii din interior sa dea o mana de ajutor la inpins. Cred ca nu ne mai uitam de mult la aparatul de fotografiat ca la minunea de la Maglavid O suta de metri mai in spate era cladirea CCA,fostul Cercul Militar,unde pe langa restaurant si gradina de vara de elita, se instalase la nivelul cel mai inalt,la fatada, un panou imens de becuri care putea fi comandat sa transmita seara, cursiv,textele celor mai inportante stiri ,filme,teatre,vremea,si chiar reclame,era spectaculos. Intr-adevar tulburatoare imaginea blocului unde au murit Caragiu si Bocanet, mare regizor de spectacole de divertisment TV In imaginea cu femeia care matura strada, cred ca era mai degraba o salariata de la vreunul din numeroasele chioscuri de ziare sau suveniruri de pe trotuar,care avea obligatia sa tina curat in zona ei de lucru.,cum se vede si in imaginea cu magazinul Eva in fundal,oricum era curatenie deosebita. Bulevardul Kisseleff arata absolut identic si acum,cu exceptia numarului si marcilor masinilor,era si este si acum un loc de promenada deosebit pentru bucuresteni iar la primirile oficiale era locul unde locuitorii bucurestiului isi intampinau vizitatorii dupa cum erau obiceiurile vremii. Personal am participat la o multime de astfel de evenimente, chiar si la sosirea Inparatului Etiopiei dar nu mi s-au parut niciodata altceva decat gesturi de politete. Pacat ca majoritatea mesajelor sufera de spionita, dupa cum se vede si in poze,la vremea aia,chiar in ziua vizitei un erau cine stie ce masuri de securitate,asa ca in zilele celelalte publicul interesat putea vizita aeroportul,mai ales ca era nou si frumos si chiar se admirau avioanele stationate de aproape. In conparatie cu celelalte capitale intr-adevar Bucurestiul nu a fost gospodarit cum se cuvine chiar avand in vedere pozitia ,solul,etc,a avut si numai ghinioane,doua cutremure mari,devastatoare,cea mai mare parte a cladirilor vechi fiind constuite pe structura de lemn sau caramida nu au putut rezista, plus smechereala asta a miticilor de dupa razboi,fara scrupule si fara limite la care nu rezista nimic. In fond, am fost cu totii partasi la crimele comunismului asa cum suntem acum partasi prin acceptare la crimele capitalismului.Poate e un blestem Domnule Gabriel C

Sunt intr-adevar amintiri deosebite.
In 64 aveam 16 ani si locuiam tot la casa cu curte in cartierul Crangasi.
Iarna intr-adevar era mai greu,cu lemne,carbuni,cenusa si toate cele,
dar vara era o frumusete,curticica se umplea de flori si de viata.
Veneam uneori la Obor cu parintii si cu sora mea mai mica,la mosi,
unde pe noi ne dadeam in calusei ,apoi ne tratam cu mici si bere la
vreun gratar din nenumaratele care te atrageau cu mirosul .
Hala de carne de la obor era renumita ,noi faceam piata
de duminica de multe ori la Matache macelaru unde era si o hala de
carne,care cred ca mai e si azi in picioare,era deasemenea o abundenta
de produse si de tarani producatori, mai ales toamna cand apareau mustariile
si cand ne duceau si pe noi parintii la pastrama si o cana de must.
Aprovizionarea cu carne si peste proaspat ,vara,nu era o problema deoarece
existau peste tot locuri unde se vindeau blocuri de gheata,cam de-un metru,
la in ceput naturala,din lacurile din jur,iar mai tarziu de la fabrica, costau 1 leu .
Cu ajutorul ghetii,vara,toate carciumile aveau vinul si berea racite in
renumitele frapiere care se asezau langa fiecare masa
Imaginile din poze cu terase de vara erau foarte frecvente,un se prea
consuma bere,oamenii obisnuiau sa comande o litra,o jumate sau o sticla,
de vin cu sifon si gheata,se bea sprit rece cu sau fara gustari.coniac,cafea;iar
in serile frumoase sau in zile de leafa, era o problema sa gasesti o masa libera .
In drumul de acasa pana la piata Crangasi,unde ma trimetea mama
dupa cumparaturi marunte,treceam pe langa o carciumioara de cartier,
i se zicea “LA FRAIERU”.unde ma uimea sa vad ca avea pe tejghea
un castronel cu masline,unul cu oua fierte,iar in geam siruri cu “TIRI”niste
pestisori subtiri si uscati care puteau fi consumati de clienti dupa pofta inimii
Prin 60 s-a inceput construire blocurilor de trei si patru etaje din Floreasca,
Tei, Pajura, Giulesti,s.a ,care devenisera cu mult mai confortabile decat
foarte multe case particulare care nu veau canalizare,apa,caldura,etc de
aia si erau foarte cautate
Despre imaginile prezentate as avea cateva precizari de facut,mai ales ca in
zona ma plimbam deseori si ma mai plimb si acum cu placere
In acea perioada aparusera foarte multe produse rusesti de foarte buna calitate
printre care si aparatura foto,aparate,filme,hartie,s.a,care erau la preturi
acceptabile,eu insumi am primitatunci un aparat cu film ingust « FED « pe care
il mai am si acum intr-un fund de dulap,chiar si poze stereografice aduceau
colegii mei la scoala si le priveam printr-un binocular de carton presat special.
Dupa ce am primit aparatul foto am inceput sa invat secretele fotografiei in
special in laboratorul liceului asa ca aveam o sumedenie de poze din excursii
si drumetii,cu care am castigat si primii mei bani de buzunar
Troleibuzul de la universitate era prima generatie de mijloace de transport in comun
facute la uzinele Tudor Vladimirescu,deosebit de apreciate,cu mult mai bune decat
autobuzele cehesti Tatra din imaginea anterioara care de multe ori ramaneau in pana
si obligau barbatii din interior sa dea o mana de ajutor la inpins.
Cred ca nu ne mai uitam de mult la aparatul de fotografiat ca la minunea de la Maglavid
O suta de metri mai in spate era cladirea CCA,fostul Cercul Militar,unde pe langa
restaurant si gradina de vara de elita, se instalase la nivelul cel mai inalt,la fatada,
un panou imens de becuri care putea fi comandat sa transmita seara, cursiv,textele celor mai inportante stiri ,filme,teatre,vremea,si chiar reclame,era spectaculos.
Intr-adevar tulburatoare imaginea blocului unde au murit Caragiu si Bocanet, mare
regizor de spectacole de divertisment TV
In imaginea cu femeia care matura strada, cred ca era mai degraba o salariata de la vreunul din numeroasele chioscuri de ziare sau suveniruri de pe trotuar,care avea obligatia sa tina curat in zona ei de lucru.,cum se vede si in imaginea cu magazinul
Eva in fundal,oricum era curatenie deosebita.
Bulevardul Kisseleff arata absolut identic si acum,cu exceptia numarului si marcilor masinilor,era si este si acum un loc de promenada deosebit pentru bucuresteni iar la
primirile oficiale era locul unde locuitorii bucurestiului isi intampinau vizitatorii
dupa cum erau obiceiurile vremii.
Personal am participat la o multime de astfel de evenimente, chiar si la sosirea
Inparatului Etiopiei dar nu mi s-au parut niciodata altceva decat gesturi de politete.
Pacat ca majoritatea mesajelor sufera de spionita, dupa cum se vede si in poze,la
vremea aia,chiar in ziua vizitei un erau cine stie ce masuri de securitate,asa ca in
zilele celelalte publicul interesat putea vizita aeroportul,mai ales ca era nou si
frumos si chiar se admirau avioanele stationate de aproape.
In conparatie cu celelalte capitale intr-adevar Bucurestiul nu a fost gospodarit cum
se cuvine chiar avand in vedere pozitia ,solul,etc,a avut si numai ghinioane,doua cutremure mari,devastatoare,cea mai mare parte a cladirilor vechi fiind constuite
pe structura de lemn sau caramida nu au putut rezista, plus smechereala asta a
miticilor de dupa razboi,fara scrupule si fara limite la care nu rezista nimic.
In fond, am fost cu totii partasi la crimele comunismului asa cum
suntem acum partasi prin acceptare la crimele capitalismului.Poate e un blestem

]]> By: Alex http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54644 Alex Tue, 09 Feb 2010 23:54:41 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54644 Superbe poze!!! M-am gandit ca ar arata frumos in forma asta: http://www.youtube.com/watch?v=zjx3dsibSZc Superbe poze!!! M-am gandit ca ar arata frumos in forma asta:
http://www.youtube.com/watch?v=zjx3dsibSZc

]]> By: Gabriel C. http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54622 Gabriel C. Fri, 05 Feb 2010 21:38:37 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54622 Recunosc cu multa placere si nostalgie toate locurile din poze. 1964... atunci eram inainte cu un an de a merge la scoala (la 7 ani) si tin minte ca stateam in apropiere de Calea Mosilor, pe Calusei. In vremea aceea, locuiam cu chirie, la proprietar, cu WC in curte si cismea. Cu toate astea noua, copii fiind, nu ne pasa prea mult. Parintii in schimb vorbeau mereu de viata frumoasa de la bloc, cu apa calda si calorifer, "la conditii" cum se spunea pe atunci. Dar eu si acum imi aduc aminte ce placere era sa stau langa soba in care ardea focul. Cred ca eram prin clasa a treia, cand ai nostri faceau focul in soba si apoi plecau la serviciu, iar noi ramaneam singuri acasa. Si niciodata nu s-a intamplat nici cel mai mic incident, nu umblam la soba, nu o deschideam si nu puneam mana pe ea. Pe atunci mancarea nu numai ca nu era o problema, dar ai mei nu cumparau niciodata carne congelata, luau doar proaspata de la Hala Obor. In rest nu ne permiteam prea multe, parintii neavand salarii prea mari. In schimb tata, care era mare iubitor de arta, ne ducea aproape in fiecare duminica pe la muzeele din Bucuresti sau pe la anticariate, o buna parte din banii lui de prime se ducea pe carti rare de anticariat. Cand ne-am luat televizor (in rate), un National cu piese japoneze, a fost mare sarbatoare. Asa am urmarit serialele de sambata: Evadatul (in spaniola), Sfantul, Razbunatorii, Mannix sau cele pentru copii Marine boy, XL-5, Ivanhoe ori Capitanul Val Virtej sau Daniela si Aschiuta. Cand ne-am mutat "la conditii" in 1972, a fost pentru noi un pas inainte, chiar daca plecasem din centru la marginea orasului. Deja eram mari, eu aveam 14 ani sora mea 13, nu mai puteam sta inghesuiti. Acum aveam fiecare camera lui, era altceva. Totusi, pana atunci, batusem cu prietenii de pe strada tot centrul orasului, de la hala Traian la Gara de est, nu mai zic de Foisorul de Foc sau Piata Obor unde mergeam La Mosi sau la "Ziua Recoltei", care erau la doi pasi de casa, apoi bulevardul cu cinematografele cele multe, mai ales Timpuri noi unde luai un bilet de 1,50 lei si puteai sa stai in continuare. Asa am vazut "Tarzan, omul junglei" de 3 ori la rand. Sau partea de nord cu Herastrau si cu strandurile Tineretului sau Bordei. Intr-adevar, distractiile erau mai putine, dar cu atat mai intens le traiam pe fiecare. Desigur, imi dau seama ca timpul nu sta in loc, eu insumi lucrez intr-un domeniu progresist, ca sa zic asa, cu toate astea tare mi-as fi dorit sa avem niste autoritati care sa conserve centrul istoric al orasului, asa cum s-a facut in alte capitale. Varsovia este poate, cel mai bun exemplu. Acolo s-a construit enorm in ultimii 20 de ani, tot felul de cladiri care mai de care mai moderne si mai inalte, in felul asta, practic s-a mutat atentia firmelor catre un nou centru administrativ si de afaceri. In acest timp, centrul istoric este pastrat cu sfintenie, de altfel el a fost in mare parte reconstruit dupa razboi. Pe acolo se plimba o multime de turisti straini care cumpara suveniruri sau pur si simplu beau o cafea intr-o atmosfera medievala, absolut incantatoare. Bine, nici nu cred ca ar fi cutezat vreun primar sa dea autorizatie de construire intr-o zona Patrimoniu UNESCO. Si cand ma gandesc ca la noi sunt doar cateva stradute pline de tigani (Lipscani, Gabroveni, Covaci, etc) si nu suntem in stare de 20 de ani sa le refacem iar cladirile stau sa cada. Intre timp au inceput sa apara tot felul de constructii de beton, desi zona ar trebui sa fie neconstruibila (conform legii). Dupa care imi aduc aminte ca doar in Romania exista un asa dispret fata de lege, cum nu cred ca mai exista in vreo tara, din UE sau de aiurea. Vezi si constructiile mamut, lipite practic de Catedrala Sfantul Iosif si Biserica Armeneasca. Si mai sunt destule exemple. Nu trebuie decat sa cauti sa vezi cum au ajuns unii primari, dupa ce au venit la primarie coate-goale, sa plece super-bogati si traiasca fara griji dupa ce si-au terminat mandatul, si atunci se explica. Doar traim in tara unde, daca spaga e corecta, totul e posibil. Recunosc cu multa placere si nostalgie toate locurile din poze. 1964… atunci eram inainte cu un an de a merge la scoala (la 7 ani) si tin minte ca stateam in apropiere de Calea Mosilor, pe Calusei. In vremea aceea, locuiam cu chirie, la proprietar, cu WC in curte si cismea. Cu toate astea noua, copii fiind, nu ne pasa prea mult. Parintii in schimb vorbeau mereu de viata frumoasa de la bloc, cu apa calda si calorifer, “la conditii” cum se spunea pe atunci. Dar eu si acum imi aduc aminte ce placere era sa stau langa soba in care ardea focul. Cred ca eram prin clasa a treia, cand ai nostri faceau focul in soba si apoi plecau la serviciu, iar noi ramaneam singuri acasa. Si niciodata nu s-a intamplat nici cel mai mic incident, nu umblam la soba, nu o deschideam si nu puneam mana pe ea. Pe atunci mancarea nu numai ca nu era o problema, dar ai mei nu cumparau niciodata carne congelata, luau doar proaspata de la Hala Obor. In rest nu ne permiteam prea multe, parintii neavand salarii prea mari. In schimb tata, care era mare iubitor de arta, ne ducea aproape in fiecare duminica pe la muzeele din Bucuresti sau pe la anticariate, o buna parte din banii lui de prime se ducea pe carti rare de anticariat. Cand ne-am luat televizor (in rate), un National cu piese japoneze, a fost mare sarbatoare. Asa am urmarit serialele de sambata: Evadatul (in spaniola), Sfantul, Razbunatorii, Mannix sau cele pentru copii Marine boy, XL-5, Ivanhoe ori Capitanul Val Virtej sau Daniela si Aschiuta. Cand ne-am mutat “la conditii” in 1972, a fost pentru noi un pas inainte, chiar daca plecasem din centru la marginea orasului. Deja eram mari, eu aveam 14 ani sora mea 13, nu mai puteam sta inghesuiti. Acum aveam fiecare camera lui, era altceva. Totusi, pana atunci, batusem cu prietenii de pe strada tot centrul orasului, de la hala Traian la Gara de est, nu mai zic de Foisorul de Foc sau Piata Obor unde mergeam La Mosi sau la “Ziua Recoltei”, care erau la doi pasi de casa, apoi bulevardul cu cinematografele cele multe, mai ales Timpuri noi unde luai un bilet de 1,50 lei si puteai sa stai in continuare. Asa am vazut “Tarzan, omul junglei” de 3 ori la rand. Sau partea de nord cu Herastrau si cu strandurile Tineretului sau Bordei. Intr-adevar, distractiile erau mai putine, dar cu atat mai intens le traiam pe fiecare. Desigur, imi dau seama ca timpul nu sta in loc, eu insumi lucrez intr-un domeniu progresist, ca sa zic asa, cu toate astea tare mi-as fi dorit sa avem niste autoritati care sa conserve centrul istoric al orasului, asa cum s-a facut in alte capitale. Varsovia este poate, cel mai bun exemplu. Acolo s-a construit enorm in ultimii 20 de ani, tot felul de cladiri care mai de care mai moderne si mai inalte, in felul asta, practic s-a mutat atentia firmelor catre un nou centru administrativ si de afaceri. In acest timp, centrul istoric este pastrat cu sfintenie, de altfel el a fost in mare parte reconstruit dupa razboi. Pe acolo se plimba o multime de turisti straini care cumpara suveniruri sau pur si simplu beau o cafea intr-o atmosfera medievala, absolut incantatoare. Bine, nici nu cred ca ar fi cutezat vreun primar sa dea autorizatie de construire intr-o zona Patrimoniu UNESCO. Si cand ma gandesc ca la noi sunt doar cateva stradute pline de tigani (Lipscani, Gabroveni, Covaci, etc) si nu suntem in stare de 20 de ani sa le refacem iar cladirile stau sa cada. Intre timp au inceput sa apara tot felul de constructii de beton, desi zona ar trebui sa fie neconstruibila (conform legii). Dupa care imi aduc aminte ca doar in Romania exista un asa dispret fata de lege, cum nu cred ca mai exista in vreo tara, din UE sau de aiurea. Vezi si constructiile mamut, lipite practic de Catedrala Sfantul Iosif si Biserica Armeneasca. Si mai sunt destule exemple. Nu trebuie decat sa cauti sa vezi cum au ajuns unii primari, dupa ce au venit la primarie coate-goale, sa plece super-bogati si traiasca fara griji dupa ce si-au terminat mandatul, si atunci se explica. Doar traim in tara unde, daca spaga e corecta, totul e posibil.

]]> By: Gabriel C. http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54621 Gabriel C. Fri, 05 Feb 2010 19:45:09 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54621 @D-na Moeller: O corectura: "tomberon" este cuvantul corect= un recipient de tabla semicilindric, cu doua roti si care se descarca prin rasturnare in jurul osiei. In nici un caz "tulumba" care este un accesoriu specific pompierilor (este o pompa cu furtun). @D-na Moeller: O corectura: “tomberon” este cuvantul corect= un recipient de tabla semicilindric, cu doua roti si care se descarca prin rasturnare in jurul osiei. In nici un caz “tulumba” care este un accesoriu specific pompierilor (este o pompa cu furtun).

]]> By: Magdalena-Adelina Radulescu-Moeller http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54564 Magdalena-Adelina Radulescu-Moeller Mon, 11 Jan 2010 16:35:59 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54564 http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil

]]> By: Magdalena-Adelina Radulescu-Moeller http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54484 Magdalena-Adelina Radulescu-Moeller Fri, 25 Dec 2009 01:25:03 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54484 Cateva corecturi si adaosuri: Am folosit gresit cuvantul "tomberon" ptr. caruciorul cu roti imense ce se folosea la transportul gunoiului de pe strazi. Ar fi trebuit sa scriu "TULUMBA", fiindca acel carut "grosolan" facea f. mult zgomot cand se rostogolea pe strazi, mai ales ca nu toate erau inca asfaltate. Cuvantul "TOMBERON" a aparut mai tarziu, fiind imprumutat din limba franceza si folosit ptr. "containerele" particulare ce au inlocuit traditionala "lada de gunoi". Florian Pittis avea 21 de ani in 1964 (nascut pe 4.10.1943) si era inca un student necunoscut de la IATC. Comentariile au fost postate din gresala de mai multe ori ptr. ca serverul nu le-a acceptat mereu si/sau imediat, astfel ca am pierdut si f. mult text pe care a trebuit sa-l rescriu neputand repeta intotdeauna forma lui ideala. Idem unele greseli legate de "inteligenta" aparatului ce "anticipeaza" si/sau schimba el insusi - din pacate - forma corecta. Lira Cristian says: 12 October, 2009 at 13:26 ....astept semnalul pentru dialoguri inteligente... Eu am scris despre STATISTICA unui INTREG POPOR in decrestere de 10 cm in MEDIE. Aceasta ar trebui sa dea f. mult de gandit FIECARUIA, si totusi se insista in continuare ca poate eu "as fi mancat mai prost" fiindca parintii mei fusesera pensionati si/sau dati afara... Noi eram "bine situati" fiindca aveam O CASA, incalzita ce e drept cu lemne, dar cu GRADINA si POMI FRUCTIFERI din care mancam toata vara. Cea mai mare parte din SALARII se duce pe LOCUIT si oricum nu se poate compara o locuinta la bloc cu o casa. Dupa rezultatele cercetarilor din ultima vreme insa, HRANA strabunilor se rasfrange in CATEVA GENERATII urmatoare! Luati mai bine aminte despre ce scriu fara a vrea sa fac vreo propaganda de nici-un fel, dar fiti si mai atenti la ce scrieti. Pe langa procesul de gandire necesar anterior mai este necesar si respectul ptr. forma de exprimare. PACE, SANATATE si PROSPERITATE tuturor. PS Numele MÖLLER precum MÜLLER se scriu cu "o" respectiv "u" si doua puncte deasupra (numite "Umlaut") in limba germana- Ambele inseamna, precum si numele de MILLER din limba engleza, tot MORAR, dar transcrise electronic devin MOELLER respectiv MUELLER. Cateva corecturi si adaosuri:
Am folosit gresit cuvantul “tomberon” ptr. caruciorul cu roti imense ce se folosea la transportul gunoiului de pe strazi. Ar fi trebuit sa scriu “TULUMBA”, fiindca acel carut “grosolan” facea f. mult zgomot cand se rostogolea pe strazi, mai ales ca nu toate erau inca asfaltate. Cuvantul “TOMBERON” a aparut mai tarziu, fiind imprumutat din limba franceza si folosit ptr. “containerele” particulare ce au inlocuit traditionala “lada de gunoi”.
Florian Pittis avea 21 de ani in 1964 (nascut pe 4.10.1943) si era inca un student necunoscut de la IATC.
Comentariile au fost postate din gresala de mai multe ori ptr. ca serverul nu le-a acceptat mereu si/sau imediat, astfel ca am pierdut si f. mult text pe care a trebuit sa-l rescriu neputand repeta intotdeauna forma lui ideala. Idem unele greseli legate de “inteligenta” aparatului ce “anticipeaza” si/sau schimba el insusi – din pacate – forma corecta.

Lira Cristian says: 12 October, 2009 at 13:26
….astept semnalul pentru dialoguri inteligente…

Eu am scris despre STATISTICA unui INTREG POPOR in decrestere de 10 cm in MEDIE. Aceasta ar trebui sa dea f. mult de gandit FIECARUIA, si totusi se insista in continuare ca poate eu “as fi mancat mai prost” fiindca parintii mei fusesera pensionati si/sau dati afara… Noi eram “bine situati” fiindca aveam O CASA, incalzita ce e drept cu lemne, dar cu GRADINA si POMI FRUCTIFERI din care mancam toata vara. Cea mai mare parte din SALARII se duce pe LOCUIT si oricum nu se poate compara o locuinta la bloc cu o casa.
Dupa rezultatele cercetarilor din ultima vreme insa, HRANA strabunilor se rasfrange in CATEVA GENERATII urmatoare! Luati mai bine aminte despre ce scriu fara a vrea sa fac vreo propaganda de nici-un fel, dar fiti si mai atenti la ce scrieti. Pe langa procesul de gandire necesar anterior mai este necesar si respectul ptr. forma de exprimare.
PACE, SANATATE si PROSPERITATE tuturor.

PS Numele MÖLLER precum MÜLLER se scriu cu “o” respectiv “u” si doua puncte deasupra (numite “Umlaut”) in limba germana- Ambele inseamna, precum si numele de MILLER din limba engleza, tot MORAR, dar transcrise electronic devin MOELLER respectiv MUELLER.

]]> By: Lira Cristian http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54170 Lira Cristian Sun, 25 Oct 2009 21:03:46 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54170 d-na/d-leBerty Mi-aduc aminte de electromecanicii de la telefoane care erau f bine pregatiti,un fel de elita telefoanelor,si ca pe ei cadea toata raspunderea . Erau f usor de recunoscut in bucuresti pt ca umblau cu acel aparat special,un fel de receptor cu disc cu care verificau legaturile telef. In perioada aia eram elev de liceu si bateam bulevardele duminicala la filme sau la cate-o bere si d-un leu carpati,ce viata… d-na/d-leBerty
Mi-aduc aminte de electromecanicii de la telefoane care erau f bine pregatiti,un fel de elita telefoanelor,si ca pe ei cadea toata raspunderea .
Erau f usor de recunoscut in bucuresti pt ca umblau cu acel aparat special,un fel de receptor cu disc cu care verificau legaturile telef.
In perioada aia eram elev de liceu si bateam bulevardele duminicala la filme sau la
cate-o bere si d-un leu carpati,ce viata…

]]> By: Lira Cristian http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54168 Lira Cristian Sun, 25 Oct 2009 19:53:29 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54168 Stimata d-na Moller sau Moeller La acest subiect cea mai mare greseala este sa generalizam,nu toti oamenii aveau acelas standard de trai,aceleasi posibilitati,nu toti taranii erau colectivizati,nu toti cei care traiau in acea perioada erau hoti,… Parerea mea este ca intr-adevar au existat ,asa cum spuneti foarte miulte canalii care s-au ridicat la umbra regimului,au fost intr-adevar foarte multe categorii sociale care au avut f mult de suferit,dar asta era rezultatul schinbarii sociale. Faptul ca dv ati avut,din pacate, o situatie mai dificila este cat se poate de regretabil dar fiecare s-a adaptat cum a putut,a gasit modalitatile proprii de existenta,gasind refugiu in arta,muzica,literatura, iar oamenii obisnuiti, ca unii dintre cei care scriu si chiar subsemnatul,nu stateam toata ziua sa ne plangem,traiam normal,ne bucuram de sarbatori,in concedii,de viata,fara sa fim calai ai regimului. Stimata d-na Moller sau Moeller
La acest subiect cea mai mare greseala este sa generalizam,nu toti oamenii aveau acelas standard de trai,aceleasi posibilitati,nu toti taranii erau colectivizati,nu toti cei care traiau in acea perioada erau hoti,…
Parerea mea este ca intr-adevar au existat ,asa cum spuneti foarte miulte canalii care s-au ridicat la umbra regimului,au fost intr-adevar foarte multe categorii sociale care au avut f mult de suferit,dar asta era rezultatul schinbarii sociale.
Faptul ca dv ati avut,din pacate, o situatie mai dificila este cat se poate de regretabil dar fiecare s-a adaptat cum a putut,a gasit modalitatile proprii de existenta,gasind refugiu in arta,muzica,literatura, iar oamenii obisnuiti, ca unii dintre cei care scriu si chiar subsemnatul,nu stateam toata ziua sa ne plangem,traiam normal,ne bucuram de sarbatori,in concedii,de viata,fara sa fim calai ai regimului.

]]> By: Magdalena Radulescu-Moeller http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54158 Magdalena Radulescu-Moeller Fri, 23 Oct 2009 15:39:31 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54158 Stimate dle Lira, Vad ca bati cam in retragere. Nici eu nu vreau sa polemizez, dar nu pot sa nu atrag atentia, sa corectez, chiar si ceeace am scris eu, dac-am gresit, nici sa las asa IMPRESIILE si PARERILE unora, care se mai si falesc cu chefurile mari ce le trageau, fiindca automat ar trebui sa se-ntrebe fiecare, oare CE-OR FI FOST PARINTII LOR??? Cu ce si-or fi castigat BANII? Si ce or fi primit ei oare? Bacsis, Mita, Spert, dar si cat or avea pe CONSTIINTA???... Angajati erau mai toti LA STAT, dar mai existau, pe langa MUNCITORI si SALARIATI, si cate-un LIBER PROFESIONIST, e drept cam putini, dar au mai fost, insa marea majoritate erau TARANI. Sa fi fost acestia atat de „instariti”, cand multi nu mai aveau nici case nici terenuri si nici vaci, fiindca s-e desfiintasera satele si pasunile ca sa se faca terenuri arabile, mutand pe roprietari la bloc, cu WC-uri comune la subsol. Si chiar daca mai avea vreo unul vre-o vaca, trebuiau sa predea cota de lapte astfel incat nu mai putea se dea o cana propriilor lor COPII!!!? Or fi fost pe la "Alimentara", la Carne, sau Chelneri, angajati pe la o Banca sau la IAL, sau poate faceau doar afaceri necurate? Mai degraba or fi fost insa pe la Partid sau pe la Securitate... Prin 1987 in orice caz am intalnit un doctor la mare, conferentiar universitar, care mi-a marturisit ca se facuse Membru de Partid, doar ca sa faca „CARIERA”. Lurarile le facea el, dar semnatura o punea profesorul care umfla si meritele, deci cariera... Acum plangea si se caia, fiindca nu-si mai putea hrani odraslele, zicand ca din acesta cauza INALTIMEA populatiei din Romania a scazut, iar oasele se-nmoaie... Romanii aveau deci toate sansele ca sa devina acum Pigmei! Si chiar se pare ca unii nici n-au fost scutiti de aceasta. Oricum n-a fost a bine, asa cum zis-au unii, mai ales ca n-o faceau nici macar din convingere, ci doar pentru PROFIT! Si eu am trait o viata f. modesta fiindca parintii mei erau in primul rand BATRANI, in al doilea au trebuit sa dreaga pierderile din Primul Mare Razboi, dar au fost si CONSTIINCIOSI si f. MUNCITORI, insa fiindc-au fost considerati ca "fosti" fusesera dati pe linia cea moarta... Nici mie nu-mi e rusine de MUNCA cinstita si nici de SARACIE, insa tata, fost inspector financiar al Capitalei la varsta de 33 de ani, ar fi putut deveni poate chiar si ministru, ca si mama, ca prof. de liceu cu examenele de capacitate inca din 1933, insa au fost DATI AFARA, locurile lor fiind luate de niste inculti doar cu cateva clase primare care se mai dadeau si MARI!... Sarmanii mei parintii au trait si au murit intr-o saracie lucie de necrezut, desi au muncit de-au snopit toata viata si mai aveau si casa lor cu 5 pomi in curte. Mama se imprumuta aproape in fiece luna la un vecin pe care l-am botezat „dl. Cumsecade” fiindca nu se ajungea cu banii, intr-o vreme cand nici nu se stia ce-i aia, cont la banca, fara a-si permite luxul de a petrece sau a iesi pe la restaurante. Si mama mea spargea lemne si facea focurile in sobe, frigand chiar o friptura acolo, cand avea, pana i-am putut trimite injector si boilere in 1970, ca sa-si faca incalzire centrala, dar ea-mi cusea si rochiile, spala de mana toata rufaria si cea de pat, pe la subsol, intr-un frig groaznic, si freca parchetul cu petrol dandu-l apoi cu wax... Mie, abia de a putut sa-mi dea, din cand in cand, cate-o prajitura, cand ieseam de la balet, insa ambii parinti ne-au crescut bine si ne-au dat o EDUCATIE buna. Nedreptate exista peste tot, dar cel mai mult ma doare cea din tara mea pe care am trait-o personal. Am fost si prin RDG, la rudele sotului, dar acolo saraciea si nenorocirile NU ERAU nici pe departe ATAT DE MARI CA-N ROMANIA! E drept ca nemtii au fost mereu „mai avansati” din multe puncte de vedere, dar multi primeau si bani si pachete de la rudele lor din RFG... Si ce, la granita romana nu se tragea? Mai stiu de cazul unei romance gravide ce a trecut totusi Dunarea innot ajungand la iugoslavi si a fost data inapoi, fiindca aveau conventie. Oare dta. stii cati au murit la noi??? De cand roata s-a-ntors insa, multi RDG-isti se fac "c-ar fi uitat" si-ar vrea ca TOTI SA UITE fiindc-au participat EI INSISI la oroarea generala. Pe langa sefii mari care-au scapat nepedepsiti, cu pensii mari, se mai descopera si azi milioane de INFORMANTI (IM=Inoffizieller Mitarbeiter) ce neaga sau minimalizeaza propriile FAPTELE criminale si MINCIUNILE GOGONATE ce le-au turnau in timp ce ei se imbuibau. Acuma asteapta si cer tocmai de la acel stat „capitalisto-fascist” pe care l-au combatut, adica tocmai de la DUSMANUL cel mai inversunat, luand de la cei ce au muncit aici cinstit ca sa faca si sa aibe, si tare mai sunt nemultumiti, ca nu li se da SI MAI MULT, ca si cum nu ei ar fi cauza nenorocirilor din ultimii 60 si de ani ce ne-a lovit pe toti... Dar ce-ar fi fost, daca parintii mei ar fi fost la INCHISOARE sau la CANAL, ca tatal regizorului Margineanu, ca sa dau doar un exemplu, fiindca filmele lui se pot viziona si intelege mai usor. „Tatal" va apare in 2010, dar vezi si linkurile despre el: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu, http://www.punctecardinale.ro/dec_2008/dec_2008_15.html, http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=280&Itemid=153&lang=ro), si despre fiu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu_(regizor). Si ce-ar fi fost pe noi, dac-ar fi fost morti!? Stimate dle Lira,
Vad ca bati cam in retragere. Nici eu nu vreau sa polemizez, dar nu pot sa nu atrag atentia, sa corectez, chiar si ceeace am scris eu, dac-am gresit, nici sa las asa IMPRESIILE si PARERILE unora, care se mai si falesc cu chefurile mari ce le trageau, fiindca automat ar trebui sa se-ntrebe fiecare, oare CE-OR FI FOST PARINTII LOR??? Cu ce si-or fi castigat BANII? Si ce or fi primit ei oare? Bacsis, Mita, Spert, dar si cat or avea pe CONSTIINTA???…
Angajati erau mai toti LA STAT, dar mai existau, pe langa MUNCITORI si SALARIATI, si cate-un LIBER PROFESIONIST, e drept cam putini, dar au mai fost, insa marea majoritate erau TARANI. Sa fi fost acestia atat de „instariti”, cand multi nu mai aveau nici case nici terenuri si nici vaci, fiindca s-e desfiintasera satele si pasunile ca sa se faca terenuri arabile, mutand pe roprietari la bloc, cu WC-uri comune la subsol. Si chiar daca mai avea vreo unul vre-o vaca, trebuiau sa predea cota de lapte astfel incat nu mai putea se dea o cana propriilor lor COPII!!!?
Or fi fost pe la “Alimentara”, la Carne, sau Chelneri, angajati pe la o Banca sau la IAL, sau poate faceau doar afaceri necurate? Mai degraba or fi fost insa pe la Partid sau pe la Securitate…
Prin 1987 in orice caz am intalnit un doctor la mare, conferentiar universitar, care mi-a marturisit ca se facuse Membru de Partid, doar ca sa faca „CARIERA”. Lurarile le facea el, dar semnatura o punea profesorul care umfla si meritele, deci cariera… Acum plangea si se caia, fiindca nu-si mai putea hrani odraslele, zicand ca din acesta cauza INALTIMEA populatiei din Romania a scazut, iar oasele se-nmoaie… Romanii aveau deci toate sansele ca sa devina acum Pigmei! Si chiar se pare ca unii nici n-au fost scutiti de aceasta. Oricum n-a fost a bine, asa cum zis-au unii, mai ales ca n-o faceau nici macar din convingere, ci doar pentru PROFIT!
Si eu am trait o viata f. modesta fiindca parintii mei erau in primul rand BATRANI, in al doilea au trebuit sa dreaga pierderile din Primul Mare Razboi, dar au fost si CONSTIINCIOSI si f. MUNCITORI, insa fiindc-au fost considerati ca “fosti” fusesera dati pe linia cea moarta… Nici mie nu-mi e rusine de MUNCA cinstita si nici de SARACIE, insa tata, fost inspector financiar al Capitalei la varsta de 33 de ani, ar fi putut deveni poate chiar si ministru, ca si mama, ca prof. de liceu cu examenele de capacitate inca din 1933, insa au fost DATI AFARA, locurile lor fiind luate de niste inculti doar cu cateva clase primare care se mai dadeau si MARI!… Sarmanii mei parintii au trait si au murit intr-o saracie lucie de necrezut, desi au muncit de-au snopit toata viata si mai aveau si casa lor cu 5 pomi in curte. Mama se imprumuta aproape in fiece luna la un vecin pe care l-am botezat „dl. Cumsecade” fiindca nu se ajungea cu banii, intr-o vreme cand nici nu se stia ce-i aia, cont la banca, fara a-si permite luxul de a petrece sau a iesi pe la restaurante. Si mama mea spargea lemne si facea focurile in sobe, frigand chiar o friptura acolo, cand avea, pana i-am putut trimite injector si boilere in 1970, ca sa-si faca incalzire centrala, dar ea-mi cusea si rochiile, spala de mana toata rufaria si cea de pat, pe la subsol, intr-un frig groaznic, si freca parchetul cu petrol dandu-l apoi cu wax… Mie, abia de a putut sa-mi dea, din cand in cand, cate-o prajitura, cand ieseam de la balet, insa ambii parinti ne-au crescut bine si ne-au dat o EDUCATIE buna.
Nedreptate exista peste tot, dar cel mai mult ma doare cea din tara mea pe care am trait-o personal. Am fost si prin RDG, la rudele sotului, dar acolo saraciea si nenorocirile NU ERAU nici pe departe ATAT DE MARI CA-N ROMANIA! E drept ca nemtii au fost mereu „mai avansati” din multe puncte de vedere, dar multi primeau si bani si pachete de la rudele lor din RFG…
Si ce, la granita romana nu se tragea? Mai stiu de cazul unei romance gravide ce a trecut totusi Dunarea innot ajungand la iugoslavi si a fost data inapoi, fiindca aveau conventie. Oare dta. stii cati au murit la noi???
De cand roata s-a-ntors insa, multi RDG-isti se fac “c-ar fi uitat” si-ar vrea ca TOTI SA UITE fiindc-au participat EI INSISI la oroarea generala. Pe langa sefii mari care-au scapat nepedepsiti, cu pensii mari, se mai descopera si azi milioane de INFORMANTI (IM=Inoffizieller Mitarbeiter) ce neaga sau minimalizeaza propriile FAPTELE criminale si MINCIUNILE GOGONATE ce le-au turnau in timp ce ei se imbuibau. Acuma asteapta si cer tocmai de la acel stat „capitalisto-fascist” pe care l-au combatut, adica tocmai de la DUSMANUL cel mai inversunat, luand de la cei ce au muncit aici cinstit ca sa faca si sa aibe, si tare mai sunt nemultumiti, ca nu li se da SI MAI MULT, ca si cum nu ei ar fi cauza nenorocirilor din ultimii 60 si de ani ce ne-a lovit pe toti…
Dar ce-ar fi fost, daca parintii mei ar fi fost la INCHISOARE sau la CANAL, ca tatal regizorului Margineanu, ca sa dau doar un exemplu, fiindca filmele lui se pot viziona si intelege mai usor. „Tatal” va apare in 2010, dar vezi si linkurile despre el: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu, http://www.punctecardinale.ro/dec_2008/dec_2008_15.html, http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=280&Itemid=153&lang=ro), si despre fiu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu_(regizor). Si ce-ar fi fost pe noi, dac-ar fi fost morti!?

]]> By: Magdalena Radulescu-Möller http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54157 Magdalena Radulescu-Möller Fri, 23 Oct 2009 14:45:11 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54157 Stimate dle Lira, Vad ca bati cam in retragere. Nici eu nu vreau sa polemizez, dar nu pot sa nu atrag atentia, sa corectez, chiar si ceeace am scris eu, dac-am gresit, nici sa las asa IMPRESIILE si PARERILE unora, care se mai si falesc cu chefurile mari ce le trageau, fiindca automat ar trebui sa se-ntrebe fiecare, oare CE-OR FI FOST PARINTII LOR??? Cu ce si-or fi castigat BANII? Si ce or fi primit ei oare? Bacsis, Mita, Spert, dar si cat or avea pe CONSTIINTA???... Angajati erau mai toti LA STAT, dar mai existau, pe langa MUNCITORI si SALARIATI, si cate-un LIBER PROFESIONIST, e drept cam putini, dar au mai fost, insa marea majoritate erau TARANI. Sa fi fost acestia atat de „instariti”, cand multi nu mai aveau nici case nici terenuri si nici vaci, fiindca s-e desfiintasera satele si pasunile ca sa se faca terenuri arabile, mutand pe roprietari la bloc, cu WC-uri comune la subsol. Si chiar daca mai avea vreo unul vre-o vaca, trebuiau sa predea cota de lapte astfel incat nu mai putea se dea o cana propriilor lor COPII!!!? Or fi fost pe la "Alimentara", la Carne, sau Chelneri, angajati pe la o Banca sau la IAL, sau poate faceau doar afaceri necurate? Mai degraba or fi fost insa pe la Partid sau pe la Securitate... Prin 1987 in orice caz am intalnit un doctor la mare, conferentiar universitar, care mi-a marturisit ca se facuse Membru de Partid, doar ca sa faca „CARIERA”. Lurarile le facea el, dar semnatura o punea profesorul care umfla si meritele, deci cariera... Acum plangea si se caia, fiindca nu-si mai putea hrani odraslele, zicand ca din acesta cauza INALTIMEA populatiei din Romania a scazut, iar oasele se-nmoaie... Romanii aveau deci toate sansele ca sa devina acum Pigmei! Si chiar se pare ca unii nici n-au fost scutiti de aceasta. Oricum n-a fost a bine, asa cum zis-au unii, mai ales ca n-o faceau nici macar din convingere, ci doar pentru PROFIT! Si eu am trait o viata f. modesta fiindca parintii mei erau in primul rand BATRANI, in al doilea au trebuit sa dreaga pierderile din Primul Mare Razboi, dar au fost si CONSTIINCIOSI si f. MUNCITORI, insa fiindc-au fost considerati ca "fosti" fusesera dati pe linia cea moarta... Nici mie nu-mi e rusine de MUNCA cinstita si nici de SARACIE, insa tata, fost inspector financiar al Capitalei la varsta de 33 de ani, ar fi putut deveni poate chiar si ministru, ca si mama, ca prof. de liceu cu examenele de capacitate inca din 1933, insa au fost DATI AFARA, locurile lor fiind luate de niste inculti doar cu cateva clase primare care se mai dadeau si MARI!... Sarmanii mei parintii au trait si au murit intr-o saracie lucie de necrezut, desi au muncit de-au snopit toata viata si mai aveau si casa lor cu 5 pomi in curte. Mama se imprumuta aproape in fiece luna la un vecin pe care l-am botezat „dl. Cumsecade” fiindca nu se ajungea cu banii, intr-o vreme cand nici nu se stia ce-i aia, cont la banca, fara a-si permite luxul de a petrece sau a iesi pe la restaurante. Si mama mea spargea lemne si facea focurile in sobe, frigand chiar o friptura acolo, cand avea, pana i-am putut trimite injector si boilere in 1970, ca sa-si faca incalzire centrala, dar ea-mi cusea si rochiile, spala de mana toata rufaria si cea de pat, pe la subsol, intr-un frig groaznic, si freca parchetul cu petrol dandu-l apoi cu wax... Mie, abia de a putut sa-mi dea, din cand in cand, cate-o prajitura, cand ieseam de la balet, insa ambii parinti ne-au crescut bine si ne-au dat o EDUCATIE buna. Am fost si prin RDG la rudele sotului, dar acolo nenorocirea NU ERA ASA DE MARE CA-N ROMANIA! E drept ca nemtii erau mai avansati din multe puncte de vedere, dar multi mai si primeau bani si pachete de la rudele lor din Vest... De cand roata s-a-ntors insa, multi se fac "c-ar fi uitat" si-ar vrea ca toti SA UITE c-au participat ei insisi la oroarea generala. Pe langa sefii mari care-au scapat nepedepsiti, cu pensii mari, se mai descopera si azi milioane de INFORMANTI (IM) ce neaga sau minimalizeaza propriile FAPTELE criminale si MINCIUNILE GOGONATE ce le turnau celorlalti in timp ce ei se imbuibau. Acuma asteapta si cer tocmai de la acel stat „capitalist” pe care l-au combatut, adica tocmai de la DUSMANUL cel mai inversunat, luand de la cei ce au muncit cinstit ca sa aibe, si tare mai sunt nemultumiti ca nu li se da SI MAI MULT, ca si cum nu ei ar fi cauza nenorocirilor acestora ce ne-a lovit pe toti... Dar ce-ar fi fost, daca parintii mei ar fi fost la INCHISOARE sau la CANAL, ca tatal regizorului Margineanu, ca sa dau doar un exemplu, fiindca filmele lui se pot viziona si intelege mai usor. „Tatal" va apare in 2010, dar vezi si linkurile despre el: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu, http://www.punctecardinale.ro/dec_2008/dec_2008_15.html, http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=280&Itemid=153&lang=ro), si despre fiu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu_(regizor). Si ce-ar fi fost pe noi, dac-ar fi fost morti!? Stimate dle Lira,
Vad ca bati cam in retragere. Nici eu nu vreau sa polemizez, dar nu pot sa nu atrag atentia, sa corectez, chiar si ceeace am scris eu, dac-am gresit, nici sa las asa IMPRESIILE si PARERILE unora, care se mai si falesc cu chefurile mari ce le trageau, fiindca automat ar trebui sa se-ntrebe fiecare, oare CE-OR FI FOST PARINTII LOR??? Cu ce si-or fi castigat BANII? Si ce or fi primit ei oare? Bacsis, Mita, Spert, dar si cat or avea pe CONSTIINTA???…
Angajati erau mai toti LA STAT, dar mai existau, pe langa MUNCITORI si SALARIATI, si cate-un LIBER PROFESIONIST, e drept cam putini, dar au mai fost, insa marea majoritate erau TARANI. Sa fi fost acestia atat de „instariti”, cand multi nu mai aveau nici case nici terenuri si nici vaci, fiindca s-e desfiintasera satele si pasunile ca sa se faca terenuri arabile, mutand pe roprietari la bloc, cu WC-uri comune la subsol. Si chiar daca mai avea vreo unul vre-o vaca, trebuiau sa predea cota de lapte astfel incat nu mai putea se dea o cana propriilor lor COPII!!!?
Or fi fost pe la “Alimentara”, la Carne, sau Chelneri, angajati pe la o Banca sau la IAL, sau poate faceau doar afaceri necurate? Mai degraba or fi fost insa pe la Partid sau pe la Securitate…
Prin 1987 in orice caz am intalnit un doctor la mare, conferentiar universitar, care mi-a marturisit ca se facuse Membru de Partid, doar ca sa faca „CARIERA”. Lurarile le facea el, dar semnatura o punea profesorul care umfla si meritele, deci cariera… Acum plangea si se caia, fiindca nu-si mai putea hrani odraslele, zicand ca din acesta cauza INALTIMEA populatiei din Romania a scazut, iar oasele se-nmoaie… Romanii aveau deci toate sansele ca sa devina acum Pigmei! Si chiar se pare ca unii nici n-au fost scutiti de aceasta. Oricum n-a fost a bine, asa cum zis-au unii, mai ales ca n-o faceau nici macar din convingere, ci doar pentru PROFIT!
Si eu am trait o viata f. modesta fiindca parintii mei erau in primul rand BATRANI, in al doilea au trebuit sa dreaga pierderile din Primul Mare Razboi, dar au fost si CONSTIINCIOSI si f. MUNCITORI, insa fiindc-au fost considerati ca “fosti” fusesera dati pe linia cea moarta… Nici mie nu-mi e rusine de MUNCA cinstita si nici de SARACIE, insa tata, fost inspector financiar al Capitalei la varsta de 33 de ani, ar fi putut deveni poate chiar si ministru, ca si mama, ca prof. de liceu cu examenele de capacitate inca din 1933, insa au fost DATI AFARA, locurile lor fiind luate de niste inculti doar cu cateva clase primare care se mai dadeau si MARI!… Sarmanii mei parintii au trait si au murit intr-o saracie lucie de necrezut, desi au muncit de-au snopit toata viata si mai aveau si casa lor cu 5 pomi in curte. Mama se imprumuta aproape in fiece luna la un vecin pe care l-am botezat „dl. Cumsecade” fiindca nu se ajungea cu banii, intr-o vreme cand nici nu se stia ce-i aia, cont la banca, fara a-si permite luxul de a petrece sau a iesi pe la restaurante. Si mama mea spargea lemne si facea focurile in sobe, frigand chiar o friptura acolo, cand avea, pana i-am putut trimite injector si boilere in 1970, ca sa-si faca incalzire centrala, dar ea-mi cusea si rochiile, spala de mana toata rufaria si cea de pat, pe la subsol, intr-un frig groaznic, si freca parchetul cu petrol dandu-l apoi cu wax… Mie, abia de a putut sa-mi dea, din cand in cand, cate-o prajitura, cand ieseam de la balet, insa ambii parinti ne-au crescut bine si ne-au dat o EDUCATIE buna.
Am fost si prin RDG la rudele sotului, dar acolo nenorocirea NU ERA ASA DE MARE CA-N ROMANIA! E drept ca nemtii erau mai avansati din multe puncte de vedere, dar multi mai si primeau bani si pachete de la rudele lor din Vest…
De cand roata s-a-ntors insa, multi se fac “c-ar fi uitat” si-ar vrea ca toti SA UITE c-au participat ei insisi la oroarea generala. Pe langa sefii mari care-au scapat nepedepsiti, cu pensii mari, se mai descopera si azi milioane de INFORMANTI (IM) ce neaga sau minimalizeaza propriile FAPTELE criminale si MINCIUNILE GOGONATE ce le turnau celorlalti in timp ce ei se imbuibau. Acuma asteapta si cer tocmai de la acel stat „capitalist” pe care l-au combatut, adica tocmai de la DUSMANUL cel mai inversunat, luand de la cei ce au muncit cinstit ca sa aibe, si tare mai sunt nemultumiti ca nu li se da SI MAI MULT, ca si cum nu ei ar fi cauza nenorocirilor acestora ce ne-a lovit pe toti…
Dar ce-ar fi fost, daca parintii mei ar fi fost la INCHISOARE sau la CANAL, ca tatal regizorului Margineanu, ca sa dau doar un exemplu, fiindca filmele lui se pot viziona si intelege mai usor. „Tatal” va apare in 2010, dar vezi si linkurile despre el: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu, http://www.punctecardinale.ro/dec_2008/dec_2008_15.html, http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=280&Itemid=153&lang=ro), si despre fiu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu_(regizor). Si ce-ar fi fost pe noi, dac-ar fi fost morti!?

]]> By: Magdalena Radulescu-Möller http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54151 Magdalena Radulescu-Möller Thu, 22 Oct 2009 19:21:55 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54151 Stimate dle Lira, Vad ca bati in retragere. Nici eu nu polemizez, dar nu pot sa nu atrag atentia, sa corectez, si ceeace am scris eu, dac-am gresit, insa nici sa las asa IMPRESIILE si PARERILE unora, care se mai si falesc cu chefurile mari ce le trageau. Automat se-ntreaba fiecare, oare ce-or fi fost parintii lor? Cu ce si-or fi castigat banii? Angajati la stat, la "Aprozar" sau „Carne”, muncitori sau tarani? Or fi fost la Banca sau in CC? Chelneri, zarzavagii, zugravi sau poate doar niste bieti bisnitari? Unde-or fi fost, pe la Partid, pe la Securitate sau pe la „Pasapoarte”? Si ce or fi primit? Bacsis sau Spert, dar si cati or avea pe CONSTIINTA??? Eu am intalnit in orice cau prin 1987 la Mamaia un doctor, conferentiar universitar, care se facuse membru de partid, doar ca sa faca „CARIERA”, si-acum plangea, fiindca nu-si mai putea hrani odraslele, zicand ca din cauza aceasta INALTIMEA populatiei a scazut, iar oasele se-nmoaie... Romanii aveau deci toata sansa sa devina si Pigmei! Si chiar se pare ca unii n-au fost scutiti nici de aceasta. Oricum nu prea e a bine, asa cum zic unii. Si eu am trait o viata f. modesta fiindca parintii mei erau in primul rand BATRANI, trebuind sa se refaca dupa pierderile din Primul Razboi, dar au fost si CONSTIINCIOSI si f. MUNCITORI, dar fiindca fusesera considerati ca "fosti" fusesera dati pe linia cea moarta... Nici mie nu-mi e rusine de MUNCA cinstita si nici de SARACIE, insa tata, fost inspector financiar al Capitalei la varsta de 33 de ani, ar fi putut deveni mare, ca si mama, ca prof. de liceu cu examenele de capacitate inca din 1933, insa au fost DATI AFARA, locurile lor fiind luate de unii doar cu cateva clase primare care se mai dadeau si MARI!... Au trait si au murit sarmanii, intr-o saracie lucie de necrezut, desi au muncit de-au snopit toata viata lor, imprumutandu-se lunar pe la vecini fiindca nu se ajungeau, fara a-si putea permite luxul de a petrece sau a iesi pe la restaurante, chiar si cu tot ajutorul meu si al fratelui. Si mama mea spargea lemne si facea focurile in sobe, pana i-am putut trimite injector si boilere in 1970, ca sa-si faca incalzire centrala, dar ea-mi cusea si rochiile si spala si de mana cearceafurile mari la subsol, putand sa-mi dea doar din cand in cand, cate-o prajitura, dupa ce ieseam de la balet, insa ambii ne-au crescut bine si ne-au dat EDUCATIE. Am fost si prin RDG la rudele sotului, dar acolo nenorocirea nu era asa de mare ca-n Romania. E drept ca nemtii erau mai avansati si multi mai primeau si bani si pachete de la rudele din vest... De cand roata s-antors insa, multi se fac "c-ar fi uitat" c-au participat ei insisi la oroarea generala si-ar vrea ca toti sa uite. Pe langa sefii mari care-au scapat nepedepsiti si chiar cu pensii mari, se mai descopera si azi milioane de INFORMANTI ce neaga sau minimalizeaza propriile FAPTELE si MINCIUNI. Acuma asteapta si cer tocmai de la acel stat „capitalist” pe care l-au combatut, adica tocmai de la DUSMANUL cel mai inversunat, luand de la cei ce au muncit cinstit ca sa aibe, si tare mai sunt nemultumiti ca nu li se da SI MAI MULT, ca si cum nu ei ar fi cauza la nenorocirea asta ce ne-a lovit pe toti... Dar ce-ar fi fost, daca parintii mei ar fi fost la inchisoare sau Canal, ca tatal regizorului Margineanu, ca sa dau doar un exemplu, fiindca filmele se pot viziona mai usor, precum: „Tatal" ce va apare in 2010. (vezi si: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu, http://www.punctecardinale.ro/dec_2008/dec_2008_15.html, http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=280&Itemid=153&lang=ro), iar despre el: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu_(regizor). Si ce, dac-ar fi fost morti!? Stimate dle Lira,
Vad ca bati in retragere. Nici eu nu polemizez, dar nu pot sa nu atrag atentia, sa corectez, si ceeace am scris eu, dac-am gresit, insa nici sa las asa IMPRESIILE si PARERILE unora, care se mai si falesc cu chefurile mari ce le trageau. Automat se-ntreaba fiecare, oare ce-or fi fost parintii lor? Cu ce si-or fi castigat banii? Angajati la stat, la “Aprozar” sau „Carne”, muncitori sau tarani? Or fi fost la Banca sau in CC? Chelneri, zarzavagii, zugravi sau poate doar niste bieti bisnitari? Unde-or fi fost, pe la Partid, pe la Securitate sau pe la „Pasapoarte”? Si ce or fi primit? Bacsis sau Spert, dar si cati or avea pe CONSTIINTA??? Eu am intalnit in orice cau prin 1987 la Mamaia un doctor, conferentiar universitar, care se facuse membru de partid, doar ca sa faca „CARIERA”, si-acum plangea, fiindca nu-si mai putea hrani odraslele, zicand ca din cauza aceasta INALTIMEA populatiei a scazut, iar oasele se-nmoaie… Romanii aveau deci toata sansa sa devina si Pigmei! Si chiar se pare ca unii n-au fost scutiti nici de aceasta. Oricum nu prea e a bine, asa cum zic unii.
Si eu am trait o viata f. modesta fiindca parintii mei erau in primul rand BATRANI, trebuind sa se refaca dupa pierderile din Primul Razboi, dar au fost si CONSTIINCIOSI si f. MUNCITORI, dar fiindca fusesera considerati ca “fosti” fusesera dati pe linia cea moarta… Nici mie nu-mi e rusine de MUNCA cinstita si nici de SARACIE, insa tata, fost inspector financiar al Capitalei la varsta de 33 de ani, ar fi putut deveni mare, ca si mama, ca prof. de liceu cu examenele de capacitate inca din 1933, insa au fost DATI AFARA, locurile lor fiind luate de unii doar cu cateva clase primare care se mai dadeau si MARI!… Au trait si au murit sarmanii, intr-o saracie lucie de necrezut, desi au muncit de-au snopit toata viata lor, imprumutandu-se lunar pe la vecini fiindca nu se ajungeau, fara a-si putea permite luxul de a petrece sau a iesi pe la restaurante, chiar si cu tot ajutorul meu si al fratelui. Si mama mea spargea lemne si facea focurile in sobe, pana i-am putut trimite injector si boilere in 1970, ca sa-si faca incalzire centrala, dar ea-mi cusea si rochiile si spala si de mana cearceafurile mari la subsol, putand sa-mi dea doar din cand in cand, cate-o prajitura, dupa ce ieseam de la balet, insa ambii ne-au crescut bine si ne-au dat EDUCATIE.
Am fost si prin RDG la rudele sotului, dar acolo nenorocirea nu era asa de mare ca-n Romania. E drept ca nemtii erau mai avansati si multi mai primeau si bani si pachete de la rudele din vest…
De cand roata s-antors insa, multi se fac “c-ar fi uitat” c-au participat ei insisi la oroarea generala si-ar vrea ca toti sa uite. Pe langa sefii mari care-au scapat nepedepsiti si chiar cu pensii mari, se mai descopera si azi milioane de INFORMANTI ce neaga sau minimalizeaza propriile FAPTELE si MINCIUNI. Acuma asteapta si cer tocmai de la acel stat „capitalist” pe care l-au combatut, adica tocmai de la DUSMANUL cel mai inversunat, luand de la cei ce au muncit cinstit ca sa aibe, si tare mai sunt nemultumiti ca nu li se da SI MAI MULT, ca si cum nu ei ar fi cauza la nenorocirea asta ce ne-a lovit pe toti…
Dar ce-ar fi fost, daca parintii mei ar fi fost la inchisoare sau Canal, ca tatal regizorului Margineanu, ca sa dau doar un exemplu, fiindca filmele se pot viziona mai usor, precum: „Tatal” ce va apare in 2010. (vezi si: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu, http://www.punctecardinale.ro/dec_2008/dec_2008_15.html, http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=280&Itemid=153&lang=ro), iar despre el: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu_(regizor). Si ce, dac-ar fi fost morti!?

]]> By: Magdalena Radulescu-Moeller http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54149 Magdalena Radulescu-Moeller Thu, 22 Oct 2009 11:48:46 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54149 Stimade dle Lira, Vad ca bati in retragere. Nici eu nu vreau sa polemizez, dar nu pot sa nu atrag atentia, sa corectez, chiar si ceeace am scris eu, dac-am gresit, insa nici sa las asa impresiile si parerile unora... Cineva se lauda d. Ex. cu chefurile nemaipomenite ce le facea familia... Automat te intrebi ce or fi fost parintii ei? Or fi fost pe la "Aprozar" sau "Carne", adica pe la sursa de ceva, or fi primit bascisi sau mita sau erau bisnitari, fiindca am intalnit chiar si doctori mari, care s-au facut membri de partid doar ptr. CARIERA, ca mai apoi, prin 1987, sa nu-si mai poata hrani nici odraslele, care plangeau ca scade INALTIMEA la popor, din cauza lipsei de hrana, adica oasele... Sau poate parintii fetei ce se falea or fi fost stabi sau pe la Secu, si-atunci se schimba situatia. Oricum nu e a bine. Si eu am trait o viata f. modesta fiindca parintii mei erau in primul rand batrani, dupa ce-au trebuit sa drege mai intai pierderile din Primul Razboi Mondial, dar au fost f. constiinciosi si MUNCITORI, in plus erau dintre cei "fosti" si dati deci pe linia moarta... Nici mie nu-mi e rusine de SARACIE, insa tata, fost inspector financiar al Capitalei la varsta de 33 de ani ar fi putut deveni mare, ca si mama, prof. de liceu cu examenele de capacitate inca din 1933, insa au fost DATI AFARA locurile lor fiind luate de unii cu cateva clase primare... Au trait si au murit in 1996 respectiv in 1998 intr-o saracie de necrezut, desi munceau de snopeau fara a-si puteau permite sa iasa la restaurante, imprumutandu-se lunar pe la vecini si cu tot ajutorul meu si al fratelui. Si mama mea spargea lemne si facea focurile in sobe, pana i-am putut trimite injjector si boilere in 1970, ca sa-si faca incalzire centrala, dar imi cusea si rochitele, neputand sa-mi dea, decat cate-o prajitura, dupa ora de balet, din cand in cand, insa ambii ne-au crescut si ne-au dat o educatie buna. Am fost si prin RDG la rudele sotului, dar nu era nenorocirea din Romania chiar asa. E drept ca acolo multi mai primeau si pachete din vest, de pe la rude... De cand s-antors insa roata, multi "au uitat" c-au participat la oroarea generala. Pe langa sefii ce-au scapat neparuiti sunt milioane de INFORMANTI ce-i descopera chiar si astazi care minimalizeaza si vor sa fie dat uitarii rahatul care l–au mancat si crimele care l-au facut. Acuma asteapta si cer insa tocmai de la statul ala „capitalist” in care chipurile n-au crezut, adica de la noi, de la cei ce au muncit cinstit ca sa aibe, si tare mai sunt nemultumiti ca nu li se da si MAI MULT, ca si cum nu ei ar fi cauza nenorocirea asta... Dar ce-ar fi fost, daca parintii mei ar fi fost la Canal, ca tatal lui Nicolae Marigneanu, ca sa dau doar un exemplu, fiindca in 2010 va apare filmul... http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=280&Itemid=153&lang=ro Stimade dle Lira,
Vad ca bati in retragere. Nici eu nu vreau sa polemizez, dar nu pot sa nu atrag atentia, sa corectez, chiar si ceeace am scris eu, dac-am gresit, insa nici sa las asa impresiile si parerile unora…
Cineva se lauda d. Ex. cu chefurile nemaipomenite ce le facea familia… Automat te intrebi ce or fi fost parintii ei? Or fi fost pe la “Aprozar” sau “Carne”, adica pe la sursa de ceva, or fi primit bascisi sau mita sau erau bisnitari, fiindca am intalnit chiar si doctori mari, care s-au facut membri de partid doar ptr. CARIERA, ca mai apoi, prin 1987, sa nu-si mai poata hrani nici odraslele, care plangeau ca scade INALTIMEA la popor, din cauza lipsei de hrana, adica oasele… Sau poate parintii fetei ce se falea or fi fost stabi sau pe la Secu, si-atunci se schimba situatia. Oricum nu e a bine. Si eu am trait o viata f. modesta fiindca parintii mei erau in primul rand batrani, dupa ce-au trebuit sa drege mai intai pierderile din Primul Razboi Mondial, dar au fost f. constiinciosi si MUNCITORI, in plus erau dintre cei “fosti” si dati deci pe linia moarta… Nici mie nu-mi e rusine de SARACIE, insa tata, fost inspector financiar al Capitalei la varsta de 33 de ani ar fi putut deveni mare, ca si mama, prof. de liceu cu examenele de capacitate inca din 1933, insa au fost DATI AFARA locurile lor fiind luate de unii cu cateva clase primare… Au trait si au murit in 1996 respectiv in 1998 intr-o saracie de necrezut, desi munceau de snopeau fara a-si puteau permite sa iasa la restaurante, imprumutandu-se lunar pe la vecini si cu tot ajutorul meu si al fratelui. Si mama mea spargea lemne si facea focurile in sobe, pana i-am putut trimite injjector si boilere in 1970, ca sa-si faca incalzire centrala, dar imi cusea si rochitele, neputand sa-mi dea, decat cate-o prajitura, dupa ora de balet, din cand in cand, insa ambii ne-au crescut si ne-au dat o educatie buna.
Am fost si prin RDG la rudele sotului, dar nu era nenorocirea din Romania chiar asa. E drept ca acolo multi mai primeau si pachete din vest, de pe la rude…
De cand s-antors insa roata, multi “au uitat” c-au participat la oroarea generala. Pe langa sefii ce-au scapat neparuiti sunt milioane de INFORMANTI ce-i descopera chiar si astazi care minimalizeaza si vor sa fie dat uitarii rahatul care l–au mancat si crimele care l-au facut. Acuma asteapta si cer insa tocmai de la statul ala „capitalist” in care chipurile n-au crezut, adica de la noi, de la cei ce au muncit cinstit ca sa aibe, si tare mai sunt nemultumiti ca nu li se da si MAI MULT, ca si cum nu ei ar fi cauza nenorocirea asta…
Dar ce-ar fi fost, daca parintii mei ar fi fost la Canal, ca tatal lui Nicolae Marigneanu, ca sa dau doar un exemplu, fiindca in 2010 va apare filmul… http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=280&Itemid=153&lang=ro

]]> By: Lira Cristian http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54145 Lira Cristian Tue, 20 Oct 2009 09:02:00 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54145 M.R.- Moller Sigur ca nu putem uita ororile trecutului,dar sa nu uitam nici contextul general. In acea perioada Honeker tragea in nemtii care vroiau sa treaca zidul Berlinului,rusii nu se sfiau sa intre in Cehoslovacia chiar cu sprijin R.D.G, Mandela era arestat pt aparheit,iar in S.U.A murea asasinat Martin Luther King,iar daca un vecin te turna ca ai apucaturi comuniste,putai sfarsi pe scaunul electric fara prea multa judecata. cu bine M.R.- Moller
Sigur ca nu putem uita ororile trecutului,dar sa nu uitam nici contextul general.
In acea perioada Honeker tragea in nemtii care vroiau sa treaca zidul Berlinului,rusii nu se sfiau sa intre in Cehoslovacia chiar cu sprijin R.D.G,
Mandela era arestat pt aparheit,iar in S.U.A murea asasinat Martin Luther King,iar daca un vecin te turna ca ai apucaturi comuniste,putai sfarsi pe scaunul electric fara prea multa judecata.
cu bine

]]> By: Lira Cristian http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54143 Lira Cristian Mon, 19 Oct 2009 20:10:12 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54143 Nu vreau sa polemizez cu nimeni de pe site,cred ca oricine a trait acele vremuri are experientele proprii inca in memorie. Eu am terminat liceul in 66,in Crangasi si politehnica in 73 in Bucuresti, dupa care am fost repartizat ca ing proiectant intr-un institut de cercetare de fizica ,unde am lucrat 36 de ani pana in prezent In 66 nu se mai faceau trieri politice la admitere,doar evreii si nemtii,cred ca mai aveau probleme deoarece nu se dorea sa se investeasca in posibilii emigranti,apoi a aparut decretul cu plata studiilor de catre emigranti. Parintii mei,desi erau ambii meseriasi,micburghezi fara scoala,n-au fost niciodata membri de partid,dar au facut tot posibilul sa ne asigure,mie si surorii mele,o educatie solida,muzica,germana s.a. Pentru ca nu ajungeau banii ne-am mutat din centru in Cragasi,intr-o casuta cu curte,cu sobe cu lemne si apa la cismea pe strada,unde mama care era o prahoveanca ambitioasa si gospodina, reusea sa ne tina si pe noi si pe tata mancati,spalati,calcati si apretati,o gradinta micuta cu legume si flori si chiar cateva gaini pentru oua.In 62 i s-a indeplinit visul nesperat al mame de a sta la bloc, la incalzire centrala si apa calda intr-un apartament de 3 cam in Giulesti,prin schimbul cu o familie de romi care exasperase cartierul. Mama era plecata de foame de la tara,iar tata ,fugit clandestin de foame din grecia,stiau amandoi bine ce-i saracia,dar si munca. Pozele prezentate mi-au trezit nostalgii ale vremurilor de atunci,cand credeam ca totul e posibil,aveam vise minunate si sperante,bateam orasul in toate cotloanele,cinematografe,teatre,biblioteci,librarii,anticariate,dar si sali de dans-303,drept,arhitectura,magureanu... Vara,ca liceean,bateam strandurile cu prietenii incepand cu 1 mai,cand treceam Floreasca cu hainele legate pe cap,dupa ce aruncam panoul in vreun tufis,sau plimbam fetele cu barca in herastrau sau cismigiu 1/2 ora ca n-aveam bani. Sunt atat de multe lucruri de povestit, Pe curand Nu vreau sa polemizez cu nimeni de pe site,cred ca oricine a trait acele vremuri are experientele proprii inca in memorie.
Eu am terminat liceul in 66,in Crangasi si politehnica in 73 in Bucuresti,
dupa care am fost repartizat ca ing proiectant intr-un institut de cercetare de fizica ,unde am lucrat 36 de ani pana in prezent
In 66 nu se mai faceau trieri politice la admitere,doar evreii si nemtii,cred ca mai aveau probleme deoarece nu se dorea sa se investeasca in posibilii emigranti,apoi a aparut decretul cu plata studiilor de catre emigranti.
Parintii mei,desi erau ambii meseriasi,micburghezi fara scoala,n-au fost niciodata membri de partid,dar au facut tot posibilul sa ne
asigure,mie si surorii mele,o educatie solida,muzica,germana s.a.
Pentru ca nu ajungeau banii ne-am mutat din centru in Cragasi,intr-o casuta cu curte,cu sobe cu lemne si apa la cismea pe strada,unde mama care era o prahoveanca ambitioasa si gospodina, reusea sa ne tina si pe noi si pe tata mancati,spalati,calcati
si apretati,o gradinta micuta cu legume si flori si chiar cateva gaini pentru oua.In 62 i s-a indeplinit visul nesperat al mame de a sta la bloc,
la incalzire centrala si apa calda intr-un apartament de 3 cam in Giulesti,prin schimbul cu o familie de romi care exasperase cartierul.
Mama era plecata de foame de la tara,iar tata ,fugit clandestin de foame din grecia,stiau amandoi bine ce-i saracia,dar si munca.
Pozele prezentate mi-au trezit nostalgii ale vremurilor de atunci,cand credeam ca totul e posibil,aveam vise minunate si sperante,bateam orasul in toate cotloanele,cinematografe,teatre,biblioteci,librarii,anticariate,dar si sali de dans-303,drept,arhitectura,magureanu…
Vara,ca liceean,bateam strandurile cu prietenii incepand cu 1 mai,cand treceam Floreasca cu hainele legate pe cap,dupa ce aruncam panoul in vreun tufis,sau plimbam fetele cu barca in herastrau sau cismigiu 1/2 ora ca n-aveam bani.
Sunt atat de multe lucruri de povestit,
Pe curand

]]> By: Berty http://blog.alexgalmeanu.com/2009/01/1964-sau-un-american-la-bucuresti/comment-page-4/#comment-54142 Berty Mon, 19 Oct 2009 15:50:11 +0000 http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350#comment-54142 Nostalgic, ce pot sa spun? mi-aduc aminte de anii copilariei;In anii tineretii;am lucrat in cadrul DTcMB(Directia de Telecomunicatii a Municipiului Bucuresti)in calitate de electro-mechanic,si intretineam si reparam Centrale de Institutii(telefonice);in cadrul muncii eram pe "SECTOR" cam toata ziua,si ma plimbam,si ma plimbam cam peste toata zona centrala.Imaginile sunt "miscatoare,sentimentale,a fost parte din viata mea,a noastra si o voi pastra cu nostalgie in suflet si in inima mereu.Respectiv de "LIDO" mi-aduc aminte ca intram si cumparam un rulou cu sunca de Praga, care costa 5,50 Lei; OHH-ce bunatate!!! Nostalgic, ce pot sa spun? mi-aduc aminte de anii copilariei;In anii tineretii;am lucrat in cadrul DTcMB(Directia de Telecomunicatii a Municipiului Bucuresti)in calitate de electro-mechanic,si intretineam si reparam Centrale de Institutii(telefonice);in cadrul muncii eram pe “SECTOR” cam toata ziua,si ma plimbam,si ma plimbam cam peste toata zona centrala.Imaginile sunt “miscatoare,sentimentale,a fost parte din viata mea,a noastra si o voi pastra cu nostalgie in suflet si in inima mereu.Respectiv de “LIDO” mi-aduc aminte ca intram si cumparam un rulou cu sunca de Praga, care costa 5,50 Lei; OHH-ce bunatate!!!

]]>